441 matches
-
te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru care creierul era un computer, nici cartezienii sau neocartezienii, nici noii behavioriști deghizați, nici farmacologii, funcționaliștii sau partizanii leziunilor - n-ar fi putut propune așa ceva, în afară de un profan. Și nu părea nici mai distructiv, nici mai ineficient decât orice ar fi putut inventa știința. Poate că n-avea să dea nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lipsei de complexitate - fiindcă aici vroiam să ajung - a oamenilor formați în ultimele decenii. Remarc aceleași reacții primitive și în privința lecturii cărților: neputința de a face asociații, de a depăși nivelul literal. Refuzul a orice trece de realismul cotidian. Definirea "behavioristă" a realului ca mărginindu-se doar la ce se vede. Sau acceptarea unor premise teoretice, dar dintre cele mai sărace, mai snoabe și mai bazale: experiment, dezinhibarea limbajului, postmodernism chiar... De ce scrii, pentru cine mai scrii devin astăzi întrebările cruciale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
noul domeniu a fost perceput, inclusiv la nivelul opiniei publice, ca fiind relevant și s-a bucurat de susținerea mediului privat și a celui guvernamental. Beneficiind și de „șansa” fără precedent a celui de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării. Dintre promotorii entuziaști ai abordării empirice, articolul se focalizează pe Paul Lazarsfeld și Kurt Lewin, considerați reprezentativi pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dintre mediu și individ. În același spirit apare, în 1921, lucrarea clasică pentru sociologie, Introducere în știința sociologiei (Park și Burgess 1). Iar decanul Departamentului de Științe Politice de la Universitatea din Chicago, Charles E. Merriam, susține în mod deschis abordarea behavioristă, luptând contra dominației pe care abordările istorice, filosofice, juridice o exercitau asupra științelor politice. Economiști celebri (Walton Hamilton, Wesley C. Mitchell) își declară atașamentul pentru cercetarea concretă, empirică, atacă preocupările tradiționale drept metafizică aridă, considerând că adevăratul drum către cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
departament de științe sociale al Universității Chicago, departament inaugurat în 1929: „Dacă nu poți măsura, cunoașterea la care ai ajuns este superficială și irelevantă”. Agenda de cercetare a câmpului social a fost creată și, în același timp, limitată, de perspectiva behavioristă, orientată pe cercetarea cantitativă a efectelor, a influențelor pe care factorii externi le exercită asupra opiniilor, atitudinilor, credințelor și comportamentelor. Metodele de cercetare predominante pentru a susține această agendă de cercetare erau: interviul, ancheta, experimentul de laborator, cercetarea de teren
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dovedit benefic din mai multe motive, poate cel mai important fiind acela că a oferit unitate domeniului de cercetare nou apărut, a constituit un factor de coagulare și de organizare: „Preocuparea de a identifica, prin măsurători științifice, efecte de natură behavioristă ale mijloacelor moderne de comunicare a pus la dispoziție polenul intelectual pentru fertilizarea încrucișată a metodologiilor, disciplinelor și instituțiilor în domeniul cercetării comunicării” (Czitrom, 1982, 122). Ascensiunea spiritului empiric în științele sociale a asigurat studiului comunicării o fundație sigură. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sunt relevante și trebuie studiate a oferit un prestigiu suplimentar, un fel de „aură socială” domeniului nou apărut. După cum exclama chiar Lazarsfeld, „o fascinație nemăsurată înconjoară toate demersurile de a studia efectele comunicării de masă” (1944/1948). Nevoile unei științe behavioriste/empirice, centrată pe probleme de influență, pe evidențierea relațiilor de tip cauză-efect, s-au corelat cu interesele comerciale ale domeniului privat și cu interesul administrației americane de a-și implementa politicile fie în plan intern, fie în plan extern. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
II-a). Beneficiind de toate aceste atuuri - relevanță socială percepută, obiect de studiu de interes, tehnici de cercetare profesionalizate, susținere din partea mediului privat și a celui guvernamental, „șansa fără precedent” creată de cel de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență, a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării, a obscurizat și a împins într-un plan secund abordări alternative - de exemplu, comunicarea ca ritual, ca proces
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
public prin sondaje, dezbateri televizate, campanii electorale, comunicare online, blogosfera etc. Funcțiile mass-mediei, de informare, de interpretare, de legătură, de culturalizare și de divertisment, răspund tuturor actorilor din spațiul public, generând efecte definite, analizate și teoretizate de teoriile funcționaliste, teoriile behavioriste și ale învățării și teoriile procesării informației de către receptor, exemplificate prin studii de caz de referință din evoluția socio-istorică. Influență mass-media asupra receptorilor prin efectele mediatice a prilejuit exemplificarea câtorva dintre ele, cu rezonanță în mediul politic, respectiv în campaniile
