KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi tu că putem ajunge acolo, băă... și Vlad era cît pe ce să-l insulte pe Bărzăun, zicîndu-i că are mintea "ferfeniță", dar o privire a Ilincăi i-a înghețat cuvintele pe buze. Uite, asta nu vreți voi să-nțelegeți! căută cît mai multă putere de convingere Bărzăunul. Eu nu spun că trebuie s-ajungem acum, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Vlad era cît pe ce să-l insulte pe Bărzăun, zicîndu-i că are mintea "ferfeniță", dar o privire a Ilincăi i-a înghețat cuvintele pe buze. Uite, asta nu vreți voi să-nțelegeți! căută cît mai multă putere de convingere Bărzăunul. Eu nu spun că trebuie s-ajungem acum, sau că trebuie să mergem neapărat acum. Dacă nu mă lăsați însă să vorbesc, cine naiba să se mai poată înțelege cu voi? Eu cred că acolo trebuie cercetat cu orice preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Băr-Băr-Bărzăunul! fu de părere Nuțu. Chiar dacă are dreptate, trase concluzia Vlad, eu zic să mergem acum la Peștera Liliecilor, pentru că acolo ne-am pornit și nu în altă parte. O să mergem altă dată și în vîrful Pietrei Domniței, unde zice Bărzăunul. Numai că eu nu cred că se poate ajunge tocmai în vîrf. Voi nu vedeți ce înălțime fantastică? Ba, începu Ilinca încet, măsurînd piatra cu ochii, eu am impresia că nu-i chiar așa de greu, dacă ne urcăm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți au fost siguri, sută-n sută, că Vlad va pune mîna pe un hadarag să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți au fost siguri, sută-n sută, că Vlad va pune mîna pe un hadarag să-l trăsnească pe Bărzăun de să-i meargă fulgii. Insulta era prea directă și avu un efect paralizant asupra fiecăruia. Auzi tu, să-l insulți pe Vlad în fața Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fiecăruia. Auzi tu, să-l insulți pe Vlad în fața Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat cu mult calm. El și-a dat perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei, începu să rîdă odată cu ceilalți (adevărul e însă că s-a forțat cumplit să rîdă în acel moment) și se apropie de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei, începu să rîdă odată cu ceilalți (adevărul e însă că s-a forțat cumplit să rîdă în acel moment) și se apropie de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un foc zdravăn cu lemne de fag, dar merge și cu cepuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
întorci pe cealaltă, apoi îi iei frumos de pe piatră și-i pui lîngă mămăligă. Pe urmă... G-g-gata, dragă! strigă Nuțu înnebunit de poftă. Hai să mai vorbim și d-d-despre altceva, că eu... Eu cu tata și cu frate-meu, continuă Bărzăunul fără să ia în seamă chinul lui Nuțu, am făcut așa de mai multe ori și, cînd mi-aduc aminte cît de buni erau, îmi vine să mă arunc iar în apă! Nuțu vru să mai spună ceva, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vine să mă arunc iar în apă! Nuțu vru să mai spună ceva, dar nu reuși decît să scoată un fel de sîsîit ca de gînsac, apoi se lăsă păgubaș. Și, pentru a nu-l ucide pofta stîrnită de povestea Bărzăunului, vîrî mîna în plasă și mai luă un măr. Numai ochii lui, săracul, rotunzi și umezi, vorbeau despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată aici numai ca să prindem păstrăvi și să-i frigem așa cum zici tu? Cum să nu vreau? sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să mergem unde ne-am pornit... Vin și eu atunci la prins păstrăvi! îi asigură Virgil ciufulind prietenos părul Bărzăunului. Păi venim cu toții, ce naiba, se arătă de acord și Vlad, căruia nu-i convenea deloc întorsătura pe care o luau lucrurile. Hotărîm pentru altă dată, cînd să venim numai pentru păstrăvi și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare generală. El, în orice caz, n-ar fi renunțat pentru nimic în lume. Și eu voiam să spun același lucru, continuă apropiindu-se de intrare. Dacă tot am ajuns pînă aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate părțile, dar nu zăriră nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment dat se opriră încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]