2,816 matches
-
coordonat de violonista Mariana Sârbu; violonistica domniei sale este uimitoare prin suplețe, finisaje în frazare, fermitate și promptitudine în calitate de conducător al grupului instrumental, în calitate de solist. Ansamblul, celebru în epocă cu decenii în urmă, probează însă un gust desuet în promovarea muzicii baroce, inclusiv a celei italiene. Violonistica Marianei Sârbu este cea care ridică ștacheta ținutei profesionale, a interesului artistic, în realizarea concertelor ce poartă semnătura lui Antonio Vivaldi sau Pietro Locatelli. O legendă a vieții muzicale europene pare a se întreține astăzi
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
ale seducătorului din Sevilla, nu înainte de a preciza încă o dată că romanul lui Torrente Ballester este departe de a se rezuma numai la atît. Căci un loc aparte ocupă în această nouă interpretare a venerabilului motiv, problematica filozofică, resuscitarea conflictului baroc dintre predestinare și liberul arbitru, dintre determinare și libertate, chestiunea autonomiei individului în raport cu Dumnezeu, cu diavolul, cu propriul destin... Din acest punct de vedere o cheie de lectură cît se poate de utilă ne oferă autorul însuși în moto-ul
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
asemenea instrumente." Poeziile din San Francisco (1973-1974) au un mai accentuat demonstrativism, devin mai explozive într-un fel teatral, explicabil prin contextul cultural dominat de lecturile publice și poemele create în colaborare. Unele sînt mici poeme în proză, sentențioase și baroce, simple și sofisticate în aceeași măsură: Puterea e un complex de inferioritate întors ca un ceas din neputința relaxării. Pe culmile puterii mele, e nevoie să fiu dus la o sursă de energie în pădure ca să mă reîncarc. Sursa de
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
de l'Isle-Adam la Anatole Franceț, dar și din truda la ediția E. Lovinescu șnouă volume publicate, cu note și comentarii de mii de paginiț'), precum și o gustoasă volută pamfletară în care scrîșnetul incipient al injuriei se topește în spuma barocă: "Trebuie să fii părăsit de toți dumnezeii logicii și ai simplei perceperi a realității ca să faci din A.G. un "balcanic" și să folosești această formulă insultătoare în numele unei superiorități pe care nu ți-o recunoaște nimeni, căci d. Gh. G
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă când ne-am desprins de starea socială a strămoșilor noștri și am azvârlit de-a valma în urma noastră instituțiile
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Mai captivante ar fi pasajele în care scriitorul folosește rețeta discursului de registru științific. Modelul pare să fie același Vestibul, recondiționat cu orbitoarele descrieri anatomice de la Mircea Cărtărescu. Dar aceste descrieri nu au nici răceala de la Ivasiuc, și nici fastul baroc de la Cărtărescu. Sînt mai democratice, în sensul că personajul care le emite, așa savant cum este el, vorbește în același timp ca un băiat de cartier, cu "io" și "tipesă", în timp ce comentează în stil propriu informații de manual de zoologie
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă, o alegorie a morții și sfârșitului, este vorba de misterioasa "pierdere" a câte unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre sursele epicului: pulp fiction, senzaționalul din ziare. În general libertatea fanteziei, ficțiunea sunt salvatoare și s-ar putea considera că acestea servesc delectării de dincolo de orice scop ideologic sau de redempțiune în sens metafizic. Pură
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
ascultat o exegeză savantă și ușor prețioasă asupra montării, extrem de captivantă în sine, nu și foarte înrudită cu ceea ce văzusem, deși autorii erau regizorii înșiși. După părerea mea, Hausvater este din ce în ce mai puțin convingător în demersul scenic. Un soi de superficialitate barocă și zgomotoasă s-a instalat în ultimele spectacole pe care le-am văzut: Magister Machiavelli de la Râmnicu Vâlcea, Machinal la Teatrul Național din București, Don Perimplin și Belisa la Ploiești (recentă premieră). Teibele și demonul ei, după Isaac Bashevis Singer
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
