445 matches
-
El a studiat matematică și fizica la Imperial College London, unde a absolvit cu gradul de Bachelor of Science (Bsc.). Brian May a format Smile în 1968. Grupul a fost alcătuit din Tim Staffell (cântăreț și băsist), si mai tarziu, bateristul Roger Taylor, care, de asemenea, a continuat să cânte alături de trupă Queen. Trupa a durat doar doi ani (1968-1970), deoarece Staffell a plecat în 1970, lăsând trupa cu un catalog de nouă melodii. Smile s-a reunit pentru cateva melodii
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
Deacon, au cântat la început, la instrumente cu coarde. În ultimii ani, el a supravegheat remasterizarea albumelor Queen și a lansat diverse DVD-uri cu cele mai mari hit-uri ale trupei. În 2004, el a anunțat că el și bateristul Roger Taylor vor merge în turneu pentru prima oară după 18 ani , sub numele de "Queen", împreună cu solistul Paul Rodgers. Considerat drept "Queen + Paul Rodgers", trupa a cântat pe parcursul anilor 2005 și 2006 în Africa de Sud, Europa, Aruba, Japonia, si America de Nord
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
Queen a cântat la Ceremonia de încheiere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 din Londra. Pe 16 septembrie, May a apărut la concertul de caritate "Sunflower Jam", de la "Royal Albert Hall", cântând cu basistul John Paul Jones (Led Zeppelin), cu bateristul Ian Paice (Deep Purple), si cu vocaliștii Bruce Dickinson (Iron Maiden) și Alce Cooper. Pe 20 septembrie 2013, Queen + Adam Lambert a cântat la iHeartRadio Music Festival, la MGM Grand Hotel & Casino, în Las Vegas. În 2014, May a înregistrat
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
diverși toboșari, l-au cooptat pe Sal Abruscato de la Type O Negative, chiar înainte de începerea înregistrărilor la albumul de debut "River Runs Red" în 1993 (Roadrunner Records). "River Runs Red" a fost urmat de mult mai emoționalul "Ugly" (1995), dar bateristul Abruscato a părăsit după turneul de promovare al albumului. Successor sau a fost Dan Richardson (ex-Pro-Pain și ex-Crumbsuckers). Vocalistul Căputo a părăsit trupa după lansarea lui "Soul Searching Sun" (1997), pretinzînd că nu se mai regăsește în stilul Life of
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
și cel mai cântat este "Heroe de Leyenda". Heroes del Silencio se formează în 1984, ăn în care vocalistul Enrique Bunbury intra în grupul fraților Juan și Pedro Valdivia - Zumo de Vidrio. Că o curiozitate, Bunbury începe prin a fi baterist. Într-o zi însă Juan Valdivia îl aude pe Bunbury cântând o piesă de David Bowie și imediat îl da afară pe un anume vocalist Javier - vărul lui Juan Valdivia(!) - , astfel Bunbury devenind solist vocal. În 1985, Pedro Valdivia, fratele
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
Carlton, Graham Colton, John Mayer, dar și The Rolling Stones. De asemenea, în 2005 susțin și participă la concerte de caritate (Live 8). Formația devine emblema turneului de promovare a mașinii Honda Civic. În urma programului încărcat și a deselor concerte, bateristul Ryan Dusick întâmpină probleme de sănătate, confruntându-se cu dureri ale brațelor: Pentru câteva săptămâni, locul la baterie este ocupat de Josh Day; pe durata stabilirii diagnosticului însă, și acesta a fost nevoit să renunțe la percuție. După aproximativ nouă
Maroon 5 () [Corola-website/Science/309763_a_311092]
-
1994 este înregistrat "Through Chasms, Caves and Titan Woods", care va apărea un an mai tarziu. După lansarea albumului, Haarr și Kleppe părăsesc trupa pentru a se alătura formației "Șea Of Dreams". În 1998 este înregistrat "Black Shining Leather", cu bateristul Lazare (pe numele său adevărat Lars Are Nedland). Acesta va fi mai tarziu înlocuit cu Anders Kobro. În 1999 este înregistrat "Strânge Old Brew", care va apărea în 2000. Pe acest material sunt invitați solista Nina Hex, saxofonistul Arvid Thorsen
Carpathian Forest () [Corola-website/Science/309811_a_311140]
-
trio, cvartet sau cvintet, a căror componentă cuprinde pe Ciprian Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, si Puiu Păscu, la pian. Cu ocazia festivalului "Jazz Supernight", Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena "Festivalului de Jazz" București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Române. În 2008 artista a primit numeroase
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
1994 EP-ul Inn i evighetens mørke; acest EP a fost vândut în totalitate în doar câteva săptămâni. În decembrie 1994 a avut loc lansarea albumului de debut For all tid. Aceste două realizări discografice sunt singurele cu Shagrath ca baterist și Silenoz ca solist vocal. În august 1995 Dimmu Borgir a concertat în cadrul festivalului Folter Records Open Air din Brohm, Germania, acest eveniment marcând prima apariție live a formației. Tot în 1995 Shagrath l-a înlocuit pe Silenoz ca solist
