587 matches
-
Acasa > Strofe > Timp > IN NOAPTEA DINTRE ANI Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului In noaptea dintre ani Privește-n zare tristă pe geam o bătrânică. S-a gârbovit de ani, e slabă și e mică. Își numără-ncet anii, sunt mulți, vreo nouă-zeci Și murmură-ncet: “viață,viață, ce repede mai treci!” În casă e-ntuneric, doar candela-i aprinsă Și-n pat o pisicuță
IN NOAPTEA DINTRE ANI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341919_a_343248]
-
de repede pentru ca mai apoi să revină în forță cu mai multe indicii. Îmi amintesc o vacanță petrecută la Sinaia, împreună cu dragii mei părinți și cu fratele meu. Era o vreme mohorâtă, ploaie mocănească, umezeală. Ne-am cazat la o bătrânică ce se integra prin vestimentație și comportament în peisajul tern. Un surâs strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub greutatea noastră. Mirosul timpului îmi gâdila nările, iar curiozitatea
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
Manuscris > Povestiri > GEORGE R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) Autor: George R. Roca Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu mulți, mulți ani în urmă, își ducea veacul prin urbea Brăilei o bătrânică cumsecade căreia toată lumea îi zicea Babana. Chiar dacă numele ei desemna o femeie grasă, Babana era slăbuță și uscățivă. Probabil că bătrânețea își pusese amprenta pe porecla ei, transformând-o pe „baba Ana” în Babana. Băbuța avea un suflet bun și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
a oprit și și-a adus aminte: În casa parohială locuia o femeie de 40 de ani, mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea 140 de pâini salariu pe lună. De milă, a luat în grijă o bătrânică, de 90 de ani, și o fetiță, de 6 ani. Fetița se numește Elena. Dimineața, cu bătrâna de o mână, și fetița, de cealaltă, femeia deschide Biserica. Bătrâna are gută. La fiecare pas, femeia se lovește de bătrână, și se
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
și-a adus aminte de cadoul de anul trecut. Darul vechi, și-a spus moșul, a fost atât de bine folosit, încât abia se mai ținea în sârmă. Avea iar un ochi umezit. Ninsoarea asta sărată, măruntă... Anul acesta, nici bătrânica, nici femeia, nici fetița, nu mai erau de față. Întârziaseră. Totuși, cu o seară înainte, cineva, femeia, fetița, măturase lună toată curtea. Și lăsase mătura rezemată de zidul bisericii. „Adu-ne, moșule, o mătură și în acest an. Căci, uite
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
și tot eu fusesem cel care hotărâsem că nu ne potriveam. Da’ prost mai pot să fiu! Ce căutam eu aici? Tocmai când eram pe cale de a decide să mă întorc la pensiune și să îmi strâng lucrurile, am văzut bătrânica din fața unei porți care afișa o oarecare prestanță prin ornamentele sculptate în lemnul înnegrit de vreme. Era genul acela de femeie simplă, uitată de Dumnezeu pe pământ, care nu mai are ce face în această lume și stă cât e
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
foarte frumoasă. Respiram din toți plămânii, pe geamul larg deschis, aerul proaspăt al Pădurii Verzi, din apropiere. “Nu poate poluarea să învingă natura!” mi-am zis. “32 ... atâta ai, mamaie, azi...32 de kilograme” zice o pacientă mai tinerică unei bătrânici, cocoțate pe cântar. “E bine, maică, e bine ... că la internare am avut 27”. “Aaaaaaa ... se laudă tinerica ... eu am 40 de kg.” Mă abțin să nu mă frec la ochi. Eu am...cât un braț de ...de-alde astea
ÎNCĂ O TOAMNĂ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343818_a_345147]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > O BĂTRÎNICĂ Autor: Florica Reinprecht Publicat în: Ediția nr. 624 din 15 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului O bătrînică, o bătrînea Se așeză pe banca mea. Și-ncepu a povesti Cîte-n viață ea păți Bine, greu ea cunoscu Cum prin toate ea trecu. Viața ei cu zile multe O trăi cu lacrimi multe. Bătrînica imi spuse mi´ Că viața
O BĂTRÎNICĂ de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343901_a_345230]
-
