1,759 matches
-
știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a destins. M-a refuzat moale. — Vin alb? am continuat ea. Nu, mulțumesc. — Ce-i cu toți acești nu, mulțumesc? Nu știi să citești? Ăsta e un bar pentru burlaci. — Pardon? spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta? De aici ușoara mea sfială în fața scrisului: obsesia gândului că poate nu-i adevărat. B.C. chiar mi-a spus, după ce-am ieșit din spital: „Bine. Până acum a fost frumos. A fost băutura. Dar dacă n-o să mai bei, cum ai să scrii?“. Mă frământă întrebarea. Mă bântuie baliverne de tipul „abia acum am să...“, „de-acum înainte am să...“, „veți vedea voi că...“. În realitate, e foarte simplu. Nu mă obligă nimeni să scriu. Se poate trăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se va abate asupra noastră. Sultanul Îl trimise, cu un gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aducea în extrema cealaltă. Păi cine te pune să bei apă? râde Tanger. M-ai văzut mata pe mine că beau apă? Știi vorba aia (o știu, dar el mi-o mai spune o dată) de mănânci pește oceanic și de bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov. Chiar dacă nu se precipită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trimiși de la Sankt Petersburg pentru hrana soldaților și a cailor ajungeau, mai mereu, cu întârziere. Dar prințul livra cu aceeași regularitate oi, porci, făină, orz, ovăz, unt, cerviș, seu și toate celelalte, în cantitatea cerută. Îl cunoștea bine pe Manuc Bei. Îl remarcase încă de pe vremea când el, Kutuzov, era doar atașat pe lângă Ambasada rusă de la Constantinopol. Manuc nu făcea din adunarea averilor un scop în sine. El nu iubea grămezile de bani, ci mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o știa. Dacă plecau rușii, protectorii săi de când fugise de iataganele ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se mai termina niciodată în capitala țării. Doar ninsorile iernii reușeau să-l ascundă pentru câteva luni. Inundațiile de primăvară, însă, îl săltau și îl târau cu ele înapoi, în curțile oamenilor. La hanul beiului, servitorii întinseseră covoare pe stradă și pe scara de la intrare spre marea sală de recepții. Manuc lipsea de mai multe săptămâni, dar lăsase instrucțiuni precise pentru primirea plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul înfrânt. ținuse mult să-i dea această satisfacție. Ca o încununare a tuturor strădaniilor lui de a ține piept împăratului. Un fel de compensație pentru rolul acceptat cu atâta luciditate și altruism. Dante Negro îl cunoștea pe Manuc Bei. Se convinsese de discreția lui. Niciodată nu va vorbi despre el. De aceea, puțini oameni îl vor aprecia într-adevăr. Din negru, ochiul lui deveni și mai negru. Coborî din trăsură. Veni ușor, se lipi strâns de spatele lui Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru fii ai marinarului au fost palicari destul de vestiți. Cel mai mare a fost Macri Iani, care s-a predat de bunăvoie prințului Ghica, fiind printre cei mai cunoscuți dintre cei șase sute de pirați care jefuiau Arhipelagul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar și oasele. Este imposibil să-i reziști, te răpune cu aerul fierbinte pe care îl respiri ca și cum ar fi ieșit direct dintr-un cuptor, și care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rușilor fiind. Lasă că știm noi ce știm. Brusc prin simpla bătaie din palme se porniră trâmbițe și muzici orientale jeluitoare (ceremonialul întrerupt porni). Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am limpezi în minte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm. Nu înainte, însă, de a aproviziona de la general store cu cantități apreciabile sucuri. Vom avea nevoie, cu siguranță, de ele. Fiecare prire în deșert îți stimulează setea. Bei, dintr-un reflex apărare. Locurile au nume pitorești. O porțiune de deșert presărată cu arbuști piperniciți se cheamă "cîmpul de porumb al diavolului". Alta, fără nici un fir de vegetație, dar încrețită, semănând cu un ogor arat, a fost botezată "terenul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Născutu-m-am, muri-voiu, muri-voiu și iarăși înviia-voiu, înviia-voiu și la ștrașnica și driapta dumnădzăiască giudecată a ieși îmi iaste"". Cu coada ochiului trag la fetișcanele de la Bingote și vinovăția mă încearcă, mai ales că din Isaiia îmi șușotește Cantemir-vodă: "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori, și nu vii fi viu". "Asta cam așa-i", zic, și dau nătâng din cap cum că sunt încredințat de adevărul acela, și pe când dau eu nătâng din cap cu gândul la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu personaje negative și cu personaje pozitive. Pe urmă, când cursa sfârșește indistinct într-un bar, mă apucă deodată grija că rămân de căruță și că, nespunând eu nimic referitor la problemele fundamentale ale țării, uitat fi-voi "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de popor, care le-a creat legende și balade. Cei mai cunoscuți haiduci au fost: Andrii Popa, Toma Alimoș, Pintea Viteazul (1670-1703), Iancu Jianu (1787-1842), Gruia Novac. hanul lui Manuc - celebră clădire din București, păstrată și astăzi, construită de Manuc bei, mare negustor muntean, în 1808. În această clădire erau prăvălii și un hotel cu peste 100 de camere. Aici se adăposteau diplomații străini veniți la București. Azi este monument istoric. Herodot - istoric grec, care a trăit în secolul V î. Hr
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. "Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătîndu-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]