707 matches
-
Or fi și ei ocupați, dragii mamii! Or avea necazuri, puii mamii...!” Nu-i uită... pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un sat... O casă bătrânească, formată din două camere, cu o sală pe mijloc și un ceardac în față, acoperită cu tablă, ce pare să nu mai fi văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
scoate fiul din cursa princiară [...], invocase faptul că beizadea Grigore slujise în armata otomană cu numele de Muhlis-Pașa, având gradul de general de divizie» - p. 45), Lovitura de teatru („fixează eroina-catadioptru“, Elena Cuza, «într-o seară de iarnă, în casele bătrânești ale familiei Rossetti Solescu din Iași»; recent întoarsă din Italia, «cu vaporul și cu trenul» - pe tot drumul fiind însoțită de imaginea lui Garibaldi, „capul politic“ din Roma acelei vremi, ce-i atrăsese atenția, îndeosebi prin aserțiunea «Aveți, sunt sigur
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
-un secol pe Uranus, în timp ce-aleargă greu în jurul Soarelui și tremură de frig încovoiat, că e planeta cea mai rece dintre toate, cu polii săi culcați pe burtă și nu drepți, mergând ciudat de-a-ndoaselea cu pași mărunți și bătrânești, deși-n Uranus, un moși de optzeci și cinci de ani de pe la noi, e-un bebeluș, de-o zi ș-o noapte apărut!... NEPTUN Căutătorii-n stele l-au prezis demult fără să-l vadă, pârât fiind de Uranus, căci
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Petcu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Câmpul galben înflorește, Palma cea de clorofilă Iar alintă părintește Să-nverzească o argilă. Zig-zag de ploaie în ferești Și turle de Biserici vechi, Profil de case bătrânești, De arbori răsăriți perechi. Un drum de țară mai apoi, Cu urme de venit și dus, Cu umbre vechi și umbre noi, De oameni care sunt ori nu-s. În note lungi de iasomie, Cu o urzeală dalbă- n stea
MAI DE VARĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375358_a_376687]
-
VARĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016. Câmpul galben înflorește, Palma cea de clorofilă Iar alintă părintește Să-nverzească o argilă. Zig-zag de ploaie în ferești Și turle de Biserici vechi, Profil de case bătrânești, De arbori răsăriți perechi. Un drum de țară mai apoi, Cu urme de venit și dus, Cu umbre vechi și umbre noi, De oameni care sunt ori nu-s. În note lungi de iasomie, Cu o urzeală dalbă- n stea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
destin, Știu că vara o să-i cheme. Măceș și maci și verde grâu, ... Citește mai mult Câmpul galben înflorește,Palma cea de clorofilăIar alintă părinteșteSă-nverzească o argilă.Zig-zag de ploaie în fereștiși turle de Biserici vechi,Profil de case bătrânești,De arbori răsăriți perechi.Un drum de țară mai apoi,Cu urme de venit și dus,Cu umbre vechi și umbre noi,De oameni care sunt ori nu-s.În note lungi de iasomie, Cu o urzeală dalbă- n stea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
toate domeniile vieții unei populații. Încetând sau dispărând unele activități vechi sau moduri de viață părăsite, dispar și cuvintele care le-au purtat mesajele. Ex. bordei, opaiț, feștilă, balie, îmblăciu, vătale, năvădeală, țurcă, poarcă ș.a. Mai rămân doar în cântecele bătrânești și în metaforele scriitorilor. Acum, alte cuvinte au „năvălit” în limba română, precum „internet”, „computer”, cu armata lor de termeni tehnici, adevărate cuvinte barbare, teroriste, cu care se fudulesc „pricepuții” noștri, ca să-i năucească pe nepricepuți și să agreseze limba
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
spune Cum că ar fi fost odată - Cine anii să-i adune? - Doi bătrâni ce-aveau o fată. Satul lor, jos, în câmpie, Ca în scorburi putregaiul, Își ducea în sărăcie, De pe-o zi pe alta, traiul. În căsuța bătrânească, Dar curată ca o floare, Fata noastră-avea să crească Tare mândră-ntre fecioare. Vezi pe ia ei cusute Negre și albastre fire, Pletele-i ascund, tăcute, Mijlocelu-n brâu, subțire. Când duminica la horă Se-ndrepta unduitoare, Și-o doreau cu toții
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
CĂLIN ȚIGANU Cum ar fi fost horele fără lăutari? O adunătură de oameni posaci, sau...n-ar fi fost deloc. Lăutarii de altădată...erau oameni simpli, modești, fără școli muzicale, fără ifose de artiști, dar cu sufletul plin de cântece bătrânești, de hore, sârbe, tot felul de cântece de jucat, precum și cântece de inimă albastră, doine și balade. Ei însuflețeau horele și toate petrecerile tinerilor din sat. Învățaseră să cânte la diferite instrumente de la părinții și bunicii lor. Instrumentele se moșteneau
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
mai învețe și, tot așa din tată în fiu, de acolo de unde venea dintre ardeleni. Se prind pereții între ei foarte bine și rezistă. Trebuie să fii atent la o casă, altfel cade. Am observat, uitându-mă la colțurile casei bătrânești, care era destul de veche, dar bine întreținută că două dintre aceste muchii erau prinse după metoda pe care Marin mi-a arătat-o. Această prindere am creionat-o, după cum am văzut-o executată la cotețul porcilor, din spatele casei (fig.5
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
avea patru camere, destul de mari, plus cea în care stătea bătrâna, un pic mai mică. Cei doi copii împreună cu familiile lor veneau destul de des să o ajute pe mama lor la muncile grădinii. Împreună au investit destul de mult în casa bătrânească, reparând toate încăperile. Le-au dotat cu mobilă nouă, au adus frigider, radio, televizor, tot ce trebuia unei locuințe moderne. Au construit o încăpere atașată casei, pentru baie, cu tot necesarul din ea, comuna având apă curentă și lumină electrică
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
