943 matches
-
umbrelor și să auzi de sub cripte fâșâitul celor care au fost. Abia atunci vei percepe existența și greutatea cuvântului plumb. București, 08.10.2013 Bibliografie: Bacovia, George, Versuri, Editura Tineretului, București, 1965. Referință Bibliografică: Anamneza, sentiment al retrăirilor în volumul bacovian Cu voi / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1023, Anul III, 19 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
sufletul meu rezonează, ales intelectual, conducător al ALPI Iași, excepțional autor de literatură și cu adevărat adjunct în prezenta încercare... de realizare a unei reviste - MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC - cu reprezentativitate între granițele limbii române. De la Bacău, Dumitru Brăneanu, organizatorul „Toamnei Bacoviene”, a Zilelor George Bacovia, mare poet,Cornel Galben discret ca o „melodie” simfonică, Mihaela Băbușanu o creatoare aparte dar care nu-și uită Băbușa natală (județul Vaslui). Din Bacău e învățătorul nostru de limba română Ioan Dănilă. Universitarul acesta... pică
MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC VICTORIE ÎN LUPTA DE PROMOVARE A CULTURII ŞI A LIMBII ROMÂNE! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1446056705.html [Corola-blog/BlogPost/344795_a_346124]
-
Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului MOARE IUBIREA Îți tot aud suflarea grea, Te simt doar, lângă mine, Dar gândul ți-e altundeva Hoinar printre coline. De multe ori aud plouând, Ploaie bacoviană, Simt sufletul greu ca de plumb, Tristețea mă-mpresoară. De câte ori în miez de noapte , Lacrima, perna mi-o inundă, Scrâșnesc din dinți și strâng la piept Iubirea muribundă. O tot alint și o mângâi, Și-i spun ce rău îmi
MOARE IUBIREA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1490383101.html [Corola-blog/BlogPost/375643_a_376972]
-
eladescă omagiază misiunea scriitorului invocând pe Bălcescu (amant al patriei), pe Heliade (vulcanicul vates) pe Cantemir (elevatul european), pe Eminescu (demiurgul cosmogoniilor), pe Maiorescu (magnificul magistru) etc. În „Cărți poștale” poetul e și nițel Eminescu, are și ceva din plictisul bacovian, dar cu efecte sobre, pline de frumusețe : „Sus, lângă Turnul Alb e gri, E rece, vânt și ud. Jos, cerul Tâmpei se-nnegri Și nu există Sud. Brașovul fără tine-i mort, E sumbru, rău, urât. Biserici negre-n suflet
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
nota maximă, profesoarei în cauză să-i iasă media de promovare. - Vedeți cum se uită la dumneavoastră? Simte că îi sunteți înger păzitor... Vai mie! Eu trebuia să-i dau zece!!! După ce se încheie și susținerea pe tema sumbrului lirism bacovian, în consonanță cu prestațiile de plumb ale candidatei, suntem invitate la o petrecere... ca la nuntă, pentru care fiecare coleg pregătise câte ceva, fiindcă doamna profesoară era foarte iubită în colectiv. (Nu știu cum se face, dar oriunde mergem în inspecție, cadrul didactic
RÂSU -PLÂNSU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rasu_plansu_mirela_borchin_1383591576.html [Corola-blog/BlogPost/342019_a_343348]
-
în saune, ale contemporanilor din trenul Chișinău-București, atât de departe de ființa poetei, a pianistului vândut, căzut odată cu umbra lui pe treptele Guvernului. Dincolo de catagrafierea ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși - bolnav, vitreg, măcinător - adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o ”ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autuportret al poetei, surprinzând în registre diferite - de clipe frumoase ”goetheene”, de inspirație lirică pură, de ”mici bucurii”, de ”convorbiri cu florile
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
de iarnă, pe celălalt rugându-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul, ajungând ea însăși în iarna vieții (Îți scriu cu dor), înlănțuită de „lianele unui trup / fără suflet”. Ca în elegiile bacoviene, poeta își strigă cu deznădejde dorul de iubire în pofida toamnei din sine și din afară visând, sperând ca cel iubit să-i devină părtaș sentimentelor sale. Conștientă însă de puterea tăcutului zeu, ea revine, parcă, în realitatea cotidiană, convinsă că
