618 matches
-
În funcție de Înălțime. Roxanne era În spatele camerei. Între timp, domnișoara Rong s-a dus să plătească taxa de intrare unui bătrân care stătea Într-o cabină de mărimea unui sicriu pus În picioare. Bătrânul Îi spuse cele ce urmează În dialectul bai care se vorbea În regiunea respectivă: „Să aveți grijă azi. Poate să Înceapă furtuna oricând, așa că nu vă apropiați de creastă. O, și Încă ceva important: nu uitați să le spuneți străinilor să nu viziteze peșterile principale Între 2:30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
3:30 pentru că o echipă de filmare de la televiziunea de stat urmează să facă un documentar. Îmi pare rău pentru aceste neplăceri“. Domnișoara Rong, fiindu-i rușine să recunoască, atât față de bătrân, cât și față de grup, că nu Înțelege dialectul bai, dădu scurt din cap În loc de răspuns. Credea că doar Îi reamintise că În calitate de conducător oficial de grup are datoria de a-i duce pe turiști la magazinul de suvenire autorizat de stat. De câte ori fusese rugată să Înlocuiască un ghid, biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
domnișoara Rong engleză, așa că i se părea că oamenii erau supărați fiindcă le stricaseră filmarea. Într-un final, femeia Înveșmântată În roz le vorbi din nou În engleză. —Facem documentar de la această regiune, pentru televiziunea națională, pentru sensibilizare cultura minorității Bai, ca și frumusețea pitorească a Muntelui Clopotul de Piatră ca să arătăm la turiștii din toată lumea. Vrem să punem vouă Întrebări. E OK? Harry și Marlena schimbară câteva zâmbete. —Sigur. Cu mare plăcere. Cameramanul se pregăti și le făcu semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aștepți de la ei. Să recunoști așa deschis sexul În afara căsătoriei și copiii ilegitimi. Femeia Își adună gândurile, căutând o nouă abordare și-și reluă interviul În engleză: —Cu puțin timp În urmă, ați ascultat o frumoasă baladă populară a minorității Bai, fata de la munte cântându-i băiatului. Această baladă tradițională e cântată În fiecare zi de mii de ani. La voi În țară aveți și voi baladă de Crăciun de acum două mii de ani până acum. E adevărat sau nu? Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jignit. — Sigur că nu. Am folosit un pisoar În aer liber... Și chiar În timp ce pronunța cuvintele, Își dădu seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din ce Îi spune, trecu pe mandarină făcând-o cu ou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dintre prietenii mei au fost tăcuți, singurul zgomot care se auzea fiind cel al unghiilor scărpinând pielea. Se opriseră pe drum pentru obișnuita pauză de pipi, unde un nor de țânțari se abătuse asupra lor ca și cum ar fi fost armata Bai pornită pe urmele lor. Heidi a Împărțit cremă cu hidrocortizon. Era oricum prea târziu pentru DEET1. Bennie era epuizat. Umerii Îi atârnau greu. Era oare un semn de rău augur prevestind cele ce vor urma? Oare ceilalți credeau că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să-și țină privirea În pământ. Încet, ezitând, le spuse celor aflați În grija ei că de a doua zi nu-i va mai Însoți. Șeful minorității Bai Îi spusese că urma să raporteze incidentul la biroul central de turism. Șeful ei o sunase deja și o chemase la raport. Va fi dată afară, asta e sigur. Dar lor nu trebuie să le fie milă de ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Brusc, domnișoara Rong era din nou În fața lor. Prietenii mei sperau să nu le fi auzit discuția. — Am uitat să vă spun ceva, Începu ea. Fostul ei grup o asculta cu o atenție politicoasă. —Un lucru În plus șeful minorității Bai spus mie. Important să spun vouă. Aoleu. Șeful vrea mai mulți bani, se gândi Bennie. Douăzeci de dolari de fiecare era prea frumos. Acum o să-i ușureze de câteva mii. De data asta domnișoara Rong nu-și mai ținea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a faimoasei ei priviri care te Îngheța, reușea să-l și obțină. Dar aici, În China, era doar o voce din mulțime. Când s-a votat, a făcut apel la rațiunea grupului: —Prostii, nu cred nici o secundă că șeful minorității Bai are influența necesară ca să ne interzică accesul În alte locuri. Gândiți-vă și voi, poate el să intre pe internet și să le trimită o sută de e-mailuri amicilor lui? Sigur că nu. — Și totuși, avea telefon mobil, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În jos: —O, poate, o dată au fost mai multe probleme ca altă dată... Da, atunci au fost mari probleme. Încercă să zâmbească și continuă: — Tocmai duceam un grup mare la aeroport, am luat la revedere și plecam. O femeie tânără Bai vine repede spre mine și Îmi spune imediat: Ține-mi puțin bebelușul, soră, să-mi pot lua valiza. Și s-a Îndepărtat repede. Trec minute bune, bebelușul Începe să plângă ușor, eu dau pătura la o parte și văd bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țânțari fuseseră cele care-i infectaseră cu paraziți Plasmodium. Durata de incubație e de cel puțin o săptămână Înainte ca paraziții să se răspândească din ficat. Acum șapte zile erau În China. Acum șapte zile fuseseră blestemați de șeful minorității Bai de la Templul Clopotul de Piatră. Așa cum le spusese domnișoara Rong chiar Înainte de a pleca, șeful jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Lichefiat de aerul tare cu miros de brazi și motorină, m-aș fi îndrăgostit de șantier, de du-te-vino-ul basculantelor, de trepidația drujbelor mânuite dement prin pădure, sub privirea caldă și întrebătoare a inginerului-șef: „Ia zi, măi Robe, care-i baiul?