imginea mea, / două umbre ce dispar, / născându-se...” Poeta uzitează stilul narativ în poezie, ea își descrie, își povestește stările și locurile unde acestea iau naștere. E și aceasta o modaliate de scriere. O astfel de poezie narativă este: “Casa bătrânească: Cineva mi-a dat pontul, / bătrâna vinde casa / și se mută la soț în satul vecin. / Avesese un soț navetist Neguța. Casa e puternică, aproape că îi seamănă. / În hol m-a atras șemineul cu hornul din colț. / Îmi amintește
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
multe ediții, răspândite pe tot întinsul țării. A scris calendare, cântece de stea, istorioare, basme din popor, a tradus cărți de bună purtare, a strâns snoave, povești și zicători, a înmănucheat atâtea versuri din care a scos cântecul de petrecere bătrânesc. Anton Pann a fost căsătorit de trei ori cu trei femei mai tinere decât el și c a să nu pară diferența de vârstă prea mare între el și soții, și-a micșorat vârsta, dându-se mult mai tânăr. Cam
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
Poezie > Pamflet > POEZIE DE PAȘTI Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi “ziua bună”, Un soare
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
Pe când eram copil și mergeam în vacanțe la bunicii mei simțeam o adevarată bucurie. Casa lor se află intru-un sat numit Poștă din județul Tulcea ce era așezat între niște păduri pline de farmecul naturii. Ei aveau o casă bătrâneasca cu livadă de meri, peri în fața casei apoi grădină de zarzavaturi, de asemenea o frumoasă vie. Primăvară și vară era o adevărată fericire să te miști prin acel cadru, să te joci, să simți că trăiești în acea atmosferă naturală
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
viața era mai lentă nu se desfășura totul cu atâta viteza că astăzi, iar oamenilor le plăcea să dialogheze ceea ce consider că era un lucru bun. Îmi plăceau acele dimineți de vară când mă trezeam și ieșeam pe prispa casei bătrânești și vedeam cum pe ulița ridicând praful în sus treceau oile mânate de ciobani, iar bunicul își mai scotea din curte cele câteva oi pe care le mai avea nici la bătrânețe nu renunțase la oi și la un cal
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
veritas”) Adevăru-i doar în vin ! Zise mosul la beție. -Ba te contrazic puțin, Adevăru-i în ... tărie ! Publius Vergilius Maro - “Timeo Danaos et dona ferentes” Democrația e-un cuvânt grecesc, Da'n România iscă doar coșmaruri Și-mi amintesc de sfatul bătrânesc: Ferește-te de greci și când fac daruri. Quintus Horatius Flaccus - “Aurea mediocritas” - (1) N-am nevoie-n viața de armura, Nu stârnesc în oameni primitivul, Patimă, invidie sau ură... Stau și mă întreb: care-i motivul ? Quintus Horatius Flaccus
CITATE CELEBRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347418_a_348747]
-
curiozitate felul cum se precipitau școlarii să iasă la tablă sau să ridice două degete, vedeam hărțile, portretele, peisajele, tabelele de pe pereți, mă încurcam printre copiii ieșiți, în recreație, la jocurile lor. Nu îmi amintesc decât vag crâmpeie de cântec bătrânesc și descântec, pentru că, înainte de a ajunge la vârsta școlarității, părinții s-au mutat în orașul învecinat, unde folclorul era cel mult unul cu slabe reminiscențe ale limpezimii originare, era doar de mahala. Dar îmi amintesc cum, pe la vreo patru-cinci ani
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
-și păstreze incontestabil multe valori. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorință aurului și a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fanului cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, si oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru armonie, echilibru
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein) este, conform lui Nicolae Steinhardt, prin filtru heideggerian, „de natură harică și poetică"(29). De altfel, în încheierea amplului demers eseistic, sub forma unui declarat „bătrânesc" epilog, Nicolae Steinhardt rezumă propria concepție despre artă: „nimic nu exprimă în chip mai lămurit secretul făuririi artistice decât parabola prefacerii apei în vin. Artistul adevărat așa se și cunoaște: din apă (adică platitudine, banalitate, monotonie) deîndată scoate vin (adică
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
incontes¬ta¬bil valorile ei. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorința aurului și a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, și oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru armonie, echilibru
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
foarte ciudat, întunecat la față datorită trecerii anilor, cu chipul semănând întrucâtva cu cel al lui Don Quijote. Până și vara umbla cu o căciulă țuguiată pe cap, de oaie, rareori mai umbla și cu o pălărie întunecată, cu boruri largi, bătrânești. Și nu l-a văzut nimeni altfel decât cu niște pantaloni de pufoaică, fără ele ar fi tremurat rău de frig în ținutul acesta răcoros de munte din Obcinile Bucovinei. Obiceiurile lui pedagogice erau de pomină. În primul rând, a
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
viața așa cum știm își toarce firele ei neștiute, au apărut și nepoții, legați însă toți de locul unde văzuseră lumina zilei, de misterul dragostei ce-i unea mai presus de orice. Nunțile, botezurile, cumetriile, sărbătorile și vacanțele copiilor umpleau curtea bătrânească de veselie, iar Hanți, acum un moșneguț cu ochii blânzi, trăia tinerețea celor dragi și pâcâind dintr-o pipă de spumă de mare le povestea isprăvi din război, mai ales cum fusese el salvat de draga de buni cea care
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat. Bunicul! Îi stă gândul la bunicul! Datorită celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine. Am înghițit în sec și m-am rugat
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]