2012 Toate Articolele Autorului O bătrînică, o bătrînea Se așeză pe banca mea. Și-ncepu a povesti Cîte-n viață ea păți Bine, greu ea cunoscu Cum prin toate ea trecu. Viața ei cu zile multe O trăi cu lacrimi multe. Bătrînica imi spuse mi´ Că viața tare-i scurtă. Cînd s-a dus, dusă rămîne Ea-napoi nu se mai întoarce. Trăiește-o zi de zi Cu necaz și bucurii. Cînd e dulce, cînd amară Viața-n treagă e frumoasă. Cu
O BĂTRÎNICĂ de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343901_a_345230]
-
dureri și supărări Treci fără să te dobori. Viață dulce, viață amară Ce te-aș mai trăi odată. Lungă, scurtă așa cum ești Ce frumoasă tu mai ești. Of, of, of viața mea. Of, of, of viața mea. Referință Bibliografică: O bătrînică / Florica Reinprecht : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 624, Anul II, 15 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florica Reinprecht : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O BĂTRÎNICĂ de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343901_a_345230]
-
că vaccinarea este utilă. Că astfel ne imunizăm organismul împotriva anumitor boli. Am fugit repede să mă vaccinez. Și poate din acest motiv anumite boli nu s-au prins de mine. Poate!... Mai târziu... Mult mai târziu, am întâlnit o bătrânică octogenară care-și ducea cu greu fiica în spate pentru că nu putea să meargă. Fata avea aproximativ șaizeci de ani, iar picioarele-i erau strâmbe... Mi-au spus că a avut poliomelită de când era mică. Am întrebat-o pe mamă
VACCINARE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343466_a_344795]
-
marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise de ziuă, chemase așa zisa moașă a satului, o bătrânică adusă de spate ca o seceră, uscățivă, de-ți ziceai că dacă nu ar avea pielea, i s-ar împrăștia oasele pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la asistarea nașterilor. Adusese pe lume în viața sa o droaie
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
audă bunica de așa ceva. Ca să ajungi în poiana de sub pădure trebuia să treci peste calea ferată și oricând puteai să fii surprins de vreun tren în mișcare. S-au întâmplat de-a lungul timpului multe accidente și de aceea era bătrânica atât de speriată. Când Mirela a început să frecventeze școala, de la casa bunicii și până unde învăța ea, erau vreo doi kilometri distanță, așa că zilnic bunica Natalița o ducea și o aducea de mânuță. Nu numai depărtarea era o problemă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit, maică, de plângi cu atâta durere în suflet? Ți-a murit cineva? - Nici nu-i prea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
așeze masa și nu se arăta, îmi venea s-o strig, s-o caut prin grădină sau prin casă, acolo unde se ducea ea la treburile ei, dar îmi dădeam seama c-o caut sau o strig degeaba... Mama mea, bătrânica aceea dulce care mă întâmpina de fiecare dată cu căldura ei sufletească, nu mai era, se dusese pentru totdeauna pentru mine. “O să vină, maică, odată timpul ca eu să nu mai fiu, îmi spusese ea cândva, să ai grijă de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
vine-un domn în cale Și s-apropie de mine. Ce mi-a spus mămică oare? Să salut , c-asa e bine. -Buna-ziua! zic eu tare. -Buna-ziua! zice el, Apoi ,spre un oarecare: -Ce cuminte băiețel! Ma-ntalnesc cu-o bătrânica. Trec pe laga ea și eu: -Sărut mâna ,mătușica! Să trăiești ,copilul meu! Apoi către un barbat: Ce respectuos băiat! Iată casa.iese mama Ca să mă primeasca-n prag. -Sărut-mâna! Și-mi dau seama Să i sărut și chipul drag
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
au lipsit precum vederea. Trec oameni grăbiți de nevoi, Niciunul cu dare de mână. Omenescul e putred în noi, Iar răul întruna se-adună. Amurgul se lasă domol Pe urbea noastră cea mică; Tremură pe piatră sub țol, Amărâtă, o bătrânică. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
