376 matches
-
eu contrazice perspectiva dominantă, mai ales în privința luptei împotriva terorii, dar și în cazul pieței financiare, mă face să cred că spun lucruri semnificative și poate chiar originale. Cu toate acestea, sunt conștient că am pășit pe o cărare deja bătătorită în examinarea relației dintre gândire și realitate. Unele dintre chestiunile pe care le discut au fost analizate în detaliu. Conceptul de autoreferențialitate i-a preocupat pe filosofi din cele mai vechi timpuri. De asemenea, teoria actelor vorbirii își anume faptul
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
în cadrul unei mănăstiri din Prahova cu aprovizionarea cu ciuperci pe timpul iernii pentru hrana călugărilor. Deoarece ghebele erau predominante în cămara mănăstirii, cuviosul Ghedeon a devenit cuviosul Ghebeon. Necazul călugărului era că nu mai sunt ciuperci: grupuri numeroase de oameni săraci „bătătoresc pădurea” în căutarea de ciuperci și fructe de pădure. „Vedeți dumneavoastră, necazul nu este numai pentru mănăstire, dar și pentru animalele pădurii. Înfometați, urșii ies la drum și cerșesc de mâncare, păsările nu mai găsesc fructe iarna. Și nu știu cum să
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
apoi scoase un strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule, îl întrebă îngrijorat de vii însoțit până acasă cu arma în spate? Vor să rămân aici și să bătătoresc doar pământul obârșiei mele; vor să nu mai am de-a face cu cărțile și să fiu pios și devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă, ar fi vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lățeau direct din coapse. — Ești numai o rană, șopti fata. Nu poți să stai toată ziua pe scândura aia... O să-i spun lui Golea să nu te mai trimită la cerșit. Lasă, nu-i spune... O să mă obișnuiesc, se bătătorește. Îl întoarse de pe o parte pe alta și îl înfășă. Apoi îl trase din nou cu scaunul lângă masă. Îi arătă coperta cărții și el încuviință. I-o puse în față și o deschise. El făcu semn de câteva ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spate, dar asta doar din dorința de a părea ca și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar și pe el din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete scurte, și ar fi jucat nervos pe loc, bătătorind pământul sub tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori. Se apropie și îl privi. Omul fixa un țăruș, bătătorind pământul din jur. Când îi simți prezența, ridică fruntea. — Dă-te la o parte, spuse, vorbind mai tare decât se cuvenea. Îmi iei soarele. — Ce vrei să faci cu el ? N-ai auzit ce ți-am spus ? insistă omul, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care oamenii îi spun troscot, iarbă care se insinuează mai peste tot ca o apă mică și târâtoare, năpădise drumul dându-i și mai mult un aer dezolant. Un drum își are viața lui proprie, este viu doar când este bătătorit de oamenii care-i dau viața de zi cu zi. Dacă oamenii nu mai trec pe el, drumul moare, viața i se stinge ca la o ființă omenească și crește iarba pe mormântul său. Pe la jumătatea dealului, un stâlp de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe dealurile din împrejurimile orașului, iar mai târziu chiar pe pârtiile unor stațiuni de munte, a avut-o încă mult timp. Cu schiuri împrumutate de la magazia "Liceului de Băieți", cât era vacanța de iarnă, alături de alți băieți de seama lui, bătătorea zăpada de pe dealurile din împrejurimile orașului. Începând din noiembrie și până în aprilie, câte trei-patru ore, în anii studenției, contra unei sume acceptabile, nu era duminică lăsată de Dumnezeu să nu alunece pe gheața de pe patinoarul "23 August" alături de mulți alți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-o măsură importantă, imaginea izolării noastre în raport cu lumea din afară și chiar în înăuntrul propriilor ținuturi. În interiorul spațiului românesc, relieful a ridicat multiple bariere naturale. Cădeau la fiecare pas în fața străinului care se încumeta să treacă prin teritoriile noastre. Bătătorind drumurile întortocheate de pe aceste meleaguri, călătorului îi era încercată răbdarea atunci când privirea îi înfrunta ascuțișul unghiului de la curbura munților. Pătrunzând dinspre est, contorsionarea Carpaților avea să-l înșele vizual, făcându-l să creadă că a ajuns în tărâmuri fără margini
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dezlega din tainele ce ne așteaptă. Confruntarea dintre puterile care au pretins supremația, cu mai multă sau mai puțină îndreptățire, a evoluat pe traiectoria acestor axe strategice. Pentru împlinirea unor ambiții imperiale mai mari sau mai mici, drumurile au fost bătătorite de călcătura adâncă a diverselor puteri europene și eurasiatice. Inevitabil, căutarea propriei măriri i-a adus și prin locurile noastre, dar spre mirarea lor, își dădeau seama că ajungeau pe un tărâm uitat de lume. Așa cum am văzut, izolarea pământurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