Dimmu Borgir () [Corola-website/Science/309276_a_310605]
-
cântăreață la formația Trail of Tears) a devenit vocea principală a formației. La scurt timp, mezzo-soprana Simone Simons, necunoscută publicului până în acel moment, i-a luat locul Helenei Michaelsen; Simons era iubita lui Jansen la acea vreme. Chitaristul Ad Sluijter, bateristul Jeroen Simons, basistul Yves Huts și claviaturistul Coen Janssen au completat componența formației Sahara Dust. Imediat după aceea, numele grupului s-a schimbat în Epica, fiind inspirat de albumul formației Kamelot. În prima jumătate a anului 2003, Epica a fost
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
fiind o parte din Epica, însă „fără cântat, fără chitare, fără bas, fără tobe.” De-a lungul anilor 2005 și 2006, Epica a pornit în primul turneu de amploare de-a lungul Americii de Nord, cântând alături de formația Kamelot. După încheierea turneului, bateristul formației, Jeroen Simons a părăsit grupul, dorind să experimenteze și alte proiecte muzicale. În vara anului 2006, Simone a ajutat formația Kamelot din nou, de data aceasta la al optulea album al formației, intitulat "Ghost Opera" - piesele în care se
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
patrulea album din cariera lor. Intitulat "The Divine Conspiracy", discul a fost lansat sub semnătura companiei Nuclear Blast, renumită în promovarea muzicii pe segmentul rock metalic. În luna decembrie a aceluiași an, Ariën van Weesenbeek a fost anunțat drept noul baterist al formației. "The Divine Conspiracy" este primul album conceptual al grupului. Concepția prezentată prezintă un Dumnezeu care a creat religii diferite pentru a le da oamenilor sarcina de a depăși diferențele de suprafață și de a-și descoperi adevărata natură
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
deoarece tatăl ei a divorțat. Poate face fulgere și poate da viață oricărui lucru. Iubitul ei este Matt Olsen. Irma Lair are puterea apei, este glumeața grupului și leneșa, tot ce își pune în minte face, iubitul ei este Joel, bateristul formației Colbalt blue, are un frățior mai mic pe nume Christopper și locuiește împreună cu mama, tata și frățiorul ei cel mic. Taranee Cook deține puterea focului, este buna la matematică și în strategii, poate sa vorbeasca prin telepatie cu celelalte
W.I.T.C.H. (serial TV) () [Corola-website/Science/305987_a_307316]
-
însoțit inițial de câțiva colegi care vor activa doar puțin timp în grup: Mihai Constantinescu (voce), Dan Panaitescu (chitară solo) și Horia Bădău (claviaturi). Alături de ei, în prima componență au mai figurat: Gabriel Drăgan (voce), Dragoș Vasiliu (chitară ritmică) și bateristul Florin Dumitru. Toți erau studenți ai Politehnicii, motiv pentru care au cântat la început în clubul „303”, aparținând de institut. Primele schimbări de componență nu au întârziat să apară: chiar în 1966 sunt cooptați noi membri, studenți cu alte specializări
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți ai Conservatorului bucureștean, interesați mai ales de partea de compoziție și aranjament orchestral. În 1969, Florin Dumitru se transferă la formația Phoenix, rămasă fără baterist (Dorel Vintilă Zaharia plecase în armată tocmai când Phoenix au fost invitați în studio pentru a înregistra primul lor disc, numit convențional Vremuri. Prin urmare, Florin Dumitru a participat la înregistrări, motiv pentru care și figurează pe coperta albumului, alături de
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
bazat pe o selecție din poemele lui Cioclea. Show-ul „Dați totul la o parte ca să văd” a fost construit cu multe elemente de performance poetic, happening, acțiune și muzică rock în interpretarea unor artiști cunoscuți din domeniu - Marcel Mikșanski , bateristul Mamba („Gândul Mâței”), chitariștii Victor Velk („Accident”) și Vitalie Colț („Snails”), la clape evoluând Alexandru Cordonean („Alternosfera”). Ideea acestui spectacol fără precedent pentru scenele teatrelor din Moldova, și care s-a dovedit a avea un real succes la public, sălile
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
jocul rămânând o obsesie pentru Stanley pe parcursul întregii sale vieți. Tot tatăl său a fost cel care i-a cumpărat un aparat de fotografiat Graflex - când avea treisprezece ani. Ca adolescent, Kubrick era interesat de jazz, intenționând chiar să devină baterist. A făcut liceul "William Howard Taft" între 1941-45 și, deși nu a fost un elev strălucit, l-a absolvit în 1945. Însă notele sale slabe l-au împiedicat să continue cu studii superioare, Kubrick declarând mai târziu că nimic legat
