739 matches
-
degrabă doar să-l prevenim pe Gundovek și să-l lăsăm pe el să aleagă cum îl va scoate din joc. Măcar și după adunare. Mulțimea dinaintea lor, între timp, începuse iarăși să se miște. Aruncând în jur o privire bănuitoare și îndemnându-și mai departe roibul, Sebastianus consimți: — De acord. Să hotărască el cum e mai bine. Oricum, arată-mi-l și mie pe acest Gualfard de îndată ce vei putea. Gărzile lui Gundovek sunt de încredere? — De cea mai mare încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scuipîndu-l În plină față. „Scârnăvie...!!” - Îl mai gratifică el, dispărând În labirintul aleelor. Luat prin surprindere, Tony Pavone, primi loviturile fără măcar a schița un gest de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era Însă mai greu de crezut... Taxiul se Întoarse „Liber”. Ce naiba o fi atît de complicat și greu de crezut ? Îmi umblau prin cap tot felul de idei și nici nu mai știu ce mă determina să fiu atît de bănuitor. Cred că mi-au amorțit creierii... La fereastra lîmÎiatică, nici o schimbare... Mărgică de sticlă În loc de bomboană, asta aveam eu acum!... Bine că n-am apucat s-o mestec! M-a trecut un fior cînd am terminat de urinat, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de-atunci ? Vreun indiciu de care nu v-ați dat seama pînă acum... Nu, nu, absolut nimic, zise el fluturîndu-și exagerat mîna durdulie. A, ba da! Acum Îmi dau seama că imediat după dispariția lui am Început să fiu foarte bănuitor. Un cîine de casă era să mă muște de mînă, așa că mă pot aștepta la orice de-acum... Dar nu v-a mușcat, nu? — Nu, nici măcar o zgîrietură. — Deci nu s-a Întîmplat nimic, dar se putea Întîmpla? — Da, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit cuvîntul acesta. MÎna Îi Înțepenise pe butelie și mă privea bănuitor. Atît forma, cît și culoarea făceau ca acea butelie să semene cu o bombă. La mijlocul unuia dintre capete avea Înscrisă, sub forma unei frunze de copac, marca fabricii, de culoare albă. Am impresia că nu i-a mers la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întorsese acasă... un simplu portret care se ridică supus În picioare pentru a-mi ceda mie locul... și inima-mi fu invadată de un sentiment de rușine, care se răspîndea Încet-Încet, precum o picătură de cerneală aruncată În apă. Devenisem bănuitor. Ia să revăd eu amănunțit tot ce-am văzut și cu o seară În urmă. Mai Întîi, scrumiera de pe masă. Din fericire, era curată și uscată, fără urme care să-i fi trădat folosirea recentă. Am tras adînc aer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi și peste ea o revistă cu benzi desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric pus pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rog, dacă nu vă deranjează. Mă așteptam să fie În bucătărie, dar ea era În camera de alături. Ceea ce m-a intrigat Însă cel mai mult a fost faptul că mi-a Încredințat telefonul. Nu eram eu chiar atît de bănuitor pe cît voiam să par și bineînțeles că mi-era greu să cred că dispariția LUI era simulată și că ei luau legătura doar telefonic, În mare secret. În linii mari, situația mi se părea cu atît mai limpede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă... A fost ucis aseară. — Ucis? — La nici mai mult, nici mai puțin de doi-trei kilometri distanță de furnizorii de combustibil. — De ce un asemenea om... Fiecare cu viața lui... Oare sînt chiar singurul care n-a știut nimic? Ochii lui bănuitori și pătrunzători, plini de uimire, se deschiseră mari În spatele ochelarilor... ca un vas ce se află În poziție nesigură. Arăta de parcă stătea să cadă la cea mai mică atingere. După toate aparențele, Îl puteam crede, cît despre șantajul fratelui, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la cea mai mică atingere. După toate aparențele, Îl puteam crede, cît despre șantajul fratelui, probabil că singurul lucru care-l interesa era să scoată bani. Dacă ar fi avut și cea mai mică legătură cu Întreprinderea Dainen, acest funcționăraș bănuitor nu și-ar fi permis nici măcar din greșeală să-mi vorbească despre posibilitatea tranzacțiilor la bursa neagră. — Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați, se auzi brusc o voce seacă și negustoreasca. Era o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi spuse aspru: — Dar de unde știi că sînt eu? Pentru că știu. I-am pus din nou mîna pe coapsă, absorbind-o parcă cu toată palma. — În primul rînd, părul, de exemplu. — Ce vrei să spui? RÎse nervos și se Încruntă, bănuitoare. E o prostie! Nu toate, dar oricum majoritatea purtăm peruci, după cum ne solicită clientul. Chiar și acum am o perucă neagră... la comandă. S-a Întors brusc spre Tashiro și l-a privit peste umăr, mișcîndu-și pletele