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1458128913.html [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
în anomalia climatică produsă de resturile tăcerii, aruncate de Dimitrie în apa Slănicului, și în apariția ciclică a vântului de est deasupra acoperișurilor, abatorului, cimitirului și gropii de gunoi din municipiul reședință de județ, a cărui realitate flagrantă este stilizată bacovian: roșu și violet: „Afară se stârni din senin vântul de est care zburătăci în toate direcțiile grămada de frunze de lângă tomberon. Un ciudat miros de levănțică se răspândi în cartier. Dincolo de vârfurile plopilor din cimitir, o formațiune rubinie de nori
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Națiunea", condus de George Călinescu, apoi în revistele "Contemporanul", "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" etc. Poezia lui Vasile Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor și clavirul”. Poeziile din volumele de tinerețe "Enescu. Suită lirică" (1958), "Poeme" (1963) și "Parabola focului" (1967) sunt o sărbătoare a focului, o expresie unui
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer bacovian („tot Pămîntul e-o provincie”) vorbește de această grație fragilă, pioasa a poeziei sale, mereu amenințată. Cezar Ivănescu este „un rob răbduriu”, muncind asupra versului, evitînd luxurianta lexicala. Experiență scrisului, urmînd convulsiile interiorității constituie un supliciu ce duce la purificare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Municipal „Artis 2011”, Galeriile „World Trade Center” Hotel Europa Iași / 2011 - Expoziția și lansarea albumului "Sinteze contemporane - Artă românească", Sala Brâncuși Palatul Parlamentului București / 2011 - Bienala Națională de artă plastică “Lascăr Vorel” ediția a XII-a, Piatra Neamț / 2011 - Expoziția "Toamnă bacoviană - 130 de ani de la nașterea poetului George Bacovia", Muzeul de Artă Bacău / 2011 - Expoziția „Duplex - Anuală 1971-2011”, Galeriile „Alfa”, Galeriile „Frunzetti” Bacău / 2010 - Expoziția „Ionii”, Galeria „Nouă” a U.A.P. Filiala Bacău / 2009 - Bienala Națională de Plastică Mică „Vârstă de
Ionela Lăzureanu () [Corola-website/Science/314247_a_315576]
-
parte, prin repetiția obsesivă a cuvântului "plumb", folosit ca determinant. El apare de trei ori în fiecare strofă, în rima versurilor 1, 4 și la cezura versului 2. Cuvântul cheie repetat astfel nu sugerează descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci împietrirea, presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrifică necondiționat.<br> Poezia “Plumb” este o poezie simbolistă, nu numai prin corespondente din lumea minerală ci și prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.<br> Versul este iambic în exclusivitate, iar
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
teatre spirituale ale lumii, invocând Himera și Fantazarea luptând și lucrând pentru ele ca simplu soldat sau imperator, spre o desăvârșire făcută în numele Artei. Știința acestei poezii este „Știința ciocârliei/ care trece vămile pustiei”. Cântecul lui este în apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la Botta „bate novembre pădurile moarte”. El este altfel și eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuară a singurătății: „Și singur e codru acuma și-n veci”. Pare un
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
descifrează anume doar pe jumătate, lăsându-le cale liberă sensurilor mai adânci, de valabilitate nedatata”, căci « e prea scurtă viața pentru a-ți permite fapte și simțiri definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile atârnă sângerânde/ depresia/ muscă sâcâitoare/ durere surdă de cap/ stă după
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
apropie pe scriitorul român de Trakl, de expresioniști, îl face unul dintre modernizanții lirismului nostru. Comparațiile cu Kafka, cu Blecher, cu Fundoianu (...) sunt legate de tipul de ruptură (s. aut.) (și, în consecință, de insularitate) pe care îl realizează poezia bacoviană. Iar „insularitatea” poate anunța avangarda schițată de Tzara, Vinea, Fundoianu ș.a. Poate să decidă momentul inaugural al avangardei românești (...). În 1905, Bacovia se stabiliza în structurile lui definitive”. Indicatorii, din cadrul capitolului dedicat lui Bacovia, sunt etajați în următoarea ordine: Luminile
