371 matches
-
H.-R. Patapievici. Pot pricepe (ba chiar mă bucur) că nu e obligatoriu să împărtășim cu toții aceleași idei. Dat nu pot înțelege de ce discuția calmă, la obiect, este înlocuită cu procesul de intenție, cu stigmatizarea, cu agitarea ciomagului și a bardei. După această logică, un răuvoitor ar putea, din trei mișcări abile, utilizând poncifele corectitudinii politice, adică neroziile în numele cărora oameni întregi la cap se comportă ca niște apucați, să demonstreze că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Două personaje alunecă pe parchet, acompaniate de țimbale, ceea ce îi evocă pe Fred & Ginger. Nici scenariul nu merită scutit de câteva comentarii. Notabil e faptul că Resnais n-a schimbat un cuvânt din textul original al operetei, scris de André Barde. Suprema reușită a acestuia sunt dialogurile (inclusiv cele cântate), pline de vervă și de calambururi. Regizorul francez face însă o altă modificare, în spiritul democrației textului (în care fiecare personaj are un rol la fel de important, cerut de complexitatea intrigii). Fiecare
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
în dreapta lovită, da’ cu săcurea o dat... - Era în tot locul sânge. Apoi, dacă i-o dat două cu toporul... - O dat în ea, o avut un par și o tăiet-o apoi cu lama cuțitului, cică o dat și cu barda... - Ei, acum ce să faci, Dumnezeu să o ierte... Lumea însă a vorbit, dar nu a venit la înmormântare. Nici cei ce o plângeau, nici cei ce îi erau neam. Polixenia s-a trezit după o vreme cu două bătrâne
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de moment e, poate, un semn. Să nu le dăm celor care vor veni după ei ideea de-a se lăsa ispitiți să continue joaca de-a șoarecele și pisica. P.S. Un individ ce încearcă să-și facă loc cu barda în lumea intelectuală, Adrian Gavrilescu, publică o carte, Noii precupeți. Intelectualii publici din România de după 1989, unde-mi rezervă și mie câteva secunde de atenție. O face, însă, nimerind cu propria-i marfă în tejgheaua cu zarzavaturi: dorind, cu orice
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
rugozitate. Atomii erau sisteme solare și constelațiile erau fermioni. Oh, paradis infernal, lumină întunecată! O cauză-efect încolți în miezul marginii acestei știme. Ii netezi carnea-aer, îi alină opacitățile străvezii. Îi organiză viitorul-trecut, îi ascultă cuvintele-lucruri. Din vânturile karmei, din înspăimîn-tătorul bardo al tărâmului de amurg avea să se-nfiripe un copilaș. Avea să fie pentru că deja era, deja-și vedea părinții copulând ca niște lăcuste, deja vârtejul de spațiu-timp-creier-sex desena cu degetul muiat în sânge o poartă caudină, un arc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fier lustruit, alți voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut. Tîrgo-veții îl ghiciră imediat, după cucă și bardă, pe Mihai Bravul, iar sub platoșa lui cu piepții atât de reliefați că ziceai că are țâțe de muiere (gurile rele spuneau, de altfel, că sculptorul francez ce făcuse statuia voievodului de la Universitate ar fi așezat capul lui Mihai pe-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recunoscură mai departe pe Spiru, luptătorul de la circul Sidoh, de la care mulți voinici ai mahalalelor mâncaseră bătaie în arenă vara aceea. "Spirule, Spirache!" îl strigau de peste tot băieții de prăvălie, ținîndu-se după el ca după urs și-ncercînd să-i smulgă barda din mână. Lângă colosalul voievod, Ștefan părea un pitic, tîrîndu-și hlamida tivită cu vulpi prin țărână și uitîndu-se crunt înainte. Țepeș, văru-său, cu o mutră suspect de cumsecade, își căra ditamai țeapă pe umăr și, din când în când, împungea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
teama. Făcu câțiva pași pe enormul palier fără uși. Până și ușa liftului dispăruse după o vreme. Cum avea să se mai întoarcă? Și deodată de undeva apăru Porumbel, cu craniul lui mare lucind în întuneric. Avea-n mână o bardă cu tăișul însîngerat. Mircea o luă la fugă disperat, încercînd să țipe și nereușind, cu Porumbel după el. Văzu deodată scările și se năpusti-n jos pe ele, sărind câte două-trei trepte o dată. Palierele pe lângă care zbura erau de asemenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scărilor. Când se simți apucat de cravată (acum își dădu seama că e-mbră-cat în pionier din cap până-n picioare), se prăbuși pe trepte. Nodul cravatei îl sufoca, îi intrase adânc în carne. Porumbel era deasupra lui o statuie imensă, cu barda ridicată. Izbi din toate puterile în creștetul copilului, care simți cum îl copleșește un fel de fericire sfâșietoare. Țeasta i se sparse-n mii de țăndări și începu să izvorască din ea, nestăpânit, lumină. Soile stătea pe bancă, în curtea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și un cat, adică un etaj. Doar lampa și patul le făcuse bine. "Șuncă-cat, lampă-pat!", ar fi vrut tatăl să zică Mircea, dar nu-i ieșise. Despre Mihai Viteazul și statuia sa din