385 matches
-
În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mama, și m-a lăsat, urlând după ea, pe un culoar nesfârșit, în grija unei femei în veșmânt alb. M-am pomenit pe o masă cu cearșaf aspru pe ea, sub o mare farfurie plină de becuri orbitoare. Un cap bărbos s-a aplecat deasupra mea, am mai țipat o dată, cu disperare și n-am mai știut nimic. Am plâns apoi săptămâni întregi după rochițele și păpușile mele, dispărute pentru totdeauna... 180 Toate astea-mi veneau deodată în minte, cu presiunea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de luni în care au început meșterii lucrul la biserica cea nouă, mă învârteam și eu pe acolo, fascinat de atâtea obiecte străine care, dintr-o dată, s-au instalat în universul meu neînsemnat, scări, schele, vopsele, pensule, var, doi pictori bărboși, unul mai tânăr și altul mai în vârstă, iar cu ei Theo, l-am iubit de la prima întrebare pe care mi-a pus-o, Câți ani ai, Daniel? m-a întrebat, Treisprezece, a venit răspunsul meu sfielnic, Și ce citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
faci și-atunci adaptezi, dar astea sunt greșeli iertătoare pe care le depășești cu timpul, Și mie îmi răsună în minte inscripția de la Dârjău lăsată în limba latină de Paul din Ung pe steagul ce flutură drept deasupra capului cavalerului bărbos, pictat-am eu această lucrare, eu Paul, fiul lui Ștefan din Ung, în anul Domnului 1419, scripto scribebat et pulchram puelam in mente tenebat, și-aveam în minte o fată frumoasă, Nu-i spun meșterului despre Paul din Ung, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clătină până la masă cu un nou rând de beri. Intrase În acea fază a beției În care totul pare din cale-afară de amuzant, chicotind din cauză că o jumătate de țap de bere se vărsase pe masă și pe piciorul unui agent bărbos de la Departamentul de Criminalistică. Logan nu avea nici un chef s-o facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu pași ușor nesiguri, către jocurile mecanice. Un grup de polițiști stătea adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
patron, un individ oacheș, probabil din Orientul Mijlociu. - A fost o femeie pe aici mai devreme? întrebă ea, făcând un semn către cele două articole de călărie. - Da, dar a plecat. Acum zece minute. Era... - Era însoțită de un bărbat? - Da. - Bărbos și îmbrăcat în trening? - Exact. Și-a uitat pălăria și biciul. Căzuseră sub scaun. - Știi unde s-au dus? apăru și Bell. - Ce se întâmplă? E vreo... - Știi unde? insistă Sachs. - L-am auzit când îi spunea să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îl cuprinseră din nou. Dar atunci îi răsunară în minte cuvintele mentorului său, după ce făcuse o greșeală pe scenă pe vremea când era doar un copil, o greșeală care ar fi putut fi hotărâtoare pentru performanța acestuia. După spectacol, iluzionistul bărbos cu figură demonică îl luase deoparte. Își aminti cum îl podidiseră lacrimile și cum nu-și putuse ridica privirea din pământ. Fusese întrebat atunci: - În ce constă iluzionismul? - În știință și logică, fu răspunsul instantaneu al lui Malerick. Mentorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a avut de-a face cu asta. Am vorbit cu cineva de la LAPD și va fi audiat astăzi. Am verificat și pe NCIC și VICAP și nu are cazier. Cheryl Marston îl descrisese pe Magician ca fiind slab, dar puternic, bărbos, cu cicatrici pe gât și pe piept. - A, da, și victima a confirmat că avea degetele deformate, după cum bănuiam. De fapt, lipite. A ținut sub tăcere numele cartierului în care locuia și s-a prezentat drept John. Băiatul vostru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
timid, dar Îndepărtându-se odată cu trenul ce ieșea lent din gară. Rămase cu pălăria În mână, făcându-i semn cu cealaltă, până când ultimul vagon dispăru din vedere. Apoi Își puse pălăria pe cap și, scoțând o batistă, Își șterse obrazul bărbos. Se Întoarse pe călcâie și porni spre indicatorul pe care scria Sortie, În parte ușurat și cu plăcuta conștiință a faptului că mai avea o zi de stat la Paris, o zi pe care și-o putea petrece după placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu făcea deloc economie de torpile - întoarcerea într-unul din buncărele pentru submarine de pe coasta franceză a Atlanticului. Aliniat împreună cu echipajul, el stă lângă bărbosul căpitan-locotenent sub fanioanele care semnalează navele scufundate până acum. Gașca ce fusese considerată pierdută e salutată cu muzica vioaie a unui marș de către o orchestră a marinei, exact așa cum văzuseră spectatorii în cinematografe că se desfășura întoarcerea fericită a eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făceam acuarele stăteam strânși unul într-altul. Din această călătorie, în afara pățaniilor mărunte la autostop - Anna, temându-se de un un napolitan și de însoțitorul acestuia, mi-a strecurat pe furiș briceagul ei elvețian - și de întâlnirea cu călugăr capucin bărbos, care ne-a arătatcu mândrie și râzând răsunător, în catacomba de care avea grijă, colecția lui de cranii umane așezate unul peste altul, nu mi-a rămas decât vizita la pictorul, venerat de noi, Giorgio Morandi. Eram destul de tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