cu-adevărat al ei". Un ceremonial al adorației scrie Nicolae Motoc, explorator al nuanțelor și al misterului pe termen lung, spre deosebire de pansexismul brutal al unor Gălățanu, Vinicius sau Ianuș. Când decupajul esențial, matematic și magic totodată, se substituie desenului complicat, baroc, când elanul orfic merge mână-n mână cu versetul de amintire elină și elenă avem coordonatele unor poeme performante cum sunt "Cupa" (sub raza "Cimitirului marin"), "Un mesager matinal", "Unghiul ales", "Figuranți în spectacolul mării", ilustrând cota de sus a
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
expoziție, artiștii italieni Tomasso Cascella, Franco Ciuti, Bruno Conte, Michele Cossyro, Achille Pace, Attilio Pierelli și Piero Raspi sunt foarte aproape de mulți artiști români contemporani. Amestecul de vitalism și de austeritate, coabitarea valorilor tactile cu rigoarea conceptului și îmblînzirea impulsului baroc în purismul aproape sonor al formelor spațiale, caracteristici care acoperă un spațiu filosofic larg și un parcurs istoric la fel de bogat, fac din arta lor un teritoriu ușor de recunoscut și pentru noi înșine. Numai că în România aceste date se
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
i-am scris istoria. În legatură cu Lampedusa, aș vrea să-ți spun două lucruri: primul, că, după mine, Sicilia a dat două feluri de literaturi: o literatură care poartă în ea rafinamentul și voluptatea crepusculului, o literatură de sensibilitate barocă, și aici cred că îi întâlnim pe Lampedusa și pe Vincenzo Consolo; și o literatură de atenție socială, fără ca prin asta să însemne renunțarea la o mare profunzime psihologică: aici mă gândesc la Verga, la Sciascia, la De Roberto. Eu
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
două elemente oarecum particulare, interesul pentru desen și pentru autoportret, pictura lui Podlipny cumulează nenumăratele tensiuni și mistere ale unui spațiu cu o tectonică în continuă mișcare și ale unui timp care stocase în sine germenii vizibili ai disoluției. Dihotomiile baroce, în special acelea care privesc coabiarea luminii explozive cu stările nocturne ale materiei, se acutizează pînă la paroxismul expresionist care prinde în vîltoarea lui deopotrivă structura, cromatica și epica imaginii, aburul metafizic învăluie ca o atmosferă densă nenumărate scene bizare
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
dreptate oamenilor cinstiți, persecutați de bătrînii birocrați", sau "bătrînul activist își reevaluează faptele din trecut și își face autocritica pentru vechile greșeli". Concluzia acestei cărți deosebit de incitante, constituie, ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a aceleia din epoca de aur), criticul conchide că literatura propagandistică este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
Ana-Stanca Tabarasi Peisajele sălbatice, neatinse de mâna omului, și-au dobândit cu adevărat valoarea simbolică în romantism: cele două tipuri dominante fiind natura montană ("creierii munților") și parcul baroc căzut în paragină. Mai ales acest din urmă topos a făcut obiectul unei controverse dezvoltate, cu noi și noi aspecte, din cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea și până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, culminând
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Elena Zottoviceanu Nici o problemă legată de arta interpretării muzicale nu a fost atât de mult discutată și nu a stârnit polemici atât de pasionate ca cea a "autenticității" redării muzicii vechi (medievală, renascentistă și barocă). Temelia acestei mișcări, care a luat proporții în ultimele trei-patru decenii s-a clădit încă de prin anii '30 când, în Anglia și Germania îndeosebi, muzicienii au început să descopere lucrări și compozitori uitați; câțiva mari artiști ca celebra clavecinistă
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
50 de ani, cu romanul Varianta Lüneburg. Cartea se bucură de mare succes și primește trei premii italiene. Va fi frapat de la început faptul că autorul este un experimentat șahist și în același timp pasionat constructor de viole și flaute baroce. Înclinația din urmă poate intra într-o sugestivă analogie cu modul în care își construiește romanul. Operație în care ingeniozitatea tehnică (aproape artizanală, prin plasticitate) are un rol la vedere. Există un fir polițist și un altul - să-l numim
