844 matches
-
sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul îi era prezent și flămând, același ca întîia oară, când nu dorisem decât o atingere diafană... Nici acum nu dorisem mai mult, prins, contemplînd-o, de beatitudine... Fulgerul surâsului ei mă arsese, de acest surâs mi-era dor și ași fi vrut să reapară și să rămână. Dar nu reapăru... Îi șoptii: "Te iubesc!". Da, zise, cu ochii acum închiși, te aud..." Dar nu mai putui repeta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accentuă atât de tare. Încât deveni parcă de gips, însă un gips viu, ca al tinerei necunoscute care se înecase în Sena, mai frumos și mai misterios ca al Giocondei, fiindcă undele care o învăluiseră nu-i alteraseră expresia de beatitudine și încredere cu care se încredințase apelor. Matilda tăcu, știind parcă dinainte că Silvia n-o să-i aștepte răspunsul, ceea ce fetița și făcu, se apropie de necunoscută și își lipi urechea și ascultă fără să se mire de șoaptele care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți avem dreptul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe șine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atat mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotesca austeritate proletara. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori multumindu-se doar să privească în extaz cuvintele
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
ca formă de cercetare și de posesiune a realului. Grigorescu privește peisajul și, prin extensie, întreaga existență constituită deja, ca pe o sursă inepuizabilă de forme și de imagini prin care creația se autocelebrează și trăiește o continuă stare de beatitudine. Răspunzînd acestui dar al creației dumnezeiești, chiar dacă neidentificată în mod explicit ca atare, pictorul se comportă el însuși ca un oficiant, ca o conștiință în plin exercițiu jubilatoriu, și privește totul filtrat prin lumina infailibilă a unei incontinente stări de
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
trebuie să ardă și fiecare secundă devenea tot mai puternică și mai solemn accentuată, țậșnind victorioasă din ornicul pe care îl instalasem odată pe ascuns dedesubtul capacului de la volan. Începusem să mă las legănată de vise, plutind între durere și beatitudine și trecusem deja fruntariile acestui tărậm, încercậnd să o readuc pe mama, de curậnd plecată de acasă de la noi. O căutam disperată printre vecini, încercậnd să ghicesc sensul oricărui cuvậnt, să-i aflu intențiile și să demonstrez că înfrậngerea nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o define?te Mircea Eliade creeaz? „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec? ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poezii". Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului („subiectivitatea interioar?" fiind, În concep?ia hegelian?, „adev?râtul izvor al liricii"), aceste spa?îi poetice surprinse În diferitele lor ipostaze sunt urzite din „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec?ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?" (Zoe D.Bu? ulenga). Privite din aceast? perspectiv?, toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c?ror multiple semnifică?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în sesiune estraordinară, pentru a discuta din nou măsurile reglementare pentru distanța dintre Porțile de Fier și Galați, e poate de oarecare interes de a comunica și noi opiniile austrofile ale presei conservatoare engleze, mai cu seamă acelea cari constituie beatitudinea foilor vecine. "Standard" zice de pildă că atunci când un fluviu trece prin trei - patru state, din cari unele relativ neînsemnate, iar unul mare și având o poziție dominantă, e firesc lucru ca statul cel mare să nu îngăduie niciodată de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cuvânt, ca de la un adevărat oracol din Delphi, toți așteaptă destinele lor din gura ilustrului augur. Un zgomot pusese într-adevăr ortaua partidului de la putere în neliniște. Ce fapt să fi fost oare acela care să fi neliniștit somnul și beatitudinea lor? Oare nu se întorsese d. Brătianu încunjurat de toată aureola vizitelor ce le făcuse pe la împărați și pe la ceilalți cancelari, oare pieptul său nu venise din nou încărcat cu decorații strălucite? Vai, toate acestea-i lăsară indiferenți față cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
numiri, adecă vorbe, cari cuprind în sine deja concluziunea și din a căror analiză lexicală să rezulte aceea ce mai întîi ar fi trebuit, după toată buna-cuviință, să se dovedească. Nepărtinitorul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice "pietate" sau "beatitudine dumnezeiască", adversarul zice "bigoterie", "superstiție". Nepărtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "pochi". Astfel cei ce discută trădează, prin chiar alegerea termenilor, intenția pe care o au. E într-adevăr trist ca niște apucături sofistice, atât de vechi și atât de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de în plin în apele politicei balcanice a uneia din puteri, s-au schimbat deodată la față, îndreptîndu-și simpatiile tot atât de hotărâte înspre altă parte. Constelațiunea anglo-germano-austriacă îi părea atât de fixă pe orizontul politic încît se încrezu ci cu o beatitudine nimic mai puțin decât prudentă. Deodată însă cu căderea lordului Beaconsfield se resimți în toate părțile că acea constelațiune nu fusese durabilă și c-ar fi fost mai bine de-a nu i se-ncrede orbește și de-a nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu o naivă suficiență în piață, deși nu are curs legal. Lipsa lui de valoare nu-și afla alt egal decât în lipsa de valoare a însuși ilustrului d. ministru de finanțe, în care nu știm ce să admirăm mai mult, beatitudinea cu care se crede chemat a face lucruri ce nu le pricepe sau ignorarea celor mai elementare noțiuni de economie socială. [ 4 iulie 1880] {EminescuOpXI 236} ["DACA MULT OCUPATUL... Daca mult ocupatul și cu multe lefi înzestratul primar al capitalei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sânt roșii aci se uite. Patrie, datorie, lege? Mofturi. Lefuri, protecție, posturi, lemne, casă din spinarea patriei, iată adevărata țintă a democrației reversibile. [ 12 august 1880] ["CA SĂ SE VAZĂ CUM JUDECĂ OAMENII... Ca să se vază cum judecă oamenii în Franța beatitudinea reformatoare a d-lui Jules Ferry, care a găsit numaidecât imitatori la redacția "Romînului", reproducem următoarele din "Revue des deux mondes", scriere periodică care desigur nu poate fi bănuită nici că colaboratorii ei ar fi ignoranți, precum sânt gazetarii noștri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Lucrul nu numai că se iartă, se recompensează chiar sub Carol îngăduitorul. Pentru a arăta ce anume merite caută cineva să-și câștige spre a fi sigur de recunoștința patriei mai reamintim un caz. Onor. nostru concetățean - e o adevărată beatitudine de-a avea o patrie plină de asemenea concetățeni și un spirit public care să-i încurajeze - onor. concetățean N. T. Orășeanu a primit medalia Bene-Merenti ca recompensă pentru scrierile sale umoristice și satirice. Sîntem departe de-a voi să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită de ceea ce criticul numește complexele profunzimii, devenind un joc de-a cuvintele, parodiind, simulând o comedie cu măști, destinată petrecerii plăcute a timpului liber al cititorului, vrând să sugereze beatitudine și fericire. Așezat între astfel de parametri, nici măcar talentul unui Mircea Cărtărescu nu se salvează, opera acestuia fiind o magistrală prelucrare de limbă poetică, dar care, din păcate, spune puțin. Am zice noi, un câine de aleasă rasă pus să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu valorile morale sau cu scopurile materiale ale voinței. Orice Încercare de a deduce necesitatea normelor morale dintr-un scop ce trebuie obținut prin acțiune conduce În mod necesar, În cele din urmă, susține Kant, la doctrina lui Epicur, căci „beatitudinea” este singurul scop posibil al unei ființe senzoriale, așa cum este omul. Dar „eudemonismul”, afirmă el, care face din morală un simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
coleg psiholog, american, având vârsta fiilor ei. Nimic mai îmbucurător decât constatarea că nu se îmbătrânește decât la suprafață - jarul iubirii nu se stinge niciodată. Aceleași „simptome” ca la paisprezece ani: bătăi de inimă, dispariția poftei de mâncare, starea de beatitudine la citirea numelui celui iubit! Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă să găsească ceva care să poată reda cu aceeași exactitate condiția de beatitudine și forma vizibilă a cerurilor. Răul era cu mult mai simplu! De ceva vreme, Dante Începuse să audă dinspre fereastră un zgomot neobișnuit, de oameni În mișcare, spre Ponte Vecchio. Ca și când o mulțime urca dinspre Oltrarno, Îndreptându-se către cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa zboare spre inima pădurii și să se întoarcă în întuneric. Iar eu - auzisem încontinuu de la femei că nu știu nimic despre viață, că nu știu ce înseamnă să fii zdrobit și să suferi, nici ce înseamnă să cunoști extazul nemăsurat și beatitudinea. Eu nefiind ca ele o ființă slabă, cu sâni în care să primească loviturile. Nearătând așa de puternic încât să fiu capabil să mă iau la trântă cu viața. Alte persoane îmi arătau ce realizaseră, titlurile lor de proprietate, patentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era așa de dus, că era incapabil să mai simtă ceva. Mă miram că Încă se putea ține pe picioare, ca să nu mai vorbesc de faptul că făcea echilibristică pe un cub Înalt de un metru. Avea o expresie de beatitudine pe chip, iar mâinile Îi erau ridicate deasupra capului, de parcă s-ar fi rugat la soare. Mi-am continuat cu Încetineală drumul prin Înghesuiala densă. Dansatorii nu erau doar drogați, ci pluteau deja de-a binelea, plus că erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atât de ușor convins să cânte, cât și temeritatea conversației lui cu Pearl. Puritatea și forța cântecului și dulceața pătrunzătoare, răscolitoare a vocii lui le fascinară, le lăsară încremenite pe cele două fete, așa cum intenționase și Tom. Dar privind la beatitudinea zugrăvită pe chipurile lor, simți o ascuțită împunsătură de invidie. Nu reușea chiar întotdeauna să-și însușească talentul prietenului său până la a-l considera al lui. Nu înțeleg poemul, spuse Hattie, după ce-l felicitase pe Emma. De ce se întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la Camerele Ennistone. Portarul, în cabina lui de sticlă, citea cu atenție Ennistone Gazette și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i acoperea în întregime protuberanța pântecelui. Era culcat pe spate, cu o mână pe piept și cealaltă atârnându-i în jos. Masa era plină de cărți și caiete, stivuite cu grijă. George continua să zâmbească. Zâmbetul îi intensifica expresia de beatitudine, așa încât acum arăta ca un om inspirat într-unul din marile momente ale vieții sale, de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]