uscat. Unde-i omul fericit, tot pământul e rodit. Zburând cu aripile să vadă orice suflet omenesc, îngerilor, li s-au arătat la marginea unui drum de pădure pe un trunchi bătrân de copac doborât de ani și ani, o bătrânică suptă de gânduri și timpul care i-a încrețit fruntea. Era atât de tristă încât și frunzele copacilor care mai ieri foșneau în slavă, în acel moment foșneau în văgăună. Îngerașul, văzând-o, a înțeles suferința ei încrâncenată. A bătut
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
om mai înainte de a fi șoaptă, iubire sau glas al iubirii. Sunt anonim... îmi vor pune peste față pământ, ca nimeni să nu mă recunoască; în amiaza lor, bătrânii-și fac semne, răbdând îndărătul fântânii, cu buzele închise... seara, o bătrânică smulge imaginile de pe pereți și le-așează în bibliotecă (cimitirul de vorbe), așa, anul bate-n singurătate miezul nopții. Iată, vin și eu lângă această ferigă -sfârșitul- ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SUNT DOAR UN OM / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN
SUNT DOAR UN OM de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381948_a_383277]
-
ziua aceea, Iohannis cică nu ar fi străin de victimele de la Colectiv, refugiați musulmani sirieni sar peste garduri din sârmă ghimpată pe undeva la porțile unei Europe moarte, un nou și banal viol - firește, victima fiind, ca de obicei, o bătrânică de peste optzeci de ani - dintr-un sătuc moldovenesc..., dar nu se putea concentra la ele), el, în halat negru și papuci albi, o cană cu ceai din eucalipt fierbinte în mână, a reanalizat întreaga poveste. La rece. A ajuns la
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
pe acolo să las magnoliile măcar la ușa bisericii, înainte de a mă întoarce, în California. In câteva minute am ajuns la mica biserică: Era închisă, așa cum am bănuit: Mă pregăteam să pun jos în fața ușii, creanga de magnolie când, o bătrânică, s-a apropiat încet de mine și mi s-a adresat în românește: - Bună dimineața, doriți să intrați? - Bună dimineața, doamnă: Da, aș dori, i-am răspuns eu, surprins! M-am prezentat și am aflat că ea era doamna Maria
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
poate, uităm cu totul de ei. Nu, nu sunt toți copiii la fel, cum nu sunt nici toți părinții la fel, dar, Dumnezeule! Care este cea mai Sfântă relație pământeană decât cea între părinți și copil? Undeva... în oraș... O bătrânică de 85 de ani, a avut o familie frumoasă, cu soț și copii. Cu douăzeci de ani în urmă și-a sacrificat, de comun acord cu soțul, agoniseala de-o viață, pentru a-și vedea cei doi copii croindu-și
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
mai bună. Au vândut apartamentul cu trei camere, confort unu, apoi mașina, pentru a-și cumpăra, cu banii obținuți, o garsonieră. Restul de bani i-au dat copiilor să plece în Danemarca, unde fuseseră invitați de niște prieteni... Acum, această bătrânică trăiește singură într-o garsonieră mică, cu puține lucruri, cu un mic altar amenajat într-un colț pe peretele dinspre răsărit, în care se află, la loc de cinste, o icoană a Cuvioasei Parascheva, o alta cu Sf. Treime, o
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
aparente pe care le simți din vibrația elementului viu, floarea asta nu are nimic, este doar un motoraș care primește apă și își ține frunzele prinse..., da este vie, sau cel puțin așa îmi pare. Mai puțin vie însă decât bătrânica zâmbitoare de lângă mine, pe al carei chip citesc ceva din înțelepciunea străbunicii mele, simpla și calmă, demnă și eternă. Încerc pe cât posibil să-mi rețin gândul în orice direcție îmi poate acapara atenția de la el. La un moment dat ușa
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
petreacă. Începuse, încă de dimineața, o ploaie măruntă, iar tunetele și fulgerele despicau cerul de la apus la răsărit și de la miazăzi spre miazănoapte. Nicolae și Floarea plecaseră cu noaptea-n cap și cu inima-n pumn, spre oraș. Nana Irina, bătrânica din colț, venise să rămână cu copiii acasă. Cei doi nu spuseseră nimănui despre ce urmau să facă, nici măcar copiilor. Cu greu, Nicolae, reușise să o convingă pe Floarea să accepte. Dar, oare acceptase cu adevărat? Oare, Nicolae chiar știa
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]