723 matches
-
însumi uimit peste măsură de cuvintele care îmi ieșiseră din gură. Am spus că Dumnezeu își mărturisește existența Sa prin viața fiecărui om în parte, parcă împins de o forță nevăzută. Așa o fi ? se întoarse Matsuki la tonul său batjocoritor. Dumnezeu nu poate să-și arate existența și în viața negustorilor japonezi! De ce? Pentru că lor nu le pasă dacă Dumnezeu o fi existând sau nu. Nu e vorba numai de negustori. La fel sunt și cei mai mulți dintre japonezi. Dar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că se va duce singur în Spania. Velasco n-are deloc de gând să plece singur în Spania! clătină Matsuki din cap. În adâncul inimii speră să-l urmăm și noi. Matsuki era în centrul atenției. Felul său zeflemitor și batjocoritor de a vorbi nu-i plăcea deloc samuraiului, dar nu putea să nu recunoască faptul că Matsuki era ascuțit la minte. De unde știi? întrebă Tanaka. — Puneți-vă în locul lui Velasco! Fără îndoială, cel mai înțelept plan pentru el este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră, a moșierilor spanioli, îl privi Velasco batjocoritor. Dar nu vor avea nici un pic de ură față de acești soli dintr-o insulă care vouă vi se pare atât de mică și îndepărtată. Când s-au întors în odăile de la primărie în care fuseseră găzduiți pentru noapte, solii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
povară care trăiește În glod și e biciuit tot timpul astfel Încât să Învețe ce e suferința și să devină o ființă mai bună În următoarea viață? Sau mai bine să fie purtat prin oraș Îmbrăcat Într-un sac, În strigătele batjocoritoare ale mulțimii, aruncat de pe o stâncă și apoi castrat ca să ajungă În iad fără bărbăție, cum se practică În alte țări? Pe de altă parte, după cum descriu atât iadul chinezesc, cât și cel creștin, ar fi poate mai corect să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înțelese și altfel, omul se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tremurând, Audbert înaintă către Balamber. Hunul, în picioare, lângă trupul lui Gomer, îi lăsase capul să cadă și își curăța sabia cu o mână de iarbă. Văzându-l că sosește, zâmbi sarcastic. — Mulțumesc pentru ajutor! îi spuse pe un ton batjocoritor. Instinctiv, marcomanul căută capul căpeteniei bagauzilor și îl găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de pietrele drumului: Nu. Nu-mi mai amintesc... Nu-mi amintesc! recunoscu, gemând. Râsete batjocoritoare se ridicară împrejurul său, dar Sebastianus, întinzând iarăși mâna, îi făcu pe toți să tacă. Pe un ton sever, i se adresă prizonierului: — Așadar, ai mințit, și asta îți agravează situația. Nu-mi rămâne decât să te dau pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îngrijirea celor cu răni mai grave. Trimite o trupă mai mare în recunoaștere către Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săbiile și sulițele de fabricație militară, multe, în schimb, cuțitele, cosoarele, buzduganele bătute cu fier și topoarele de tăiat lemne. Printre acei oameni zări și nu puține femei, dintre care unele gravide, și câteva adolescente cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități. Ambarrus se opri în mijlocul grădinii, unde se ridica, la înălțimea unui stat de om, statuia antică de bronz a unui faun cu o expresie batjocoritoare, căruia niște prădători necunoscuți ai casei îi frânseseră brutal o mână și virilitatea. Cu largi gesturi ale brațelor, Ambarrus îi invită pe toți să se așeze, iar pe Divicone îl ținu la dreapta sa, în vreme ce Sebastianus împreună cu tovarășii săi, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continuă să ardă pentru câteva secunde, suficient ca să-i îngăduie să vadă alături de primul barbar, oprit în fața flăcării, o altă siluetă, a unui tânăr războinic, ce ieșea dintre arbuști aranjându-și pantalonii. Pe chipul său citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se răsuci brusc și începu să alerge pe cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse fără urmă; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum atitudinea sa părea a fi cu totul alta: își apăsa coasta - acolo unde îl rănise daga lui Cilonus - cu o mână dungată de sânge și privea în jur neliniștit, cu o expresie înspăimântată, evitând să fixeze îndelung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna unui bandit. Dar de ce trebuia tocmai el să aibă de-a face cu asemenea oameni? împungându-l cu sabia la rădăcina gâtului, imediat deasupra marginii bluzei militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre dreapta, capul spre stânga... Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe ofițerașii ca tine îi halesc dintr-o îmbucătură, ai înțeles? Dând înapoi în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sa aveau să se lămurească iute pe pielea lor, cum stăteau lucrurile. La început, studiindu-se unul pe celălalt, își mișcară cu mare precauție picioarele. Incitat de prietenii săi, Milone îl privea pieziș, rotindu-și pumnii mari, cu o grimasă batjocoritoare pe chipul bărbos. — Vino, vino, micuțule, îi spuse, e vremea faptelor, nu a vorbelor! în sfârșit, o să vedem de ce ești în stare. Metronius, incapabil să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i dau vouă...? Am să opțin totul pe cale legală, iar excrocul de maior Huzum să fie aruncat afară din slujba lui. Dreptatea e de partea mea...!! Iar tu, dispari, să nu mă mai contactezi În viața ta, excrocule...!” Mingoti zâmbi batjocoritor, făcând efort să nu-i administreze un pumn În plină figură, reușind să articuleze. „Te așteaptă zile grele băiete...! Pentru micul ajutor oferit, am conștiința Împăcată, eu te-am prevenit. Pe curând...!” Firesc, Tony Pavone nu dădu prea mare atenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
altui procuror care-l privea În zeflemea, ridicând vocea fără alte cuvinte protocolare. “Recunoști delapidarea...!?” “Stupidă Întrebare...! Iar pe dumneta nu te recunosc. Doresc să fiu prezentat procurorului anterior, care a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat. Poate prea tânăr pentru a fi procuror cu fața tuciurie și ochii bulbucați afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tot ce punea Eisen pe hârtie. — Astea trebuie modificate pe ici, pe colo, spuse Wallace. Dar ideea e surprinzător de nimerită. Pentru un Începător, Înțelegi. Chiar te-apuci de afacerea asta, serios? Wallace răspunse hotărât, chiar cu un ușor rânjet batjocoritor (prinzând formă În jurul unei gropițe) când auzi Îndoielile bătrânului: — Categoric, serios, unchiule. Chiar mâine o să testez niște avioane În Westchester. Mă Întorc În seara asta și rămân peste noapte la vechea casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iar în timp ce clasa își exprima satisfacția în fața acestei observații percutante, un alt băiat s-a urcat pe una dintre mesele de lucru și a început să scandeze: — Arată-ne țâțele! Se pare că aici s-au lovit de o replică batjocoritoare din partea unora dintre colegele de clasă care i-au cerut băiatului în cauză să-și „arate și el șurubelul“ și s-au făcut oferte de lentile cu lupă pentru această întreprindere. Sheba deja se lupta să-și țină lacrimile. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pentru care nu există răspuns potrivit. Iată, ieșea din nou la suprafață. Permanentul refuz de a-mi lua în considerare ostilitatea. Parcă era unul din lacurile acelea din basme: nimic nu putea deranja calmul de oglindă al suprafeței. Comentariile mele batjocoritoare și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
termina în curând, despre asta nu știu nimic. Ei nu știu cum e să construiești un întreg weekend în jurul unei vizite la spălătorie. Sau să stai pe întuneric de Haloween, pentru că nu poți suporta să-ți expui seara ta mohorâtă unui grup batjocoritor de colindători. Sau să-l vezi pe bibliotecar zâmbind cu milă și spunând: „Doamne, da știu că citești repede!“ când returnezi șapte volume citite din scoarță-n scoarță pe care le-ai împrumutat doar cu o săptămână în urmă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mutase din oraș. Dacă și-ar fi permis, i-ar fi cumpărat un bilet spre sud chiar în secunda aia. Danny nu era sigur de multe lucruri, cu o excepție însă: știa să joace jocuri video. Tolerase reproșurile și remarcile batjocoritoare ale lui Charlie, dar acum era vorba de GameBoy. Danny bătuse toți monștrii care scuipau foc și toate creaturile inventate de armată. Maică-sa nici nu-l lăsase să-și aducă jocurile cele mai tari cu bătăi: Mortal Kombat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un Game Boy nou-nouț, complet încărcat, dar nici nu s-a mai obosit să-l scoată la lumină. A mângâiat cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny. Mi-a fost dor de tine, i-a spus el. Charlie a pufnit batjocoritor, dar Danny a ridicat ochii. După ce-i murise partenerul, Mike se dusese la un psiholog. Vreme de șase luni, femeia respectivă i-a spus că omul are nevoie de timp ca să se schimbe, că va fi nevoit să lucreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În ziar. Ospătărița cea posacă, cu cotul pe casa de marcat și cu radioul ce-i cînta Încet la ureche, privea afară, dusă pe gînduri. Pe buze i se descifra un surîs batjocoritor. Oare rîdea de programul de la radio sau de mine, căci mă vedea stînd acolo, indecis, sau rîdea de altceva ?... I-am urmărit privirea pe fereastră, afară, și ceea ce-am văzut m-a neliniștit teribil. Trecea un grup de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]