1,402 matches
-
cult s-au ridicat peste tot, pe teritoriul daco-roman, de la sfârșitul secolului al III-lea. Ele s-au aflat la Sucidava (Celei), la Slăveni (jud. Olt), Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj), la Drobeta și Gornea (jud. Caraș-Severin). În mod cert, erau bazilici multe, dar nu s-au aflat încă. Aria de răspândire a vestigiilor creștine daco-romane arată că acestea se găsesc în proporții variate în toate cele trei provincii ce alcătuiau Dacia romană: Transilvania, Oltenia și Banat. Urme creștine daco-romane întâlnim mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării. Din secolul al IV-lea, suntem martori la rapida ascensiune a creștinismului în Scythia Minor, înmulțirea numărului de credincioși, sporirea complexității actelor de cult, formarea, extinderea structurilor administrativ-juridice ale Bisericii, ceea ce se reflectă și în construcția de bazilici creștine. Cele mai multe biserici erau construite în orașe, semn al dezvoltării comunităților creștine-de pildă, la Tomis, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, erau trei biserici, dar cea dintâi biserică creștină din provincia Scythia s-a ridicat la Beroe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Imperiului de Răsărit. Ca urmare a noii orientări a regiunilor carpato-dunărene, impusă de blocarea legăturilor cu vestul și sud-vestul roman de către huni, apoi de gepizi și avari, instalați în Pannonia, consecințele au fost dramatice. Urme și obiecte creștine, monumente (bazilici), descoperite în zonă, aparțin autohtonilor daco-romani, însă la populațiile "barbare" din estul și sud-estul Europei nu s-au găsit urme creștine, răspândirea spontană a creștinismului nu era posibilă în lumea "barbară". Dacii liberi, în schimb, veniți în fosta provincie romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Minor, în intervalul cuprins între căderea limesului dunărean (614) și recucerirea lui Ioan Tzimiskes (971). Este cert că multe elemente ale creștinismului antic s-au pierdut, dar amploarea vieții creștine din secolele V-VI, vasta rețea episcopală, așezămintele monahale, numeroasele bazilici, dezvoltarea cultului, atașamentul față de dogmele Bisericii universale, amprenta puternică lăsate de acestea asupra societății scythane au reprezentat un suport important în secolele VII-X, atât de tulburi, iar fondul de valori ale credinței creștine nu a fost anihilat. 60 De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria. Despre religia (credința) avarilor știm puține lucruri -practici șamanice specifice popoarelor nomade asiatice. Avarii își înhumau morții, călărețul era însoțit în mormânt de calul său și de piesele de harnașament. Avarii nu au venit în bazinul carpatic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Și cozile la atracțiile naturale Și antropice. Un exemplu în acest caz este Veneția, care este copleșită de turiști care generează un număr tot mai mare de probleme ecologice Și sociale. Veneția este plină cu turiști. Invazia de turiști în Bazilica San Marco a provocat distrugeri/daune serioase frescelor din cauza condensului creat de respirația vizitatorilor. De asemenea, pietrele din podea au fost erodate de fluviul constant de turiști. Din păcate, acest tip de probleme este adesea acceptat de turiști ca fiind
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să se facă, peste câteva minute, minunea lămurirei sângelui martirului napolitan. Se întrecea care de care a veni mai aproape de altar ca să vază mai bine minunea ce se împlinea de atâtea veacuri, într-aceeași zi la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină de lume: rândurile curioșilor sau mai bine credincioșilor era astfel de strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din catacombele de la Domitille - secolul al IV-lea), fie ca o casă plutitoare (pe un capitel al catedralei din Bourges - secolul al XIII-lea, sau într-o gravură din Biblia Sacra Germanica - secolul al XV-lea), fie sub forma unei bazilici cu trei nave (14). Sfântul Augustin a fost primul teolog creștin care a făcut comentarii pe marginea acestei simbo- listici (De civitate dei, XV, 26). El a considerat arca lui Noe ca fiind o prefigurare simbolică a templului creștin (15
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copii) nu putea să provoace nici teama boierului-fiu (care „s-a ascuns în dosul trăsurii”), nici reacția agresivă a boierului-tată (care „i-a rupt ciubucul de spate”). Practica incubației nu a dispărut în Evul Mediu. Ea este atestată în Bizanț (Bazilica Sf. Mihail) și în vestul Europei (Catedrala Notre-Dame). Nicolae Vătămanu este de părere că astfel de practici au supraviețuit și în Țările Române în perioada medievală, doar că locul de desfășurare a incubației nu a mai fost vechiul asklepion, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nostru, pentru că aici situația ni se pare cea mai dramatică. Iată cum începe Timothy Garton Ash capitolul "Islam in Europe" din lucrarea atât de sugestiv intitulată Facts are Subversive: "Într-o zi însorită din vara anului 2006, am vizitat celebra bazilică Saint Denis, aflată la periferia Parisului. Am admirat maiestuoasele morminte și monumente funerare ale regilor și reginelor Franței, inclusiv mormântul regelui Carol Martel ("Ciocanul"), a cărui victorie de la Poitiers din 733 împotriva armatelor islamice este apreciată că ar fi oprit