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
filosofia a întemeiat autonomia teritorială a ideilor, pe aproape și literatura, cu propensiune spre o parte sau alta a cuvintelor, în funcție de viziune, proteică sau nu. Istoricul literar român încheie apodictic: „Nicio deteritorializare „literară” nu funcționează mai puternic decât în spațiul bacovian. Tot ce se vede aparține unei alte lumi (subl. aut.). Unei nefericite globalizări. Bacovia nu face decât să descrie mereu spațiile de pasaj - cavoul, mormântul, cimitirul. Ceea ce se vede - ceea ce vede el - nu e decât o imagine a locului în
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceală și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
amintire a șederii la Sinaia va scrie "Dintr-un oraș de munte:Meditații" în care va alcătui o imagine unitară a toamnei și a începutului iernii, percepute prin angoasa ce pune stăpânire pe existența poetului; imagini cu o ușoară tușă bacoviană stau alături de propria-i viziune asupra relației om-natură. Așa cum tatăl său a fost prieten cu teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea, Luca a fost apropiat al familiei Dobrogeanu-Gherea. După căsătoria cu Fany (fiica deputatului "Sașa" Alexandru Dobrogeanu-Gherea), face parteneriat cu Ioan Dobrogeanu-Gherea
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
iar psihologia sa este învăluită în indeterminări și obscurități. Profund și iremediabil contradictoriu, "interiorul" său plutește în incertitudini. Identitatea sa e pulverizată, iar sciziunea, inconsecvențele de atitudine și rupturile îl livrează unei schizofrenii nebănuite. Suferă de o nevroză de tip bacovian, pe care mă mir că nu au identificat-o exegeții de până acum. Primăvara toți nervii îl dor, dar - spre deosebire de Bacovia - se iluzionează că ar putea scăpa de această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
Învieri; are înaltul spirit justițiar, fericindu-l «puterea de-a nu nedreptăți pe nimeni», poate, și din perspectiva științei sale de a se face nemuritor, pregătindu-se pentru o viață de dincolo de moarte, chiar dacă în această viață trăiește „strâmb”, cu bacoviene aripi de plumb:"Poetul e totalitate cu fiecare gest al său, / e avocatul din oficiu, mereu al cauzelor toate. / Există binele și răul ? Poetul e și bun și rău ! / Poetul nu se cantonează, poetul e totalitate. Pentru poet nu prea
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și publicat traduceri din scrierile religioase ale lui Rudolf Otto, Giuseppe Tucci, Blaise Pascal, Julius Evola, Tomáš Špidlík, Marko
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
fină sensibilitate „impresionista”, foarte adecvată sentimentului dominant al fragilității ființei prinse în brutalul zgomot al lumii și în furia ei. Un discurs ce se ferește programatic de retorism, alegând mai degrabă calea unui soi de minimalism exersat la scoala stanțelor bacoviene”, apropiindu-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea drumului către divinitate. Criticul Alexandru Cistelecan plasează viziunile lirice ale autorului între miraj
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
transcendenței goale - și în ce măsură anticipează altceva. Un altceva ce își face simțită prezența mai ales în ultimul volum, Stanțe burgheze, și în cele șaizeci și patru de postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude în jur. Pare evidentă aici distanța față de lirica modernistă, caracterizată, în genere, prin tendința de exacerbare a eului auctorial: ne întâmpină
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în Bacovia un prim mare postmodernist 316. Oricum ar fi, rămâne de netăgăduit faptul că demersul bacovian, singular prin radicalitatea sa, inaugurează într-un fel acea tendință de „expansiune a prozaicului” în toate sferele discursului literar, expansiune pe care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica postmodernismului 317. În egală măsură însă, discontinuitatea acută, pulverizarea textului, fragmentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]