871 matches
-
intitulată: "Pentru 25 de lei bacșiș. Și începea astfel: "O femeie fuge în noapte. Doi huligani o urmăresc. Este prinsă, apucată de păr. Un taxi oprește. Femeia este împinsă înăuntru, și în ciuda strigătelor ei, șoferul, impasibil, pentru 25 de lei bacșiș, pornește mașina și în loc să oprească la primul post de miliție, îi ajută pe huligani și-i duce la destinație, unde femeia este târâtă și violată..." Și încă două-trei fraze care anunțau că huliganii! au fost prinși și își vor primi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vor primi urgent pedeapsa meritată, care, se spera, va fi cât mai severă, dar... să se termine și cu obiceiul care îl poate face pe un șofer să fie părtaș la astfel de fapte odioase, numai să primească el un bacșiș gras... Judecătorul tresări; ca om al legii el știa ce însemna într-un articol de presă cuvântul părtaș. Era o asmuțire sa fie pedepsit și șoferul. Și într-adevăr așa se și întîmplă. Dar raportul anchetatorului nu-l implica și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în grup", deși dosarul care se afla sub privirea judecătorului sugera concluzia că din faptele prezentate reclamanta se dusese cu pârâții de bunăvoie, rămânând ca tribunalul să judece și să stabilească adevărul. ..Vă arăt eu vouă, gândi judecătorul, ca să stârpiți bacșișul vreți să condamnați un om pentru complicitate la un viol, și acela inexistent!" Notița din ziar era semnată. Se gândi să-i dea ziaristului un telefon și să-i atragă atenția că mersul justiției nu trebuie turburat, că după pronunțarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să recurgi pentru asta la justiție, al cărei simbol e cumpăna dreaptă și nepărtinirea ochilor ei legați de jurământul de a respecta legile scrise? Și al doilea, ce vină reală avea șoferul? Cinci ani fiindcă ai luat douăzeci și cinci de lei bacșiș? Ce făcea acum soția lui cu cei doi copii mici rămasă fără bărbat și acoperită de rușine? Judecătorul se indignă și își dădu demisia. Și-o dăduse chiar atunci în ziua când îl întîlnii eu în parc, unde îmi povesti
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pahar cu tatăl lui Calistrat, un vestit chelner meloman și amator de artă, avea în casa lui tablouri (nu puține) de mari maeștri români ai penelului și discuri cu interpretări rarisime strânse și păstrate de decenii din leafa și bacșișurile lui de chelner și pe care veneau să le asculte chiar și personalități străine ale muzicii, în trecere prin orașul nostru, pe care îi aducea soțul doamnei Olimpia, acum aci de față și văduvă veselă. Fusese veselă și când nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în exclusivitate - deși Maria mi s-a plâns că în acest timp doamna o punea la treburi murdare, de pildă să-i facă clisme lui Foxy, un sârmos care se constipa chiar în ziua când trebuia să spele pentru mine -, bacșiș lei 25 Costică - veșnic ne lasă in frig și fără apă caldă -, îmi scria în paranteze această femeie care nu era o timidă ca fiică-sa, să nu-mi poată spune toate acestea prin viu grai, dacă nu-i dăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grai, dacă nu-i dăm toți câte ceva să se îmbete, continua ea, n-avem nici o șansă să-l convingem să se țină de treabă, partea dv. 2 lei, cu toate că ar fi trebuit demult dat afară acest Costică, gândeam eu, fiindcă bacșișul nu ajuta la nimic, ba mai rău, abia atunci ne lăsa în frig și fără apă caldă), ea continua să mi le bage pe sub ușă, aceste socoteli, uneori bătute chiar la mașină, alteori scrise cu mâna și cu largi paranteze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rea, adică tăcerea, nu pot să concep. Mă spălai îndelung și apa fierbinte (iată, cine spunea că de Revelion caloriferistul nostru o să