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și monumente funerare ale regilor și reginelor Franței, inclusiv mormântul regelui Carol Martel ("Ciocanul"), a cărui victorie de la Poitiers din 733 împotriva armatelor islamice este apreciată că ar fi oprit potrivit interpretării larg răspândite islamizarea Europei. După ce am ieșit din bazilică, am mers câțiva metri din Piața Victor Hugo către principala arteră comercială, ticsită de comercianți arabi și africani, inclusiv de femei cu capul acoperit de văl. M-am surprins mirându-mă: dacă stăm bine și ne gândim, cei care au
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
într-o confruntare a opțiunilor lor mutuale. Preotul excomunicat devenit creatorul Reformei și-a scris deja tezele lui esențiale: Despre libertatea creștinului datează din 1521, Tezele asupra indulgenței din 1517. Desigur, el se răzvrătește împotriva Vaticanului, a papei, a șantierului bazilicii Sfântului Petru și a banilor drenați prin indulgențe pentru finanțarea proiectului arhitectural faraonic, asta nu înseamnă că el subscrie și la Spiritul Liber... Eloi îi prezintă lui Luther tezele sale: fiecare om dispune de Spiritul Liber definit foarte exact de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus care l-a invitat pe Paulin să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfântului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Cu această poezie, Paulin a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfântul a vindecat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și poezii (sigur, fără mare valoare) cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfântului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), adică șase versuri pentru propriul mormânt din amintita bazilică a Sfântului Martin de la Bracara. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat 19, Firenze 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus, care l-a invitat pe Paulinus să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfîntului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Pentru această ocazie, Paulinus a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfîntul a vindecat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din bazilica Sfîntului Martin de la Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori din Spania vizigotă îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și educaționali pe care marele împărat a știut să-i coreleze într-o structură coerentă, menită să asigure veșnicia funcțională a uriașului superstat european. Evenimentele au fost următoarele. În anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat ca împărat în bazilica San Pietro din Roma: papa Adrian I își arată recunoștința față de rex francorum et longobardorum, căci în 774 Carol, la chemarea disperată a papei, trecuse Alpii, îl învinsese și-l făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vechiul for! Ceilalți doi tac, impresionați până în adâncul sufletului. Se zărește într-adevăr Forum Romanum, așa cum a fost amplificat de Caesar. Ba chiar și o parte din prelungirea care i-a fost adăugată de Augustus. Velleius arată spre șirul de bazilici de sub grădinile cu butași de viță și poteci înflorite, amenajate de împărăteasa Livia, pentru public, pe Esquilin: — Punem pariu că nici un magistrat nu împarte dreptatea în dimineața asta? Plautius Silvanus nu sesizează gluma și întreabă prostește: — De ce? Nero se pune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Coeli. În dimineața Învierii, pe când ziua se îngemăna cu noaptea, începură să se deslușească umbre de oameni care se adunau grupuri-grupuri în piața San Pietro din Vatican așezându-se pe rânduri. Erau călugări și pelerini veniți de departe. Strânși în fața bazilicii așteptau răbdători. Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură loc prin mulțime și dispărură pe rând înăuntrul bazilicii. Puțin înainte de ora nouă se deschiseră porțile de pe laturile. Călugării și pelerinii adunați în fața treptelor de piatră năvăliră înăuntru împingându-se unii pe alții. Astfel, avea să li se îngăduie și lor să primească binecuvântarea Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și lor să primească binecuvântarea Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe opriră mulțimea care năvălea înăuntru obligându-i pe toți să se alinieze pe rânduri. Cei rămași afară nu avură încotro și trebuiră să îngenuncheze pe jos, unde se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț, apoi se răspândi în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și în curând se transformă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]