577 matches
-
chiar mult mai mare decât dominația Marii Britanii din secolul al XIX-lea. Puterea militară și economică a Americii depășește cu foarte mult puterea oricărei alte țări sau grup de țări luate împreună, iar acest fapt face prohibitive costurile asociate cu balansarea împotriva hegemoniei sale globale. SUA sunt unicul stat important care își menține o capacitate de proiecție a puterii cu adevărat globală după Războiul Rece, și, deși alocă doar 3% din PIB pentru apărare, SUA cheltuiesc mai mult decât toate celelalte
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, nu vom evalua formularea neorealismului, modificată de Wohlforth, din două motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în termeni sistemici a teoriei liberale prezice o formă de aliniere la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni distincte, în funcție de care această tendință poate fi măsurată. Prima
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
recunoașterea reciprocă a egalității de statut între principalele state. Aceasta poate fi considerată o progresie firească a afirmației lui Doyle, potrivit căreia respectul față de legitimitatea reciprocă și egalitatea suverană se află în centrul uniunii pașnice liberale. Un asemenea sistem de balansare între marile puteri este atât de sofisticat încât "balanța de putere" nu mai este cea mai potrivită denumire pentru a face referire la tiparul de organizare produs, din cauză că riscul unui război între marile puteri a fost efectiv eliminat. În schimb
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală este impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor principalelor puteri. Kapstein și Mastanduno susțin că variația internă observată de ei reflectă motivul pentru care impactul forțelor structurale care încurajează balansarea este relativ redus. Principalele puteri "merg pe sârmă" pe măsură ce negociază tensiunile dintre politica unipolară și competiția pozițională asociată ordinii emergente. Ele se întreabă dacă pot să meargă pe aceste sârme fără să cadă, și descoperă că "ordinea contemporană este stabilă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și din Asia de Est ar trebui să pună la încercare predicțiile modelelor concurente. Intervalul de timp analizat este deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma că acest interval nu este suficient de lung pentru ca tendințele de balansare să se dezvolte adecvat. Această afirmație a fost făcută recent de Mearsheimer (2001), de exemplu. Într-adevăr, această revendicare a dobândit greutate odată cu evoluțiile importante ce au avut loc în sistemul internațional după 1999. Ca urmare a crizei de la 11
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
le pot adopta din considerente practice, pentru că recunosc avantajele materiale rezultate. Wendt o numește internalizare de gradul întâi și, respectiv, internalizare de gradul doi. De exemplu, statele de la periferie nu vor deține capacitățile de urmărire eficace a unor strategii de balansare împotriva statelor din nucleul liberal. În mod similar, se poate ca statele să respecte cultura kantiană pentru beneficiile economice rezultate, de exemplu în termenii accesului la comerțul internațional cu nucleul liberal și la investițiile din partea acestuia. Statele care respectă normele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de cele absolute. Cercetătorii trebuie să testeze empiric neorealismul și instituționalismul în sistemul internațional emergent post-Război Rece (Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii au anticipat că, odată cu sfârșitul Războiului Rece, tendința sistemului internațional de a încuraja statele să urmărească strategii de balansare va însemna că o etapă a unipolarității dominate de SUA se va transforma într-o ordine multipolară mai complexă, predispusă la conflicte între marile puteri și chiar la război. Probabil că state de rangul doi importante, precum Germania unificată, Japonia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în modelul liberal se consideră că gradul de variație indică un decalaj de internalizare, în timpul căruia statele sunt expuse la presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea atentă a viabilității pe termen lung a ajustărilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
securitate americano-japoneze. O structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților pentru menținerea securității internaționale între cele două puteri reprezintă o opțiune mai viabilă și mai durabilă pentru ambele țări decât încercările de a menține starea actuală sau de a urmări balansarea de putere. Japonia se confruntă cu un alt set de probleme în termenii diplomației economice. Pe parcursul anilor 1990, Japonia a menținut o strategie economică cu un caracter mercantilist distinct. S-a folosit de o diversitate de pârghii economice pentru urmărirea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