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
contextul situațional sunt stilurile sau modelele de conducere, adică modalitățile prin care managerii abordează problemele în organizații. Zlate, de exemplu, prezintă definiții ale unor specialiști care consideră că stilul de conducere poate fi definit, pe de-o parte, în manieră behavioristă drept „multitudinea de caracteristici ale comportamentului conducătorului” (2004b, p. 95) și fiind vorba de comportament poate fi schimbat, îmbunătățit; pe de altă parte, Zlate arată că alți autori, începând cu Fielder, disociază comportamentul unui conducător de stilul lui de conducere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
formare a self-ului marcată în psihologia socială americană îndeosebi prin teoria sinelui în oglindă (looking-glass self) elaborată de Charles H. Cooley (1929), precum și prin lucrarea lui George H. Mead Mind, Self and Society from a Standpoint of a Social Behaviorist (1934) a generat în perioada contemporană o "constelație" de termeni cum ar fi: "conștiință de sine" (self- awareness); "concept de sine" (self-concept); "eficacitatea sinelui" (self-eficacy); "auto-evaluare" (self-esteem); "monitorizarea sinelui" (self-monitoring); "scheme de sine" (self schemas). Michael R. Solomon și John
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Binet-Simon pentru copiii „nedezvoltați intelectual” de la Vineland School. 1911 A. Gessell este numit director al Clinicii de Psihoeducație Yale (Yale’s Psychoeducational Clinic), redenumită apoi Clinica pentru Dezvoltare Infantilă (Clinic of Child Development). 1912 J.B. Watson publică Psychology as a Behaviorist Views It [Psihologia văzută de un behavioristă. 1916 Este publicată versiunea Terman a testului de inteligență Stanford-Binet. 1917 Se înființează secția de psihologie clinică a APA. 1920 Watson și Raynor demonstrează, pe cazul unui copil numit Albert, că frica poate
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
School. 1911 A. Gessell este numit director al Clinicii de Psihoeducație Yale (Yale’s Psychoeducational Clinic), redenumită apoi Clinica pentru Dezvoltare Infantilă (Clinic of Child Development). 1912 J.B. Watson publică Psychology as a Behaviorist Views It [Psihologia văzută de un behavioristă. 1916 Este publicată versiunea Terman a testului de inteligență Stanford-Binet. 1917 Se înființează secția de psihologie clinică a APA. 1920 Watson și Raynor demonstrează, pe cazul unui copil numit Albert, că frica poate fi condiționată. 1922 NAMH înființează opt centre
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
îndoială de sine. Școlarul stăpânește subiectele legate de școală și socializarea cu copiii de aceeași vârstă, iar acest lucru sporește sentimentul de competență prin opoziție cu cel de inferioritate. În adolescență, criza privește identitatea prin opoziție cu confuzia rolurilor. Teoriile behavioriste Teoria behavioristă se bazează pe ideea fundamentală că orice comportament este determinat de asocieri (contingențe) ce rezultă din consecințe pozitive (întăriri) și negative (pedepse). Consecințele sunt pozitive dacă: Aduc un beneficiu (întăriri pozitive; exemplu: „Dacă terminați ce aveți de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sine. Școlarul stăpânește subiectele legate de școală și socializarea cu copiii de aceeași vârstă, iar acest lucru sporește sentimentul de competență prin opoziție cu cel de inferioritate. În adolescență, criza privește identitatea prin opoziție cu confuzia rolurilor. Teoriile behavioriste Teoria behavioristă se bazează pe ideea fundamentală că orice comportament este determinat de asocieri (contingențe) ce rezultă din consecințe pozitive (întăriri) și negative (pedepse). Consecințele sunt pozitive dacă: Aduc un beneficiu (întăriri pozitive; exemplu: „Dacă terminați ce aveți de lucru în clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
anume) decât să se atenueze cel din timpul activităților libere, fiindcă accentuarea comportamentului pozitiv va duce în cele din urmă la diminuarea consecințelor negative. Deși comportamentul învățat se dobândește în cea mai mare măsură prin condiționare operantă sau prin observare, behavioriștii folosesc paradigma clasică a condiționării pentru a explica apariția fricilor iraționale sau a fobiilor. De exemplu, un copil poate să se teamă să doarmă singur dacă este trezit de un tunet foarte puternic. Mai mult, această frică se poate generaliza
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
