511 matches
-
lui V. de a oferi versuri de o oarecare frumusețe, relativa autenticitate a structurii elegiace și sentimentale, a expresiei învăluite de „o melodie simplă” (Virgil Mazilescu), dar au semnalat totodată lipsa de curaj la nivelul exercițiului efectiv, angajarea pe căi bătătorite, cultivarea unor formule prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
confundându-se, la limită, cu cărțile în care sunt narate și care, la rândul lor, se repetă una pe alta. Ideea este subliniată în recitativul sibilinic la intrarea în scenă a Luptătorului pe două fronturi, protagonistul piesei: „Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum și, din când în când, câte o carte. Vine unul, gâfâind de mușchi, sănătos ca un zeu nou, și scuipă pe ea, pe fiecare la rând. Calcă pe ele dumnezeiește. A obosit, a mers destul, câmpul se
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și, din când în când, câte o carte. Vine unul, gâfâind de mușchi, sănătos ca un zeu nou, și scuipă pe ea, pe fiecare la rând. Calcă pe ele dumnezeiește. A obosit, a mers destul, câmpul se întinde înainte pustiu, bătătorit ca un drum. Alergătorul cade jos, moare, devine carte fundamentală”. Acum un accent hotărâtor se plasează asupra datului culturii. În celelalte drame era prezentă numai ca sugestie colaterală omologia între insul comun și Creatorul divin, obsesia demiurgiei creatoare fiind proprie
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
este de a traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană implicată în reforma educațională românească - de la educatori și până la toate categoriile de manageri și beneficiari - vor putea ocoli căile bătătorite, capcanele și eresurile pe care orice schimbare educațională de asemenea amploare le implică. Acest capitol este așadar un „fir al Ariadnei” menit să ofere o cale limpede pentru comprehensiunea complicatelor opțiuni teoretice și practice ale diverselor curricula moderne. 11.2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cel din urmă s-a afirmat, la începuturi, ca o mișcare inovatoare radicală în arte, tehnologie și știință. În anii ’90, postmodernismul a asimilat deconstructivismul și poststructuralismul, transformându-le în moduri de a gândi „dincolo de” (limitele gândirii moderne, prejudecăți, căi bătătorite, convergențe, obișnuințe etc.). Marii inspiratori ai gândirii curriculare poststructuraliste au fost gânditori europeni în vogă în anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat), Michel Foucault (teoria destructurării, teoria discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nuvela Ana Roșculeț o scrisoare din massă a arătat defecte Însemnate asupra cărora recenzenții trecuseră cu ușurință. Cum se face Însă că În marea ei majoritate critica s-a pronunțat eronat? Aceasta, credem, decurge din faptul că mergând pe calea bătătorită a enumerării calităților și deficiențelor (Ă) neridicând problemele generale legate de dezvoltarea literaturii noastre, recenzenții - Între care se numără și semnatarul acestui articol - au fost Împinși să facă serioase concesii naturalismului din nuvelă. Fără un puternic spirit partinic, critica s-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socialistă a agriculturii și transformarea morală a țărănimii muncitoare. (Ă). Camilar redă În mod just această dramă morală deosebit de puternică pe care o generează ideea despărțirii de pământul avut din străbuni, a despărțirii, de fapt, de vechea cale trudnică dar bătătorită din strămoși a vieții izolate și chinuite pe peticul propriu de pământ. (Ă). Iată de ce literatura semănătoristă și poporanistă, ca și cea a fascismului de mai târziu, este expresia urii exploatatorilor Împotriva acestei tradiții. Iată de ce naturalismul ca metodă de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lumină pentru a încolți și nu trebuie acoperite. Puneți pe ghiveci doar o placă de sticlă și o foaie de ziar. Speciile cu semințe mai rezistente (garoafe de India, salată verde) vor fi doar ascunse sub câțiva milimetri de mraniță bătătorită. Răsadurile au nevoie de apă, dar udatul pe deasupra riscă să fie agresiv pentru semințe: veți așeza, prin urmare, ghivecele într-o tavă cu apă pentru a le uda prin imersiune. Lăsați-le cam 15 minute și acoperiți-le apoi cu
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
