1,747 matches
-
doar prin iubire pură și înaltă. Astfel, plasând centrul de greutate al conștientizării lumii în sfera emoțională, deconectându-l de la dogmele formalistice și stagnate, sufizii accentuau importantă concentrării la om a tot ceea ce este omenesc: dragoste, libertatea simțurilor, ura față de banalitatea zilnică, bucurii obținute cu prețul abandonării libertății sufletești. În poezie, care avea o putere de influență extrem de fabuloasă asupra omului oriental medieval, a apărut o categorie specială de terminologii 'laice', ce simbolizau componentele ideologiei sufide. De exemplu, sufizii descriau și
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică. Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături, cum ar fi convenționalitatea, gratuitatea, tendința spre semnificație, iar de la realitate se împrumută accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului și dimensiunea banalității. Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la "Reuben
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
Ilustrăm afirmațiile lui Păstorel cu trei din cele 24 „Banalități paradoxale” reunite sub titlul „Cortina” din volumul „Tămâie și otravă” și anume cele notate cu cifrele romane I, XXIII și XXIV, care, iată, ne-ar putea părea a fi anticipări ale celor ce se petrec, acum, În societatea noastră: I
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
considerăm că, totuși, prefera scrisul În versuri, aleasa inimii sale dovedindu-se a fi „Prințesa Epigrama”, această preferință fiind În deplină concordanță cu firea sa de luptător neînfricat dar și cu idealurile sale care-i dădeau fericirea - cum arăta În „Banalitatea paradoxală I”, mai sus citată - dar și, cum vom arăta ceva mai departe, nebănuite nefericiri. Pentru a ilustra măiestria de prozator a lui Păstorel, reproducem În Întregime din „Tămâie și otravă”, textul al cărui titlu nu lasă a se bănui
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
jurnal, în același timp, în care trăiește cel care gândește literatura și vrea s-o producă. El propune o tipologie și are o mișcare epică din care putem deduce destinul unor indivizi mărunți, prinși în ceea ce am putea numi structurile banalității". A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45. Despre romanul său "Pupa russa", Gheorghe Crăciun declara: „Este o carte de ficțiune. Ține de o zonă de obsesii personale și colective, pe care n-am avut nici
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu cred, să nu te surprindă, că tânărul de 29 de ani are dreptate. Poate că el este un individ cu orizontul moral astupat de gardurile banalității zilnice, dar rezumă experiența atâtora care au căutat idila spirituală. „Noi sperăm... să iubim dumnezeiește ca în cărți!" Vasăzică ai zis iubire? Dar ce e mă rog iubirea? O interpretare umană, spirituală, a unei legi universale. „Sentimentele răscolitoare" sunt desigur
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
care are capacitatea de a strivi și de a ucide”. Autorul are în vedere, potrivit propriilor afirmații, „sensul și importanța transistorice ce se ascund în străfundurile unei existențe sortite a fi duse doar în domeniul celei mai opace și imanente banalități”. Spre deosebire de scrierile interbelice, fantasticul din nuvelele postbelice nu mai este provocat de forțe exterioare identificabile. Călătoria în timp a lui Gore este inexplicabilă, ea neavând nicio cauză concretă care să o fi produs. Personajul trece într-o lume paralelă, fiind
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și reprezentare” (1819). Agitația, tristețea și descurajarea au fost în principal efectele acestui pesimism asupra sensibilității decadente, dar și trăsăturile esențiale ale personajelor „fin-de-siècle”. Platitudinea le afectează constant existența marcată de monotonia unei vieți mereu limitată la aceleași decoruri, de banalitatea spectacolelor naturale și de solitudinea individului închis în propria sa conștiință. ul pornește de la un sentiment mult mai profund și mai dramatic decât melancolia romantică, având fundamente psihice și psihologice. Este un curent prin excelență imagistic. Extrem de teatral, decadentismul se