placa fotografică a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; Își cunoștea locul: se repezea mereu să-mi deschidă ușile. În schimb, nu pot, deși ar fi de dorit, să-l uit pe bărbosul și apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neșovăielnicei vulgarități a unei țări care, deși uriașă, ignoră nuanțele, acele nuances pe care nu le uită nici cel din urmă golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul câtorva mese. În lupta cu greața și fandacsia, ea a acceptat cu abnegație apropierea nemijlocită a chipului lui de occidental bărbos, deși, ca să-și aline martiriul, prefera să dea nas În nas cu el În beznă sau la cinematograful Loria. Nobilul regim a legat pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acvatic. Sesiunea de reglaj mecanic al șalupei se terminase pe ziua aceea, iar Gunnar Andersson stătea În picioare lîngă navă și se spăla pe brațe Într-o găleată cu detergent. Mă salută dînd din cap, dar chipul său ascuțit și bărbos avea o expresie impenetrabilă și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la burtă, dar oricum e pe moarte. Cu o mână sub ceafă, sprijină capul tânărului în timp ce cu cealaltă îi duce către buze bidonul cu apă. Soarbe cu plăcere și parcă cu un început de zâmbet. În acel moment, un partizan bărbos dă buzna în încăpere. Spune pe nerăsuflate: Se aude zgomot de motoare! Calm, calm. S-a încărcat totul? Da. Tot ceea ce se putea duce. Ce nu, a fost distrus. Am montat câteva mine chiar la intrarea în defileu. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu milă. Cine știe ce le trecea de fapt prin cap, ce mâini de iubiți le frământau umerii și sânii, câte inele noi le străluceau pe degete sau la ce film se refugiau în momentul ăla. În timp ce fâlfâiam o fotografie cu Eminescu bărbos, sub care tipărisem numele CREANGĂ, mă gândeam și eu la ale mele. Ce căutam acolo, bătându-mi joc de viața mea și de mințile a 30-40 de nefericiți? Ce culoare de sutien alesese Maria? Unde aveam să fiu peste 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre noi. „Hai noroc, Robane. Vă propun să mergem de-aici.“ Era să cad peste scaun. Maria a rămas cu gura deschisă, tânărul Lupu a strâns mai bine sacoșa în mână. Meritam cu toții o poză. În fața noastră stătea Mihnea: întreg, bărbos, zâmbitor. Nu-mi venea să cred. Mihnea apăruse de nicăieri, ca un copil nevinovat. Mi-a sărit instantaneu basca: „Îți bați joc de noi?“ Aproape strigasem. Ospătarii s-au apropiat mai mult, lumea a început să arate cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazinou fusese cedată Teatrului „Constantin Tănase“, care, la rândul lui, o amenaja duminicile ca sală de concerte. Pe scenă urcau trupe adevărate: Holograf, Iris, Sfinx; Phoenix-ul nu, fugiseră deja în străinătate. Concertele erau prezentate de-un tip șmecher și bărbos, pe nume Tănase (nici o legătură cu artistul interbelic de comedie). Bărbosul intervenea mereu către sfârșitul concertului, fie înainte de ultima piesă, fie la orice încercare de bis, lăsând cortina, stingând și-aprinzând luminile și căutând să potolească sala: „Nu-mi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfectă scenă suprarealistă - ar fi pus Maria diagnosticul. Găseai tot acolo: rampele, scările, pasarelele, podurile și trapele, miile de rafturi drepte și sucite și, în spatele unuia dintre ele, privind scena printr-o deschizătură luminată, chiar noi, eu și cu Mihnea, bărboși, îmbrățișați de frig și uimire. În computerul de-alături, sclipeau Düsseldorf-ul și villa Krupp, cu closetele ei nichelate, din aur, platină și-argint. Nu fusesem niciodată acolo, dar istoricii vorbiseră atât de mult pe Discovery de principalul sponsor al mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
revarsă potopul de ploaie deasupra oceanului. Aproape în clipa când, din Elveția, și-a făcut el apariția la Petersburg, moare la Moscova o rudă a mamei lui (care fusese, firește, fiică de negustor), un ghiuj bătrân și fără copii, negustor bărbos și credincios de rit vechi, care-i lasă câteva milioane drept moștenire indiscutabilă, rotundă, curată, bani gheață și (ce bine ne-ar fi prins mie și dumneavoastră, cititorule!) toate acestea progeniturii, toate acestea baronului nostru, care și-a tratat idiotismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care pregătește o scenă extraordinară între Stoian și Ana. Rafale de armă automată. Legionarii din pădure atacă. Șoferul primește el gloanțele destinate lui Stoian. Intervin securiștii din gardă. Legionarii sunt unii uciși, alții prinși. Cu toții în GAZ, spre oraș. Legionarul bărbos fixează îndelung picioarele dezgolite ale Anei, cu o privire de animal de pradă. Duma îi prinde privirea. Colonelul Olariu îi întreabă : „Sunteți legionari ?”. Bărbosul răspunde disprețuitor : „Suntem. Ei, și ?”. Duma îi dă un pumn în figură bărbosului, care cade din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acesta, care a trecut prin infernul de la Auschwitz, să suporte acum din nou vicisitudinile situației de deținut... Am găsit grădina de zarzavaturi fără dificultate și l-am identificat din depărtare pe Yosef Shie, fără nicio greutate, el fiind un evreu bărbos și perciunat, în haine negre de rabin ortodox, singur într-un grup îmbrăcat în haine vărgate de deținuți. Gardianul care îmi adusese biletul făcu semn că pot să mă îndepărtez câțiva metri de grup cu cumnatul meu, care arăta slăbit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dintru început, că toți, înafară de ultimul, care-au îndrăznit și i-au oferit rodul talentului lor au sfârșit, fără nici o excepție ori milă din partea împăratului, cu căpățânile retezate pe-o buturugă din piața centrală a Capitalei. Gâdele, un voinic bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă șiroaiele de sudoare de pe obraz, că Timur Lenk, de-ndată ce se uita la un tablou, îl și cataloga "respins", iar gâdele îl apuca pe autor de plete ori de după ceafă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]