o traducere ? CB: Evident. Fiecare traducere a Bibliei Într-o cultură marchează. Traducerea „lui Șerban” a marcat prin chiar faptul că a „pus un Început”. Traducerea lui Cornilescu a marcat prin altceva-ul pe care-l oferea față de tradiția deja bătătorită; traducerea Radu-Galaction, iarăși, a provocat mutații, creând o nouă tradiție În biblistica românească. Traducerea noastră nu se vrea polemică. Acolo unde este cazul, preluăm tot ce se poate prelua din vechile versiuni românești. Asta nu Înseamnă că scopul nostru a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al divinului Iulius, așezat între cele două arcuri triumfale care sărbătoresc victoria lui Augustus de la Actium și succesul său în Parția. Totul conceput ca o idee unitară menită să-l glorifice pe princeps. Se angajează cu pași mărunți pe drumul bătătorit ce leagă Templul Vestei de palatul pontifical. Se gândește că noile clădiri le exclud cu multă eleganță pe cele vechi din spațiul public. Așa cum Templul Vestei și Regia au fost înlocuite de noul altar de pe Palatin. Au devenit indezirabile pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi periculoasă. În schimb, camionul neobișnuit și drumul dificil și accidentat Îi convinseseră că surpriza merita Într-adevăr efortul, că era ceva extrem de rar și deci inaccesibil celor mai mulți turiști. Le plăcea ideea unei aventuri, de a se abate de la calea bătătorită, mai ales bărbaților, cu excepția lui Bennie. Exact asta Își doriseră, nu magazine și fabrici interminabile. Cu fiecare kilometru parcurs În felul acesta, așteptările lor creșteau. În timp ce Împărțeau tot felul de gustări dulci și sticle cu apă, Încercau să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii, ceea ce este o erezie, nu-i așa? Deci după câte se vede, poate de aceea Marx nu a purtat niciodată barbă „a la Isus” iar Lenin, nici atât. Doamne, oare câtă apă va mai trebuia să se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau cei doi prieteni ai săi. între ei, călare pe un asin, înainta și Inisius. Ținea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în regiunea Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând-o pe drumeaguri bătătorite, ce duceau când în sus, când în jos, printr-un peisaj presărat cu creste ascuțite și dantelate de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă: punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acoperi în scurt timp cu nori grei, ca de cerneală, aduși de un vânt umed; obloanele caselor începură să se zbată, iar rufele întinse prin ulițe porniră să fluture ca niște stindarde, în vreme ce nori de praf se ridicau de pe străzile bătătorite. într-un apus sumbru și lipsit de culoare, semn prevestitor al unei furtuni apropiate, Sebastianus și tovarășii săi, demoralizați de eșecul cercetărilor, își luară rația de hrană împreună cu milițienii lui Rutilius, care îi informă că de la bastionul său fusese observată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soldați. în dreapta sa galopau Datianus și doi trâmbițași, în vreme ce Vitalius, atent la cel mai mic semn al său, se așezase în stânga sa, alături de cel care purta însemnul cu draco al Celei de-a Cincisprezecea Ilirica. Curând, după ce traversase un drumeag bătătorit, unitatea sa începu urcușul coastei, care, din fericire, se arăta lung și nu avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
biserică. Barba atent tunsă era de un alb imaculat. Niciodată nu i-ar fi spus fiului lui că avea nevoie de el. Zach s-a aplecat peste cârligul remorcii. Jina s-a dus pe verandă și i-a luat mâinile bătătorite ale socrului într-ale ei. E doar o excursie de șapte zile, i-a spus ea. Bărbatul a clătinat din cap, deși amândoi știau că Zach spera ca respectiva călătorie să dureze mult mai mult. Destul de mult încât să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asta periculoasă... — Periculoasă? — El obișnuia să spună că omul n-are nevoie decît de o hartă În viață. Lumea aceasta e o pădure, o Junglă În care mișună animale sălbatice și insecte otrăvitoare. Trebuie s-o apuci numai pe cărări bătătorite, să treci numai prin locuri În care te afli În deplină siguranță. — Da, e ca și cînd ai zice că trebuie să dezinfectezi săpunul Înainte de a te spăla pe mîini. Da, așa-i. Asta-i fratele meu și pace! CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din iarnă la muchia primăverii. I se spunea, cu ușor respect, „omul primăriei”, ceea ce-l ridica în ochii celor din comună, ducea pe primar și secretarul acestuia, din care cauză era socotit un intim al lor, pe drumurile prăfoase sau bătătorite ale cuprinderii comunale până la satul cel mai îndepărtat. Se simțea, prin starea lui de țăran și de angajat al administrației, răspunzător, parcă, de bunul mers al treburilor comunale cât și de roadele pământului, pentru că străbătea câmpia în lung și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Când Harun a venit la mine acasă prima oară, încă foarte timid, și l-am prezentat unchiului meu spunându-i cărei bresle îi aparținea familia lui, Khâli a luat în mâinile sale mâinile prietenului meu, mai subțiri, dar deja mai bătătorite, și a rostit aceste vorbe care, pe moment, m-au făcut să zâmbesc: — Dacă frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]