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
fără chef, niște creiere vor mai fi adunat praf, niște literatură va fi fost irosită, și niște copaci vor fi murit degeaba. Nutrețul, odată Îngurgitat fără chef și regurgitat la nevoie (teză / BAC), se revarsă, fără chef, În râuri de banalități trișoare care Îneacă tot ce a avut vreodată de transmis literatura. Cuvinte goale, Înșiruire, pauză. Intrând printr-o ureche și ieșind pe alta. De la capăt. Locul unde cuvintele vin să moară. Faptul că asemenea scenarii fără chef se repetă, an
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
constituie adevăratul teren de luptă pe care se decid fie transformările revoluționare ale socialului, fie fragmentări și regresiuni reacționare. Transformările pot fi moleculare, de durată medie și lungă, dar pot fi și bruște, ca salturile adevărurilor istorice, de la inexistență la banalitate. În istoria tranziției, „stânga independentă”, ca sumă de rezistențe împotriva procesului istoric al tranziției, a luat forma autonomiilor, care operează aproape exclusiv la nivel molecular. Depășirea acestei limite nu înseamnă că stânga ar trebui să joace rolul de avangardă; fondul
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe ale nuvelei, dar mai ales în următoarea reflecție: "„Uneori, la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile. [...] Dar realitatea ultimă nu poate fi surprinsă în concepte și nici exprimată prin limbaj. Pentru mintea noastră, realitatea ultimă, ființa, e un mister
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
sau simpla trecere a oamenilor din jur. Caracterul analitic al vocii narative este explicit: „mă plimb [...] mă uit cu atenție [...] nu dau importanță [...] doar privesc”. Atenția cade asupra unor aspecte banale, dar care ies În evidență În roman tocmai prin banalitatea lor: „numai banalul mă interesează. Nimic altceva nu mă amuză atât de mult.” Romanul continuă să surprindă cititorii cu subiecte ce probabil vor stârni, cum mi s-a Întâmplat și mie, scepticism, dar și curiozitate; veți descoperi „o istorie naturală
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
4. Ciucă Răzvan, Documentar istoric Aurelian P. Pană, Muzeul Național al Agriculturii, Slobozia. 5. Idem, Secvențe dintr-o încercare pe care aș dori-o izbutită, în “Analele Universității Spiru Haret”, anul 4, nr. 4, vol. I, 2011 6.. Oprea Marius, Banalitatea răului, Editura Polirom, Iași, 2002. 7. Vasile Pascu, Regimul totalitar-comunist în România(1945-1989), vol. I - II, Editura Clio Nova, București, 2007. https://www.facebook.com/MariusBoitan/media set?set=a.10200548771435671.1073741832.1650063159&type=1
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
noștri daci!”, inginerul petrolist Voinea intră, și el, în contact cu combatanții comuniști pentru a se înrola, cu tot ceea ce știe și poate, în bătălia antifascistă. Ecouri târzii și nostalgice ale Seratei, într-o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor statui alegorice. Secv. rapel pentru caracterul festivist al filmului: epilogul-vernisaj al unei expoziții închinate luptei antifasciste. Muncitorului i se rezervă o statuie în centrul sălii, iar inginerului un bust pe margine!”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet: "Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei." A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
prăvăliri suntem făcuți, pentru catastrofe, și pentru catastrofe încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități fiind spuse (e bine să ne repetăm banalitățile, ca să nu le uităm; dealtfel, banalitățile devin, - la prima schimbare de mentalitate, - paradoxe, lucruri tăgăduite), - și liniștindu-mă, în chip precar, mă aflu în stare de a-mi face cronica, despre care
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități fiind spuse (e bine să ne repetăm banalitățile, ca să nu le uităm; dealtfel, banalitățile devin, - la prima schimbare de mentalitate, - paradoxe, lucruri tăgăduite), - și liniștindu-mă, în chip precar, mă aflu în stare de a-mi face cronica, despre care cine știe însă dacă și cumva mai apare
