290 matches
-
-l ia pe Jamie În mașina oferită de hotel! Portarul de la Sandy Lane tocmai o sunase ca să-i transmită un mesaj din partea familiei Douglas Blunkett, prin care o anunțau că este așteptată pe „bărcuța“ lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se refereau la Private Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care le realizaseră. De pildă, toarășul mare despre care noi învățam poezii frumoase la școală era desenat cu un cârnaț în gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de oxigen. Crezusem că e o vestă de salvare, dar nu era, era o bărcuță gonflabilă pentru copii. — E a motanului, zise el, e cușca lui. Și atunci am râs, eu și Scout strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în brațe, coborând nasul și inspirându-i mirosul de haină de blană veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi pe față, sărate în bătaia soarelui. Ascultă-mă măcar o dată și stai locului. Ian se uită în sus la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci. Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare, ferindu-și ochii de soare cu mâna. Te așteaptă necazuri mari. Haide. — Scout. — Mda? — S-a sfârșit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se uită la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o lungă întindere de plajă unde felinarele tavernelor și barurilor de pe faleză aruncau dungi multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule Tegmark 2 >> Știri Cadavrul bărbatului dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul șenalului navigabil al tubului. Pătrunzând În mine-brațuldrept, proviziile Înmagazinate În cala-i transparentă erau descărcate În mai multe bărcuțe, iar noua flotă aluneca de-a lungul coastelor, ajungând În vastele palate ale inimii. De acolo, Încărcătura pleca spre toate colțurile imperiului, trecând din artere În arteriole, apoi În capilare, unde Împărțea nutrimente și oxigen populațiilor băștinașe. Sfârșitul lumii m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când mă vor vedea!" Nu-i așa că e interesant domnii mei? Dar de undeva, mă șicanează un amic, „nu e prost cine cere, e prost cine dă". E drept, așa e! Sunt Președinte, cu P mare Am vândut străinilor, toate bărcuțele copilăriei mele și ale tuturor cunoscuților mei, fără păreri de rău, fără mustrări de conștiință (fiindcă s-a descoperit recent, de cercetătorii institutului nostru specializat în cercetarea comunismului, că, pardon, era să fac o cacofonie, conștiința, este o apucătură comunistă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
siderat. Au mai vorbit și alții. Pe același ton. Abia-i mai auzeam. Scriam prost, Îmi bîzÎiau urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unor demenți anonimi. La spital. CÎțiva ani mai tîrziu. Era clar, ăștia patru nu puteau fi disidenți sau bicicliști, că ne-am săturat, deoarece stăteau cu adevărat prost cu sănătatea, totuși așa au fost prezentați, drept opozanții fostului regim. Cochetele bărcuțe de hîrtie ce-au plutit pe apa insurecției lor mintale au bucurat populațiunea română, harnică și electorală. E-te, bă, ăștia era curajoșii! A rîs lumea ca la balamuc, că asta și era, mai ales cînd l-au auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negre, cu un joben Înalt, din acelea pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt, ce se auzeau țăcănind sec atunci când călca; avea un fel de smoching terminat În spate cu un șnur lung, ce se mișca În sus și În jos când discuta cu mine despre; dar stai să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pornire: la Început, sunt aproape de pod, chiar sub el; E. este deasupra, se uită la mine cu dragoste, scoate un caiet, rupe o foaie de la mijloc, scrie ceva repede, o Îndoaie În colțuri, Încă o dată, o aduce la forma unei bărcuțe, mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încă o dată, o aduce la forma unei bărcuțe, mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de demarcație Între spațiul intern și cel extern, da, trecusem Oltul fără să știu să Înot. M-a Împins misterul unui text Închis În forma aceea fragilă pe care nu l-am descifrat niciodată, fiindcă n-am reușit să prind bărcuța de hârtie În care era custodit. În acest eșec dublu se Înscrie toată aventura prezentă și viitoare a ființei mele. Himera hieroglifei Închisă În foaia de caiet a lui E. călătorește și acum pe ape, a ajuns În Dunăre, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se avântă Înotând și reușește s-o prindă, descoperă ceva scris, un mesaj al unei fete de pe pod, un „te iubesc“ impersonal. Scânteia ia foc, se aprinde; toate fetele smulg foi din caiete, confecționează bărcuțe minuscule În care scriu ce vor: un nume, o propoziție amoroasă, un cuvânt cifrat. Toți colegii se prind În capcana jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere să prade apa de darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să prindă mai repede mesajul cifrat mă găsește nepregătit, neștiind să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va apuca să confecționeze și ea o bărcuță În care să pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o plajă albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În memorie. Când mă trezesc, uit tot și nu pot recupera nimic din vis. (duminică) Am Învățat să Înot târziu, după ce era să mă Înec În clasa a VIII-a, când m-am aruncat În vâltoarea de sub pod ca să iau bărcuța de hârtie În care E. Îmi trimitea un răvaș secret. Mama mea nu m-a lăsat niciodată, din prea mare grijă, să intru În apa mai adâncă. La vârsta când ceilalți copii se bălăceau În bazinul morii, eu stăteam spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]