266 matches
-
numai castelanul Mihai. Nici măcar soțul meu nu va mai pune mâna. Baliverne... - făcu Gerard mai mult decât plictisit, părându-i-se că scena de față s-ar fi petrecut în urmă cu zeci sau chiar cu sute de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi acest picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să existe în magazie obiectele astea, mai întâi trebuie să existe în scris aici, în acte contabile, domnule. Nu se poate. Ba se poate. Tovarășe... cum vă spune ? Gerard. Tovarășe Gerard, pe noi astea ne interesează, înțelegi? Astea, tovarășe, nu baliverne. Pentru noi, lumea înseamnă numai cifre. Noi răspundem de fiecare cifruliță în parte. Până și de zerouri, că zerourile sunt mai al dracu’. Ai crede că un zero e nimic, tovarășe, dar acel zero bagă în buzunar aproape o groază
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de partea lui Marcel. — Bravo, cheamă-mă acum În instanță În fața unui erou de roman. Nu, zău că ești ridicolă. Ce ridicolă? Nebună de legat. Dar ce reprezintă un erou de roman? — O conștiință, ba nu, o subconștiință a noastră. — Baliverne! Hai, dacă mi-l aduceai pe Joyce În persoană să mă judece, mai treacă, meargă, dar așa nu ține. Mai bine du-te de te caută, fetițo, du-te după iubitul tău la nr. 9 sau la Institutul de geriatrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel În lumină umărul diform. Ce război stupid! urmă el. Ce rost are ca eu și cu dumneata... oameni inteligenți... Ni se tot vorbește despre democrație. Dar eu și cu dumneata nu Înghițim asemenea baliverne. Dacă vrei democrație - nu spun că vrei, dar să zicem că vrei - atunci du-te În Germania, căci numai acolo o poți găsi. Dumneata ce vrei de fapt? adăugă el, brusc. — Vreau pace, răspunse Rowe. — Exact același lucru Îl vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-au văzut destule cazuri, le cunoaștem cu toții, nu-i așa?... Crima..., repetă Rowe În șoaptă, cu amărăciune. Nu se simțise niciodată sigur de ceva, ca omul acesta. — Se spune că, nu-i așa, răul nu poate aduce nimic bun. — Baliverne! rînji omulețul. Morala creștină! Dumneata ești un om inteligent. De aceea, te Întreb: ai respectat vreodată Întocmai această poruncă? — Nu... nu..., răspunse Rowe. — Firește că nu! Am luat noi informații despre dumneata, dar chiar și fără ele aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea aceea despre care vorbesc acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
s-a spălat pe mâini și pe față în apa din ligheanul în care înaintea lui se spălaseră și alții, își aranjă cămașa și se îndreptă spre casa parohială. Capul și inima îi erau zbuciumate. În fond nu provocările și balivernele oamenilor îl nelinișteau; fiul său se va duce oricum departe de locurile-astea dacă o să fie călugăr! Îi venea să plângă. Masiv și lat în spate cum era, pe măsură ce se apropia de casa peotului, se simțea ridicol, nerod, ca unul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asta nu-nseamnă că ne-am ajutat reciproc să murim...? Marieta: Aiurea! Eu n-am simțit deloc că am murit...! Era ăla șmecher, dar nici eu nu eram proastă. Îi spuneam chestii pentru care n-avea ce să-ți facă... Baliverne... Știam eu ce fac...! Costache:...Și el știa ce face... Acuma n-are rost să... Marieta: Ei, asta-i acum! Eu am și uitat demult! Costache: Eu nu... Marieta: Lasă-mă, domnule, cu mustrările astea de conștiință! Trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ciocoimii... Gh. P. unu: Nu, nu eu. Partidul. Hai, du-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește, și ies din personajele piesei evocate; coboară de pe scenă în scenă) Deștept băiat personajul ăsta! Auzi ce baliverne îi treceau prin minte! Și ce bine știa să mascheze adevărul! Gh. P. doi: Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci, puneau masca pe figură și se descurcau... Ajunsesem un popor de mascați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
schema noastră de gândire. În secolul al XVIII-lea, o delegație de oameni umili din provincie s-a prezentat la Academia de Științe din Paris, susținând că au văzut pietre căzând din cer. Au fost mustrați de savanți, pentru că spuseseră baliverne în acel secol al Luminilor. Or, era vorba de meteoriți (lucru de neconceput pentru acele minți superioare). Am presupune că oamenii de știință sunt la adăpost de influențele străine deontologiei lor, deoarece meseria lor este să caute adevărul. Orgoliul cercetătorilor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sfat similar este dat, într-un limbaj mai direct, de un personaj din romanele lui Eric Ambler: "Nu minți niciodată dacă te poți fofila în alt fel" (Ambler 1969:22). Frankfurt (1986:90), într-o discuție detaliată asupra noțiunii de "balivernă", spune că el consideră esența acestui concept "o indiferență față de adevărata stare a lucrurilor" și "o nepăsare față de realitate". În general, balivernele ca și înșelătoria sînt "o interpretare greșită oferită pentru a păcăli" și drept urmare sînt mai puțin condamnate din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poți fofila în alt fel" (Ambler 1969:22). Frankfurt (1986:90), într-o discuție detaliată asupra noțiunii de "balivernă", spune că el consideră esența acestui concept "o indiferență față de adevărata stare a lucrurilor" și "o nepăsare față de realitate". În general, balivernele ca și înșelătoria sînt "o interpretare greșită oferită pentru a păcăli" și drept urmare sînt mai puțin condamnate din punct de vedere moral și implică mai puține sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ciocoimii... Gh. P. unu: Nu, nu eu. Partidul. Hai, du-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește, și ies din personajele piesei evocate; coboară de pe scenă în scenă) Deștept băiat personajul ăsta! Auzi ce baliverne îi treceau prin minte! Și ce bine știa să mascheze adevărul! Gh. P. doi: Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci, puneau masca pe figură și se descurcau... Ajunsesem un popor de mascați
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
asta nu-nseamnă că ne-am ajutat reciproc să murim...? Marieta: Aiurea! Eu n-am simțit deloc că am murit...! Era ăla șmecher, dar nici eu nu eram proastă. Îi spuneam chestii pentru care n-avea ce să-ți facă... Baliverne... Știam eu ce fac...! Costache: ...Și el știa ce face... Acuma n-are rost să... Marieta: Ei, asta-i acum! Eu am și uitat demult! Costache: Eu nu... Marieta: Lasă-mă, domnule, cu mustrările astea de conștiință! Trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
țuguiată, zice mama În cele din urmă. Ar putea să fie băiat. Acum un minut a zis că arată ca și cum o să am o fată. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Chestia cu superstițile astea din popor e că sînt toate numai baliverne. Hai să coborîm și noi, fetelor, zice mama, În clipa În care de jos Începe să duduie muzica. A venit Keith de la Fox and Grapes. Face tot soiul de cocteiluri țicnite. — Excelent! spune Suze, luîndu-și trusa de portfard. Coborîm imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]