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
refrenul "„Vino, mamă, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”". În noiembrie 1973, Carmen Marin se retrage, fiind înlocuit de Carmen Cula, o fată de această dată, fosta basistă a grupului Catena (formație în care Vali va activa ca baterist pentru o scurtă perioadă). Se menține astfel numele duo-ului de Vali și Carmen. În această formulă, apar cântece precum „Soarele și luna” și „Eroilor noștri”, au loc concerte în cluburi studențești și apariții la Televiziunea Română. Duetul își încetează activitatea
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Folk Club Casa Eliad". Casa de cultură Eliad îi va purta ulterior numele, până la desființare, intitulându-se „Folk Club Vali Sterian”. Colaborează cu Alexandru Andrieș, fiind maestrul de sunet al materialelor discografice semnate de acesta și apărând în postura de baterist și percuționist pe mai multe discuri: "Albumul alb" (1996), "Alb-negru" (1999), "Texterioare" (1999), "Vreme rea" (2000), "Bingo România" (2001), "Ninge iar" (2007), "Best of - Jurnalul Național" (2010), "Vec-hit-uri" (2010). La rândul său, Andrieș a realizat părțile de pian, muzicuță și
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
compuse de Vali Sterian. Concertul comemorativ din 2010 a fost găzduit de Casa de Cultură a Studenților din București. Valeriu Sterian a fost căsătorit din 1976 cu Lucia Sterian, tot psiholog de profesie. Împreună au un fiu, Oliver, în prezent bateristul grupului Voltaj. A avut strânse relații de prietenie cu Dida Drăgan și Alexandru Andrieș. În toamna lui 1999 este implicat într-un accident de circulație pe Bulevardul Gheorghe Magheru din centrul Capitalei, în urma căruia două persoane și-au pierdut viața
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
că autodidact și este atras de jazz încă din adolescență, dintre preferații săi făcând parte Radu Goldiș, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino și George Benson. În anul 1976 intra în primul grup alcătuit cu fratele său, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu (chitară baș). Începând din anul 1980, cântă prin diverse localuri de noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982 își alcătueste primul
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
avea să îi schimbe viața. S-a atașat de acest instrument imediat și, după ce a terminat liceul a intrat la Academia de Muzică „Berklee” unde el și un fost coleg de liceu, John Petrucci (chitarist), l-au cunoscut Mike Portnoy (baterist). Cei trei au format trupa „Majesty” alături de un alt prieten din liceu, Kevin Moore (pianist) și vocalistul Chris Collins. Această formație avea să se numească mai târziu Dream Theater. Unele din cele mai mari hituri ale acestei formații sunt „Another
John Myung () [Corola-website/Science/305788_a_307117]
-
Ritmul melodiei conține doar câteva sincope compoziția fiind bazată pe ostinati. Piesa este scrisă într-o tonalitate majoră în formă de cântec cuplet-refren, cu o punte între ultimele două refrene. Instrumentația este minimă și se remarcă ritmul simplist întreținut de bateristul electronic. La refren, o claviatură cântă un motiv de șase note, în timp ce Stefani repetă „this my shit”; la al doilea refren intervin alămuri. Întrucât motivul amintește de o defilare de majorete, piesa a fost comparată cu „Mickey” (1982) de Toni
Hollaback Girl () [Corola-website/Science/313106_a_314435]
-
flaut), grupul îl cooptează pe Liviu Tudan, muzician de geniu, fost membru Sideral, mutat disciplinar de la Conservatorul din București la cel din Iași. Tudan devine băsist și solist vocal al formației Roșu și Negru. Tot la Iași se alătură formației bateristul Ovidiu Lipan Țăndărica, care avea numai 13 ani. La primul Festival Club A (1969, București), Roșu și Negru obține toate marile premii: trofeul Club A, premiul I la categoria solist vocal și pentru concepția unui spectacol rock, premiul ÎI pentru
Roșu și Negru (formație) () [Corola-website/Science/314507_a_315836]
-
2007, Oasis a primit un premiu BRIT Awars pentru contribuția extraordinară adusă muzicii. Frații Gallagher sunt principalii compozitori ai trupei și singurii membri care nu au fost schimbați. Trupa a fost completată de către chitaristul Gem Archer, basistul Andy Bell și bateristul neoficial, Chris Sharrock. Trupa s-a dezvoltat inițial cântând în rețeaua de cluburi din Manchester. Au semnat un contract la compania independentă de înregistrări Creation Records și au lansat în 1994 albumul lor de debut Definitely Maybe. Anul următor, trupa
Oasis () [Corola-website/Science/314768_a_316097]