despre substituire fatală de sensuri. Sistemele economice nu au cum să fie sisteme fizice pure, de natură obiectuală, pentru că sunt, pur și simplu, sisteme ale intersubiectivității. În Economie nu se ajunge la reguli și regularitate pe calea clasică a fizicii, bătătorită de determinism, cauzalitate și recursivitate, ci și pe una mai complicată, atașată stărilor dinamice ale sistemelor complexe, cu comportamente stocastice, decelabile ca posibilități, supuse incertitudinii ofertelor și riscului matematizat probabilistic. Obligația predictivă a economiei este simptomul unei maladii, cea a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Compensarea nu este un proces fix, definitiv stabilizat, ci trebuie continuu antrenată”. Din punctul de vedere strict al kinetoterapeutului, mișcarea de substituție trebuie evidențiată încă de la începutul instalării ei. Păstrând aceste noi sinergisme motorii, reeducarea motrică reușește în final să bătătorească noi trasee neuro-musculare, dar care în nici un caz nu vor fi în măsură să conducă la o recuperare completă a deficitului motor în cauză. Totuși, dacă mișcarea naturală nu are la dispoziție un capital funcțional restant aproape de limitele sale normale
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
descoperi natura, ceea ce ne-au Învățat anticii În această privință este totuși atât de puțin și, În cea mai mare parte, atât de puțin credibil, Încât nu pot deloc spera să mă apropii de adevăr decât Îndepărtându-mă de drumurile bătătorite de ei. Tocmai de aceea, voi fi obligat să scriu aici ca și cum aș trata despre o materie pe care nimeni Înainte de mine nu a abordat-o. Iar, pentru a Începe, socot că tot ceea ce se face sau ce se Întâmplă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
să vrei de asemenea să-i atragi pe toți semenii tăi, prezenți și viitori, pe un alt drum decât acela pe care-l va fi trasat Natura” (III, 282). Invidia față de cei care sunt în istorie și fac istoria e bătătorită până într-atât încât, finalmente, devine opusul ei. „Naturile puternice, generoase, fecunde, aflate în continuă emanație, gata oricând să producă, să se manifeste, să fie Ă le înțeleg din ce în ce mai puțin. Energia lor mă depășește, dar nu le invidiez. Ele nu știu ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zile, trăiești ca sub un ghețar legat la gât cu lungi copilării (agonice); de aceea exclamă: "Sunt otrăvită, încep a muri". Paloarea în somn o cuprinde, deși își repetă cu certitudine că triumful e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care încă se confesează dramatic și discret. Întâmplări și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de mâna a doua organizat de familie și plecarea acestora din casă. Lopahin, îmbătat de alcool, emoție și reușită, începe să danseze frenetic pe ringul de dans obișnuit numai cu buna societate. Mujicul în frac se descalță și se dezlănțuie, bătătorind podeaua. Este gestul suprem de supunere al celor din jur, obligați să-i urmărească "spectacolul"; noul stăpân poate face orice la noua adresă. Sorin Leoveanu, un actor posedat de personajul său, sub bagheta lui Alexa Visarion a impresionat prin sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am gasit o fotografie a cutremurului care a distrus acum cativa ani orașul Concepción din Chile: O indianca sârmana, care și-a reconstruit precar colibă din plăci de zinc și cartoane, curăță cu o mătură veche această bucată de pământ bătătorit din fața colibei. Și să-ți mai pui întrebări teologice! Acest gen de oameni sunt chiar Absolutul de care ne îndoim atâta, împlinindu-se pe șine (...)"89. Atras la început de stiință domeniu care îl salvează, însă, constată imediat că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
noi. Poezia, care recreează lumea, dar și aceea, care face ordine în ea, instaurând o nouă lege, este poezia adevărată. Asemenea unor plăci tectonice, cuvintele sau imaginile, după caz, trebuie să constituie un periplu, un drum înainte și înapoi, care, bătătorit de poet, să impună o nouă culoare lumii. Aluziile biblice, din acest ultim volum, au rolul de a "îmbrăca monstruosul, deșănțarea, lăsând să se întrezărească, totuși, revolta salvatoare. Limbajul este străin. Poemul, ca vârf al acestei științe numite limbaj, se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
majore ale carierei, a reușit ca în următorii 6 8 ani să dea dovada capacităților și fecundității sale ca cercetător și ca director. Din această perioadă se profilează, probabil, căile pe care le va deschide și pe care le va bătători cu rezultatele muncii sale: ameliorarea porumbului pentru zonele de nord ale țării, studiul biodiversității porumbului și al plantelor în general pe de o parte, conducător de talent al Stațiunii de Cercetări Agricole Suceava și fondator și conducător al unei instituții
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
și să păzim adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva, necunoscutul. Pentru Stelian Țurlea, trecutul istoric este lacrimă arzândă. Ni-l confirmă recentul roman Trei femei *. Un adevărat „exercițiu de dezgolire” (I. D. Sîrbu) de caractere. Nu ni se dezvăluie ca un roman puzzle, cum am fi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
noi, mai bine să ne căutăm singuri, pentru a ne putea bucura când ne găsim. Să orânduim în grădina sufletului nostru un loc adăpostit și umbros, în care nimeni n-a pătruns, o iarbă verde pe care nimeni n-a bătătorit-o și niște pomi din al căror rod nimeni n-a gustat...". E. Lovinescu, Amfora, 1906 Cuprins Prefață (Adrian TUDURACHI) / 11 Preambul / 19 Capitolul 1. Prin alții spre sine. Voiajurile lui E. Lovinescu / 21 1.1. Omul care scrie / 21
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam dizgrațios la vedere, dar lor nici că le păsa. Dacă erai mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]