stabilească relațiile cu alte mari puteri pe un fundament pașnic. Dintre cazurile analizate, China pare că răspunde cel mai mult la acest set de stimulente. Chinei îi lipsesc pur și simplu capacitățile materiale pentru a urmări o strategie eficientă de balansare împotriva nucleului liberal, și are enorm de câștigat în urma colaborării economice extinse cu acesta. Alternativ, statele pot fi predispuse către acceptarea voluntară a normelor liberale de comportament. Germania pare să se potrivească acestui tipar de ajustare în mod mai clar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2001 și urmările lor au generat întrebări importante cu privire la durabilitatea tendinței de aliniere a marilor puteri, ce a caracterizat primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la viitorul sistemului internațional, la începutul perioadei ce a urmat euforiei de după căderea Zidului Berlinului. Dată fiind natura totalmente conflictuală a istoriei internaționale și tendința demonstrată a sistemului westfalic modern de a se prăbuși într-o multipolaritate instabilă și o balansare a marilor puteri în stil neorealist, cu siguranță că acest viitor sumbru pentru politica mondială nu va fi în totalitate surprinzător. Totuși, este posibil și ca dispariția alinierii la hegemon să indice pur și simplu faptul că trăsăturile cel mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu mai fie capabile să promoveze În continuare competitivitatea, plasată tot mai mult la nivelele superioare ale creativității, continuei inovații, stimulării cercetării științifico-tehnologice, a responsabilității și eforturilor individuale. Managementul Întreprinderilor japoneze trebuie să se adapteze acestor exigențe, găsind formele necesare balansării (echilibrării) motivațiilor tradiționale (interesele de grup, recompensele bazate pe vechime, aprecierea calității muncii prin calitatea În execuție etc.), cu aspecte noi, apte a genera o motivație personală spre creativitate, afirmare personală, promovare selectivă, stimularea diferențierii etc. Necesitățile de schimbare a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
comă hipoglicemică când glucoza se administrează netamponată. - Se calculează prin regula de 3 simplă cantitatea de glucoză conținută într-un flacon, apoi se introduce cu o seringă de insulină sterilă numărul de unități necesare. Se omogenozează soluția prin mișcări de balansare a flaconului. Exemplu: - un flacon de 500 ml de glucoză 5% conține: 100 ml........................................5g de glucoză la 500 ml.....................................x x = 500 x 5:100 = 25 g glucoză); - flaconul de 500 ml conține 25 g de glucoză; se va
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
răsturnare a flaconului; 4. Se desface perfuzorul din ambalaj, se îndepărtează teaca protectoare de la trocar, se dezinfectează dopul și se introduce trocarul prin dop în flacon, cu o singură mișcare; 5. Se dau bulele de aer afară prin mișcări de balansare, până ce jetul curge continu; 6. Se închide prestubul sau se pensează cu o pensă hemostatică manșonul de cauciuc și se suspendă în stativ; 7. Pentru a se evita desterilizarea se poate reaplica teaca de protecție la ambou dacă durează mai
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
vacutainerele cu anticoagulant se lovesc ușor cu degetul sub capac pentru a detașa de pe pereții eprubetei orice urmă de soluție anticoagulantă; - vautainerele cu anticogulant necesită după recoltarea probei de sânge omogenizarea sângelui cu anticoagulantul, de aceea se vor roti prin balansare de 8 - 10 ori cu mâna stângă imediat după recoltare; - toate recoltările se fac cu garoul aplicat excepție face VSH-ul care se recoltează fără garou; - după ce s-au recoltat toate analizele se desface garoul, se extrage acul cu holder
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
pacientul a mâncat sau nu; este contraindicat ca pacientul să fumeze înainte. Mod de recoltare: se prelevează sânge venos în vacum cu capac albastru cu citrat de sodiu 3,2%; se recoltează sânge până la semn; se omogenizează prin mișcări de balansare a eprubetei, fără să se agite - risc de hemoliză. Nu se menține garoul mai mult de 1 minut, deoarece staza venoasă modifică rezultatele. Se etichetează cu numele prenumele și vârsta pacientului, nr. salon, clinica, se specifică medicamentele primite de bolnav
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
indiferent dacă pacientul a mâncat sau nu; se recomandă să nu fumeze. Mod de recoltare: - se prelevează sânge venos în vacum cu capac albastru cu citrat de sodiu 3,2%; - se recoltează sânge până la semn; se omogenizează prin mișcări de balansare a eprubetei, fără să se agite - risc de hemoliză. Nu se menține garoul mai mult de 1 minut, deoarece staza venoasă modifică rezultatele. - Se etichetează cu numele prenumele și vârsta pacientului, nr. salon, clinica, se specifică medicamentele primite de bolnav
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
refacere trebuie să fie considerată ca un întreg. După Șt. Kulcsar, ședințele de gimnastică aerobică conțin 7 grupe de elemente specifice (Șt. Kulcsar, 2000, p. 28): mers; alergare; sărituri cu pendularea gambei; sărituri cu ridicarea alternativă a genunchilor; sărituri cu balansarea alternativă a membrelor inferioare; sărituri din apropiat în depărtat lateral și revenire; sărituri în fandat. Fiecare din aceste mișcări de bază pot fi executate în mod diferit, funcție de nivelul diferit al solicitării. Specificitatea solicitării este determinată de caracteristicile exercițiilor, cât
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
mișcări de brațe, combinată cu sărituri ușoare, pași și mișcări de dans. Urmează apoi câteva exerciții de respirație tot în ritmul muzicii, inspirația și expirația efectuându-se din stând, odată cu mișcări de cap de exemplu, exerciții pentru tonificarea musculaturii pectorale, balansări ușoare de genunchi sau balansarea ușoară a bazinului spre stânga și spre dreapta. Se vor continua exercițiile din stând, urmând ordinea metodică a pregătirii organismului pentru efort. După mișcări de cap, exerciții din articulația gâtului, lecția continuă cu exerciții pentru
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]