centru, unde era arătat pe cal, cu barda ridicată, era un fel de poveste pe care o spunea Jean. Cică statuile de-acolo, care erau patru, trei oameni obișnuiți și Mihai Viteazul, spuneau așa: prima zicea "Cine s-a bășit?" A doua: "Să-l căutăm!" A treia (care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să spun deschis că mi-am asumat riscul de a intra în această discuție nu pentru a-l apăra pe Goma - care e viu și puternic și s-ar putea apăra singur (chiar dacă pentru asta ar trebui să dea cu barda nu numai în toți dușmanii, ci și în toți prietenii săi) -, nici fiindcă aș trăi cu obsesia vinovăției lui Breban. Am simțit de datoria mea să intru în această discuție datorită faptului că, în apărarea sa, Breban își asociază câțiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
spus decât că-s niște bieți neputincioși, loviți de soartă. Când au pătruns în ograda gospodarului, nu le-a fost prea ușor: căci, cele opt fiice ale țăranului au luat în mâini care un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi și neînfricați. Și păleau fecioarele în stânga
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe fața lumei Moldova a pierit!... MAIO Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor suflet sublim și ideal, Pin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc. O, Maio, barde june! lungi visuri înfocate {EminescuOpVIII 179} Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea, Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc O, Maio! barde june! lungi visuri înfocate Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un tunet falnic Ce pin ceruri urlă jalnic... Al pustiei trist proroc. 11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii Sionului și înfricoșat ca sufletul cel turbure al furtunei. 12 2259 Eu voi vorbi, Pîrvule, -n Dreptate și-mi voi înfige barda-n masa ei! Doar n-a venit portarul al Sucevei, Boieri! Sânt eu acum și-ncă trăiesc Și voi ținea orînduială-n casă, Î stupul plin de miere al moșiei. Pîn' va veni stăpânul ce se cade Vă spun, boieri, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de voință - eu m-am dat... Celui mai mare din boierii de sfat... care-n noaptea când petrecea cu mine trimise un ucigaș ca să zugrume pe bărbatu-meu... Când petreceam, când vinul curgea în pahare...... acela-n temniță, lovit de bardă, cădea însîngerat - și a murit... Fiară tu, care șezi colo sus... ascută-mă! Ce vrei să faci... sufletul. tău cumplit ce zice? Nu mai simți*... batjocura, demone! Tot ce-i amar în lumea asta mie, mie... Ți-ajunge, tirane! Văzut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica de Petrișor scump. Ai copil frumos, Mirelo, te doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai trebuie? — C-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica de Petrișor scump. Ai copil frumos, Mirelo, te doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai trebuie? — C-așa ie, nășico, ce dracu-mi mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am devenit nepăsători și nu ne mai interesează decât pătrățica în care trăim. S-au bătut cu pumnul în piept, strigând că au suferit la revoluție, arătând niște cicatrici de la niște răni făcute poate din greșeală cu briceagul sau cu barda pe când erau copii; ca să nu mai vorbim de avantajele materiale formidabile pe care le au; că dacă am să spun că dreptatea-i undeva, în ceruri, apoi așa este, nicidecum în România, de parcă această țară e un sat mare fără
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în sat, iar unii erau plecați în lume. Patru neamuri se perindaseră la vatra ei, dormind pe laițele din scândură cioplită cu barda. Acum era aproape pustie. în casă nu mai ședea decât oarba, bătrână la șaptezeci de ani, care în ruptul capului nu voia să se despartă de locul unde copilărise. Când rămase și ea fără vecini, nepoții din sat au venit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
terminând definitiv cu Jean-Claude, dar după toate câte s-au întâmplat știu că asta nu ar ajuta cu nimic. Pentru că sufletul meu ar rămâne tulbure, ca un vin care nu s-a decantat suficient, ca înaintarea sufletului în al cincilea bardo sau ca un Univers pe cale să se nască. Singurul gând care face haosul suportabil este că din ciocnirea atâtor forțe va ieși până la urmă o nouă lume la iveală. Un nou nivel, un nou ordin al existenței, în care sufletul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fraților Coen, spălat însă în mult sânge, tăvălit în scene dure și împănat cu suspans tocat mărunt. Nu s-au putut abține să nu strecoare niște cioace Mulți dintre jurnaliștii de la Cannes au avut o problemă cu finalul tăiat cu barda. Mie mi s-a părut foarte nimerit tocmai pentru că taie scurt singurul moment care explica filmul și care îl muta în zona filosofică, existențială, tralala. Șeriful vorbește cu soția sa, care nu spune multe, ci își ocrotește soțul din ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]