explicată ca rezultat al învățării prin observație (copilul este martor potențial al scenelor de violență domestică; Bandura) sau ca rezultat al interpretării unei situații pe baza unor asumpții greșite - atribuire ostilă negativă (Dodge et al., 1990). Teoriile cogniti-comportamentale. Perspectiva cognitivă behavioristă își propune clarificarea asocierilor între gânduri și comportamente. Prin urmare, accentul cade pe înțelegerea modului în care sistemul de credințe greșite al copilului conduce la comportamente dezadaptative cum ar fi agresivitatea, depresia și anxietatea. Cognitiviștii precum Aaron Beck (1976) susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și alte explicații comportamentale ale fobiilor: observarea, modelarea și condiționarea operantă. Studiile au arătat că, la unii copii, reacțiile anxioase și de teamă au legătură cu modelul matern, mama având la rândul ei anumite frici (Pickersgill, Valentine, Pincus & Foustok, 1999). Behavioriștii folosesc, de asemenea, condiționarea operantă pentru a explica modul în care fobiile pot duce la apariția unei întregi serii de comportamente evitante. Gloria, din „Cazul practic” de mai jos, poate evita frica pe care o are față de sunetul telefonului dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
simptomelor tulburării obsesiv-compulsive, antibioticele s-au dovedit eficiente atât la început, cât și în recăderi (Murphy & Pinchinero, 2002). Teoriile comportamentale În ciuda numărului tot mai mare de argumente ce susțin etiologia biologică și neurologică, mulți specialiști sunt de acord cu explicațiile behavioriste conform cărora comportamentele compulsive apar ca urmare a unor asocieri care sunt aleatorii în natură. Behavioriștii spun că ritualurile de spălare a mâinilor ajung să fie asociate cu o atenuare a anxietății și, din acest motiv, sunt repetate. În afara acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Pinchinero, 2002). Teoriile comportamentale În ciuda numărului tot mai mare de argumente ce susțin etiologia biologică și neurologică, mulți specialiști sunt de acord cu explicațiile behavioriste conform cărora comportamentele compulsive apar ca urmare a unor asocieri care sunt aleatorii în natură. Behavioriștii spun că ritualurile de spălare a mâinilor ajung să fie asociate cu o atenuare a anxietății și, din acest motiv, sunt repetate. În afara acestor asocieri aleatorii, există și altele, de pildă între simptomele tulburării obsesiv-compulsive și incidente traumatizante. Caz practic
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a lipsei empatiei și a incapacității de a avea încredere în cineva (Gabbard, 1990). Teoriile comportamentale Din perspectivă comportamentală, neascultarea și agresivitatea par să apară ca reacție la un set prestabilit de principii de învățare. Un clinician cu o abordare behavioristă va încerca să izoleze factorii ambientali responsabili de întărirea și menținerea comportamentului. În contextul familial, teoria coerciției (Patterson și colab., 1991) explică întreținerea acestor conduite prin faptul că părinții cedează în mod repetat atunci când li se cere ceva, Teoriile cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tot mai mult alcool pentru a obține același efect. De reținut Consumul crescut de substanță psihoactivă și producția diminuată de acid gama-aminobutiric creează dependență de substanța repspectivă, aceasta trebuind să simuleze funcția naturală a neurotransmițătorului GABA. Perspectiva comportamentală Din perspectivă behavioristă, stările modificate (reducerea tensiunii sau accentuarea bunei dispoziții) determinate de droguri pot fi alternativă considerată pozitivă de către consumatori. Reducerea tensiunii este un efect secundar inițial al multor droguri, inclusiv al alcoolului și a marijuanei. În condiții de stres și tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
imboldurile unui industria?, Ernest Solvay, care a ?i condus mai multe cercet?ri �n mediul urban, bazate pe anchete de teren. Primul director al institutului a fost Emile Waxweiler, un organicist care ulterior avea s? adopte un punct de vedere behaviorist �n tratarea unor probleme ce ?ineau mai mult de psihologia intermental? Belgia merit? aten?ie, de asemenea, pentru c? aceast? ?ar? mic? a fost �n cursul secolului al XIX-lea un loc de �nt�lnire ?i de schimburi �ntre intelectuali
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
precar, iar dezechilibrul este generator al fenomenelor de dezorganizare ce afecteaz? spa?iul, colectivitatea ?i personalitatea [25]. Aceast? concep?ie �spa?ializat?� a socialului ?i socializat? a spa?iului, caracteristic? ?colii din Chicago, �?i are originile �n propria tradi?ie behaviorist? ?i �n sociologia formal? german?. Promotorii s?i � Park, elevul lui Windelband ?i al lui Simmel, ajuns la Chicago �n 1915 dup? o carier? de ziarist, ?i Burgess, un geograf � o vor dezvolta �n a lor Introduction (1921) ?i o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sau de dependen??); Din acest motiv, conceptele degajate s�nt pur nominale, a?a cum o dovede?te multiplicarea tipologiilor ie?ițe din combinarea m?surilor variate. Aceast? sociologie empiric? se �nrude?te mult cu psihologia social? de inspiră?ie behaviorist?, prin metoda să individualizant? ?i prin rolul atribuit �atitudinilor� (inferate din opiniile emise) �n explicarea comportamentelor. Pentru promotorii s?i (dac? nu pentru to?i utilizatorii s?i) un asemenea demers se vrea pragmatic. Fiind considerat singurul posibil ?i eficient
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]