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități fiind spuse (e bine să ne repetăm banalitățile, ca să nu le uităm; dealtfel, banalitățile devin, - la prima schimbare de mentalitate, - paradoxe, lucruri tăgăduite), - și liniștindu-mă, în chip precar, mă aflu în stare de a-mi face cronica, despre care cine știe însă dacă și cumva mai apare? Scrisul are, cum bine o știm
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
părțile obiecțiile lui Dragomir. Apoi noaptea, înainte de a adormi, m-am tot întrebat ce o fi însemnînd că mai am cîte ceva de învățat în privința lui „a gîndi“. Aceste pagini reprezintă prima parte a prefeței la volumul: Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice, în curs de apariție la Editura Humanitas. Partea a doua a prefeței relatează întîlnirea lui cu elevii lui Noica, după 1985 și prelegerile private pe care acesta le-a ținut. Crase banalități metafizice, care va apărea în luna februarie
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
a prefeței la volumul: Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice, în curs de apariție la Editura Humanitas. Partea a doua a prefeței relatează întîlnirea lui cu elevii lui Noica, după 1985 și prelegerile private pe care acesta le-a ținut. Crase banalități metafizice, care va apărea în luna februarie a acestui an, strînge laolaltă prelegerile păstrate din perioada 1985-2000. Alexandru Dragomir a murit în anul 2002.
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
un festival al toamnei unde tineri dezbrăcați interpretează dansuri rituale, își înfige unghiile în pielea iubitului ei Saburo, amestecând iubirea și durerea, într-o combinație specifică romanelor lui Mishima. Unitatea de caracter a personajului narator este scoasă în evidență de banalitatea celorlalte personaje și de natura înconjuratoare, surprinsă în plină înflorire. Romanul evoluează implacabil spre un deznodământ tragic: Etsuko îl ucide pe Saburo, pedepsindu-l pentru faptul de a fi iubită de către acesta. Donald Keene spunea despre "Sete de iubire" că
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
regizorul Iulian Mihu, "„un cineast cu personalitate agresivă”", care s-a dovedit aici a fi un „umil” supus al romancierului și scenaristului Marin Preda, filmul fiind "„o „plecăciune” în fața literaturii lui Marin Preda”". Alți critici au evidențiat însă simplismul și banalitatea ecranizării, considerând că valoarea filmului este mult scăzută de neînțelegerea spiritului cărții. Printre aceștia este și criticul Florian Potra care a făcut filmului o recenzie acidă: "„Vrând nevrând, regizorul face să se coaguleze un climat de banalitate cu pretenții intelectualiste
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
însă simplismul și banalitatea ecranizării, considerând că valoarea filmului este mult scăzută de neînțelegerea spiritului cărții. Printre aceștia este și criticul Florian Potra care a făcut filmului o recenzie acidă: "„Vrând nevrând, regizorul face să se coaguleze un climat de banalitate cu pretenții intelectualiste, pe o structură povestitoare de Love story, sesizabilă și în roman, dar simțitor fortificată în film. Produsul finit, filmul văzut în întregime dă până la urmă senzația unui hibrid, senzația unui amestec ambițios de literatură și film, în
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
vedere emoțional”, interpreta cântând adesea în afara tessiturii naturale. Compozițiile Aliciei Keys au fost de multe ori criticate pentru lipsa de profunzime, abilitățile sale de textieră fiind puse la îndoială. Versurile pieselor sale au fost numite „generice, clișee care gravitează în jurul banalităților.” Jurnalistul Greg Kot, de la "Chicago Tribune", spunea despre muzica interpretei că „țintește spre statutul de hit, neavând nicio viziune artistică”. Totuși, Jon Pareles de la revista "Blender" a declarat că liniile melodice ale cântecelor sale compensează existența versurile slabe, iar Gregory
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]