de colo-colo, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate toate tonurile. PÎnă În momentul de față nu aveam nici un motiv să nu accept mărturisirea lui Tashiro... dar dacă deveneam iar bănuitor În legătură cu prima minciună bazată pe o altă minciună, nu era cu totul imposibil ca prima minciună se devină adevăr. Mai mult decît atît, ea Însăși recunoscuse că EL se dă În vînt după fotografii color... așa că nu aveam nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce-mi fusese de mult pregătită. Am mai verificat o dată numărul de pe bucățica de hîrtie și l-am format Încet. Cu ce să Încep dacă răspunde cineva? Totul era să nu-l las pe cel de la capătul firului să devină bănuitor. Va trebui să prelungesc conversația pînă cînd voi putea stabili identitatea persoanei și adresa. Degeaba... sună ocupat. Am mai Încercat o dată, dar tot ocupat. L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și ne-am îmbrățișat strâns. Desigur, fiind posh, Mackenzie le cunoștea pe toate femeile din familia Edison, așa că a urmat o cascadă de sărutări și întrebări despre părinți și unchi. De unde vă cunoașteți voi două? a întrebat Lauryn, plimbându-și bănuitor ochii holbați de la mine la Mackenzie. În ochii lui Mackenzie a strălucit un semnal disperat. Nu le spune, te rog, nu le spune. Nu-ți face griji, i-am răspuns din priviri. N-o să spun nimic. Sosirea Reginei Candace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se află deasupra mâinilor lor“. Și toate astea, în timp ce arunca priviri mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a isprăvit, am tras un gât de scotch, mi-am șters lacrimile cu o batistă de hârtie și am sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-am spus: cu lapte și zahăr. Cât de mari sunt ceștile? — Duble, mi s-a răspuns. — Patru cești. — S-a făcut. Stau întins pe pat cu vechea mea agendă de forma unui evantai. Folosindu-mă de foile suplimentare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
astfel de demonstrație, Livia s-a arătat dornică să se laude cu propriile-i talente supranaturale. L-a chemat decisă pe Vultur-în-Zbor: — Vino aici și las-o pe Livia să-ți citească în palma ta dragă. Vultur-în-Zbor s-a apropiat bănuitor. Livia i s-a uitat în palmă, a strâns-o, a pipăit-o și a apăsat-o, apoi și-a luat un aer grav. — Ei, bine, Vulturul meu, i-a spus ea, ai o mână groaznică. Lui Vultur-în-Zbor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asculta solemn discursul, dar privirea lui nu era una serioasă. — Prostii! a strigat el vesel atunci când Vultur-în-Zbor a terminat. Toți trebuie să facem greșeli. Bine-ați venit printre cei ca și voi. Vrei să-i las să intre? a întrebat bănuitoare Iocasta. — Bineînțeles, a răspuns Virgil. E un prieten de-al meu. Dar ea? a întrebat Iocasta. Sfânta Elfrida, cea îmbrăcată în alb la o zi după înmormântarea soțului ei. N-am auzit nici o urmă de remușcare în vocea ei. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândit că ai vreaă ai vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă m-ai văzut apărând, nu crezi c-aș putea la fel de ușor să și dispar? Ai rămâne strângând în mâini doar aerul. Media o privi bănuitoare, dar nu-și slăbi strânsoarea. Are dreptate, Media, spuse Vultur-în-Zbor. Dacă se află aici, înseamnă că așa vrea ea. Dă-i drumul și poate o să aflăm de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pur sentimentală. Ceea ce am dori să vă rugăm, părinte, dacă nu e prea mare deranjul, este să ne spuneți cîte ceva din ceea ce vă amintiți despre Julián și despre Aldaya, de pe vremea cînd erau elevi. Părintele Fernando Încă ne privea bănuitor. Deveni pentru mine evident că explicațiile pe care i le dăduserăm nu erau suficiente pentru a justifica interesul nostru și pentru a ne atrage colaborarea lui. I-am aruncat o privire lui Fermín, cerîndu-i ajutorul și rugîndu-mă În sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șah În păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura, atacul ascuns, dintr-o clipă În alta. Nu știu dacă prietenii tăi or să vrea să vin și eu cu voi... — A fost ideea lor. Ce zici? Începînd din acea zi, Javier venea cu ei, din cînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
putință, descoperiră că Javier știa să zîmbească și că avea un rîs frumos și curat, un rîs de copil. — Vezi? E un băiat normal și În regulă, argumenta Julián. Miquel Moliner nu era Însă atît de sigur și se uita bănuitor la ciudatul băiat, cu o insistență aproape științifică. — Javier e obsedat de tine, Julián, Îi zise el Într-o zi. Face totul ca să cîștige aprobarea ta. — Ce prostie! Are un tată și o mamă pentru asta; eu sînt doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]