se îmbete și o să ne lase fără căldură și apă caldă? trebuie să-i dăm și lui un bacșiș mai gras!), apa fierbinte, ca să zic așa, mă răcori, simțind că alături de seninătatea mea încrezătoare apăruse și o nepăsare senină. Important e, gândii, că îmi place mie (ce-am scris) și de această gândire sânt pe deplin conștient că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ea surâse, cu pleoapele pe jumătate închise și făcu ceea ce n-ar fi făcut o femeie din stirpea lui. Chemă chelnerul, care se ghemui imediat și se-ntinse la loc, ca o pumă. Puse cheile chiar în fața ei și primi bacșișul. El rămase captiv în duelul ochilor, în nerușinarea ei de-a-l privi în față. O vreme nu-și aminti decât verdele albăstrui al pinilor din Ain Draham și șoselele desfundate care urcau spre Kroumiria. Aici Africa se ghicea ca o
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
bine cântecul următor, White Wedding, că șoferul și opri în fața unui viloi alb, cu un gard înalt și palmieri în curte. - Am ajuns, zise. Părea supărat, dar nu m-am interesat de ce. I-am dat banii, douăzeci de dolari inclusiv bacșișul, mi-am scos valiza, i-am zis „pa“ șoferului și am sunat la interfon. Poarta s-a deschis cu un zumzăit primăvăratec și am intrat în curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
asta, și nu are nici un fel de importanță dacă jet-urile au fost sau nu private. Își permite să resimtă un pic de compasiune pentru ei, dar privește În altă parte cînd vine nota de plată. Știe că totalul, fără bacșiș, este cît venitul unui sătuc peruvian sau cît toate micile Împrumuturi acordate Într-o zi de Banca Mondială croitoreselor indiene. Casa Viitorului este rodul imaginației Nevei, inspirată fiind de o schiță desenată Într-o seară de Paulee, pe un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adaugă barmanul, și multe dintre ele sînt artiste. Caddy, fata care dansează acum, este regizor de film. Anul trecut a fost o mare expoziție de artă a lucrătoarelor din domeniul sexual. Caddy Își termină dansul și plutește către bar. — Un bacșiș pentru dansatoare? Wakefield Îi dă cinci dolari. Puștiul privește În altă parte. — Și țapinarele alea ce fac În viața de zi cu zi? — Conduc camioane, taie copaci, beau. Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Îi dă cinci dolari. Puștiul privește În altă parte. — Și țapinarele alea ce fac În viața de zi cu zi? — Conduc camioane, taie copaci, beau. Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi dai un bacșiș? El dezaprobă, spune Wakefield. Caddy Își pune brațele pe umerii strălucitori ai puștiului și Își freacă sînii goi de spatele lui. — Ești tot numai os, băiete. Ia spune-i tu lui tanti C care-i treaba. Nu știu, spune puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea nu le mai venea deloc. Oamenii tot lăsau un bacșiș gigantic. Așa de norocoși se simțeau pentru că ne revărsaserăm atenția asupra lor. Mottoul nostru era: „Nu numai că niciodată clientul nu are dreptate, dar e de așteptat să fie și foarte prost îmbrăcat“. În seara în cauză, James și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
astfel de povești. Și însemna și că niciodată nu puteam să ieșim în oraș sâmbătă seara. Iar James nu se plângea din cauza asta. Ciudat, nu? Da, și eu m-am gândit la fel. Tot James mă ajuta să-mi număr bacșișurile. Și-mi dădea niște sfaturi grozave legate de cum aș putea să investesc banii ăia. În bonuri de tezaur sau alte chestii de genul ăsta. De obicei, eu îmi cumpăram pantofi. Curând după asta, am avut norocul să fiu concediată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pildă costul pantofilor lui Kate pentru toată viața, proiecte de economii majore, fonduri prăbușite, amortizări și alte chestii de genul ăsta. În fond, omul ăsta era în stare - și probabil c-o și făcea în mod frecvent - să calculeze bacșișul unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