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
poate urmări cel mai bine în îngemănarea lor concentrată, șahistic premeditată. Și mai există inițierea în știința, în mizele și în mizeriile, ba chiar și într-o filosofie sui-generis a șahului. Spuneam că intriga romanului se dovedește complicată și întrucâtva barocă. Cerea ce-i aduce însă o maximă gravitate este parțiala ei desfășurare - crucială pentru sensul întregului - în lagărul nazist de la Bergen Belsen. Această precipitare dramatică pare decisă cumva de particularitățile speciale, misterioase ale jocului de șah, pendulând la granița dintre
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
scriitor irlandez - William Trevor. Toate aceste elemente justifică prezența în Festivalul filmului britanic a acestui cineast, armean de origine, născut la Cairo acum 40 de ani, stabilit în Canada și creator al unei opere foarte personale și obsesivă prin tematică, barocă și contrapunctică în structura narativă și hipnotică prin efectul asupra spectatorilor. Mai simplu, în aparență, decât alte filme ale lui Egoyan (de altfel, el mărturisea într-un interviu, că "întotdeauna mi-am dorit să captez atenția spectatorilor cu povestea a
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie barocă învelesc în faldurile poemelor pe care le compun lucruri și gesturi obișnuite, mărunte, din universul domestic și proximitatea familială. Emil Brumaru ajunge chiar să ridice casnicul la puterea metafizicului, făcând din coada unui motan sau a unui ibric treptele unei
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
culturii occidentale. Sursa primară - Oedipodia, poem epic din secolul VIII a.C. - a fost reluată neîncetat, alimentând reflexia filozofică și literatura. în secolele XVIII - XX a determinat o producție foarte bogată mai ales în genul teatrului liric: se știe că epoca barocă era interesată de temele mitologice, mai puțin secolul XIX; dar sub influența teoriilor lui Nietzsche despre originea tragediei, în secolul XX numeroși compozitori reiau subiectul (Stravinski, Orff, Wolfgang Rihm, Soler, Boucourechliev etc.). îmbelșugată este și lista pieselor de teatru, inclusiv
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
celelalte sisteme extratemporale). Sistemul modal a dominat creația sonoră secole de-a rîndul, de la muzica antică greacă pînă la cea gregoriană, bizantină și renascentistă. A urmat tutela intransigentă, coercitivă a sistemului tonal, sub care a mijit și înflorit totalitatea creațiilor baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un serialism care a coabitat mai mult sau mai puțin amiabil cu varii paradigme
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic". Să remarcăm că puțini poeți români contemporani, de la Gellu Naum și Ion Caraion (între ei se cuvine neapărat menționat pe nedrept puțin cunoscutul Stere Popescu), vădesc o similară bogăție imagistică, o supraaglomerare barocă de-o asemenea percutanță. Textul lui Liviu Georgescu funcționează precum un gheizer de inepuizabile corespondențe: "Noroiul îngerilor tîrîți de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
cărții se arată încă de la început destul de înșelătoare. Epicul și personajele sunt imprevizibile, naratorul se schimbă pe nesimțite, secvențe de diferite întinderi se succed fără o legătură aparentă între ele, romanul fiind în întregul lui un tablou de o abundență barocă care se compune și, în același timp, se topește în pasta unui lirism de basm de tip Agopian. Târgul unei Spanii dintr-un timp medieval neprecizat forfotește de personaje pitorești de la iscoade, vagabonzi, pitici și trubaduri până la fețele regești ale
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
evreilor. Orașul din inimă Tot despre Timișoara, unde și-a și plasat acțiunea Cărții a II-a din romanul „Migrațiile”, își va aminti pe larg în „Lirica Itacăi și comentarii”. „În inima orașului se aflau multe clădiri construite în stil baroc: marea catedrală catolică, vestită pentru concertele din Bach care se organizau aici, mănăstirea fraților catolici, între care una, cea a piariștilor, a fost școala mea. Timișoara se dezvolta pe atunci rapid, căruțele alergau prin oraș pe roți de cauciuc, iar
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]