“ „Fii-mea, tovarășe Andrei. Nu știu ce să mă mai fac cu ea... Vrea să dea la facultate...“ „Trimite-o la mine, aici, pe șantier; vorbesc eu cu ea.“ Eram Colea Răutu, brigadier fruntaș pe șantierul oligofrenilor, venit să-și spună păsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice caz, intrebarea a avut darul de a-mi reaminti de promiscuitatea anilor ’50, pe care i-am petrecut in str. Leon-Voda, de scandalurile unui vecin betiv, de certurile si neintelegerile provocate mai ales de utilizarea in comun a singurei bai din imobil, a bucatariei improvizate in pod, in care gateau doua familii sau de utilizarea in comun a W.C.-ului. 4. Nu am nici o informatie legata de vreo presupusa partida de carti a unchiului meu, Robe Vitalian. Acesta nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
furtuni de zăpadă în Antalya, secetă la Londra, tornade în Belgrad și la Sofia, alunecări de teren la Constanța (faleza dusă pe toată linia, până la „2 Mai“, nu doar la Eforie, ca acum), crevase în Bușteni, între Bucegi și Munții Baiului (cu șoseaua și calea ferată rupte și ridicate până spre stânele din Zamora), inundații masive prin Dobrogea și județul Dolj (centrala din Cernavodă intrată 10 metri sub Dunăre), gripa aviară la Ceamurlia și Maliuc, apoi la Tuzla, Negru-Vodă și Mangalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corp și, na, o fost o viață mai bună... Și mâncare ardelenească, mai bună, mai consistentă. Am primit și pachete de-acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, Însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște și ne-am Îmbolnăvit de dezinterie. Vi s-a administrat un tratament? Deci toate ne-am Îmbolnăvit și-o trebuit să vină de la București o echipă sanitară, cu medici, care ne-o adus tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea voie să vorbească cu noi, ferească Dumnezeu, că să-i fi prins că stă de vorbă cu noi... era grav. Și ăla, dacă m-o văzut că-s singur În celulă, zice către mine: „Auzi mă, cu tine Îi bai. Dacă nu mă asculți tu mori. Tu ia șapca de pe cap și pune-o pe colțul de la masă”. Masa era de beton... I-am urmat sfaturile... Și În loc să-mi deie o saltea, mi-o dat un sfert, că mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-o apăsat o dată..., am crezut că bagă cuțitul. Cât m-o ținut gura, așa am strigat de tare, că nu m-am așteptat. „Nu-i nimic”, zice către mine, „lasă că Îți dau eu ceva medicamente.” „Domnu’ doctor, e bai, că Îmi trăbă niște țigări. Am aici niște cumnați.” „Pe cine?” „Pe Pop Victor, pă Pop Virgil, pă Tămăior.” „Bine, Îți aduc eu țigări când ți-oi aduce și medicamentele.” Mă gândeam că astea Îs vorbe de popă bat... Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dreptate, trebuia să știu. N-aveai cum merge cu altul decît cu mine, nu? Nici eu n-am pescuit niciodată. Putem învăța împreună. Ce poate fi greu, arunci undița și aștepți să vină peștele. Iar dacă nu vine, nu-i bai, în timpul ăsta putem vorbi multe. Să ne cunoaștem mai bine. Și stai așa cu undița fără să faci nimic? Pare cam plictisitor. Mda, poate nu-i o idee bună. Dar găsim noi ceva. Ne vom gîndi amîndoi pînă data următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a spus la telefon rîzînd; în seara aceea a venit la întîlnire Lie; l-a luat de braț și l-a condus pînă la intrarea în teatru: "Du-te în altă lume, las-o pe Mia; oricum, nu vine; e bai mare; o prinse bărbat-su cu unul... Uit-o! Ai înțeles?! Altfel, îi scriu lu' tat'tu și-l chem la București, să-ți rupă și celălalt picior..." i-a spus prietenul ca un ordin, făcînd aluzie la accidentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă în receptor. Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia că merem noi... Facem rost de microbuzul șantierului, ăla cu transmisie dublă... Alo, strigă Vlad în telefon țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stare, ca și când tocmai m-aș fi hotărât. Atunci, totul e În regulă, Tom, mersi. Mi-am recuperat haina, profitând de ocazie ca să-i arunc o privire care voia să spună „lasă-mă În pace, vreau să fiu singură“. — Nu-i bai, răspunse Tom, conformându-se disciplinat ritualului. Ne vedem mai târziu. Se retrase Într-o poziție În care numai eu Îl puteam vedea și a Început să mimeze niște cuvinte pe care nu le puteam Înțelege. Sprâncenele i se mișcau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr și un sutien enorm, cu balene de metal, îl asigura că e o alegere foarte masculină. În bai, Bangs, sau poate vreun locatar anterior, pusese pe capacul de la veceu o husă - o bucată de blană murdară, portocalie - care s-a dovedit oribil de umedă la atingere. Chiuveta avea pete verzui de apă sub robinet, iar pe cadă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]