interioare și considera că toți clienții ei aveau gusturi execrabile. Hei, hei, mă ocup eu de asta, insistă Leon, nu foarte convingător. Raportat la înălțimea Danei, Leon părea scund, dolofan și nesigur. Sau poate chiar așa era. —Nu-i da bacșiș, Leon, l-a somat Dana. Leon. Nu-i. Da. Bacșiș. A venit pe un cu totul alt drum. Ignorând-o, Leon număra bancnote grijuliu. —Asta-i o porcărie, a exclamat Dana. Nu merită atâta. Dar era prea târziu, șoferul strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Hei, hei, mă ocup eu de asta, insistă Leon, nu foarte convingător. Raportat la înălțimea Danei, Leon părea scund, dolofan și nesigur. Sau poate chiar așa era. —Nu-i da bacșiș, Leon, l-a somat Dana. Leon. Nu-i. Da. Bacșiș. A venit pe un cu totul alt drum. Ignorând-o, Leon număra bancnote grijuliu. —Asta-i o porcărie, a exclamat Dana. Nu merită atâta. Dar era prea târziu, șoferul strângea deja în mână banii. Oh, las-o moartă! Dana s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani acum? Cât? Întrebă Roxanne. Două sute de renminbi? —Patru, zise Vera. Harry ridică din sprâncene. —Patru? Asta ar Însemna aproape cinci mii de la toți. Poate e cam mult. O să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-au strigat nume, s-au distribuit numere de căsuțe, iar băieții au și Înșfăcat cheile indicate de care atârna câte o plută ca pentru undiță. Băieții nu primeau ca plată decât bacșișurile generoase lăsate de turiștii vestici, așa că fiecare Încerca să-i depășească pe ceilalți la cantitatea de bagaje cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-o știe, acest pachet Îi parvenise prin aceeași rețea care-l ajutase pe Pată Neagră să comercializeze plantele „a doua viață“. Harry Îi dădu bacșiș angajatului fără uniformă prima bancnotă pe care o nimeri În portofel - nu reușea deloc să calculeze echivalentul În dolari, dar, oricât ar fi fost, destinatarul se arătă foarte mulțumit. Atașat de pachet, era un bilet Împăturit În două. Pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumină după lumină, trotuare care se succedau continuu conducând către o piațetă circulară și, ajungând acolo, taxiul a oprit brusc șoferul anunțându-ne: "Vot kino Zvezda!62". Am răsuflat ușurați, ba chiar am și zâmbit, am plătit șoferului adăugând un bacșiș generos peste tarif și ne-am îndreptat spre casa din fața cinematografului. În locuința unde eram așteptați se adunase între timp un grup important de tineri și tinere în jur de treizeci care radiau de fericirea întâlnirii cu doi emisari sosiți
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care punea mâna pe ea. Mergeți astăzi în primul birt: să vă mai spun ce se întâmplă, când nota trece de două sau trei ori din mână-n mână, se scot calculatoarele de pe mobile și nimeni nu vrea să lase bacșiș? De ieșit din țară, nu puteai să ieși decât dacă te-apucai de turnat. Dar nici n-aveai unde să te duci. Libertatea de mișcare? Ne mișcam liber prin cotloanele minții, ne deplasam printre paginile revistelor de benzi desenate, călătoream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-i îndoi colțurile. I-am verificat coperta, cotorul, paginile. Totul părea la locul lui. Apoi am lăsat pe masă 30 de euro, fără să mai cer nota. Suma acoperea și consumația inginerului și mai rămânea loc și de-un bacșiș potrivit, chiar măricel. Exact cât să nu dea naștere la suspiciuni. Mi-am recuperat hanoracul din cuier, bucurându-mă că mănușile și căciula sunt la locul lor. Încă o dovadă că eram la Viena. Apoi m-am înfofolit și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]