391 matches
-
lituaniană. Belarușii, care au declanșat o mișcare de renaștere națională cam în aceeași perioadă, au început să se considere o națiune diferită. Dezvoltarea Marelui Ducat al Lituaniei a început în 1238 sub domnia Marelui Duce Mindaugas (ori "Mindoŭh" în limba belarusă). Mindaugas a fost creștinat în 1252 și a fost încoronat rege al Lituaniei în 1253 (în 1260, el a renunțat la creștinism). După moartea lui a izbucnit o luptă pentru tron între ducii lituanieni, dar statul a supraviețuit. Ducatul a
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
creștinism). După moartea lui a izbucnit o luptă pentru tron între ducii lituanieni, dar statul a supraviețuit. Ducatul a cucerit teritorii în sud și est, încorporând părți întinse din Rutenia. Expansiunea a atins culmea întinderii sub regele Gediminas (în limba belarusă: "Hiedzimin"), care a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se întindea de la Marea Neagră până la Marea Baltică. Ușurința cu care a fost clădit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice și tactice a marilor duci, dar și pe seama slăbiciunii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai - Codurile de legi
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
dintre triburile baltice și teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul necesar să se unească. Datorită prezenței puternicilor vecini din sud și nord, nou formatul stat lituanian și-a concentrat efortul expansionist militar și diplomatic aproape exclusiv spre răsărit. Principatele belaruse au devenit parte a statului lituanian chiar de la începutul procesului de expansiune. Teritoriile ucrainiene au fost cucerite mai târziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii de răsărit de două puteri diferite a creat diferențe care au persistat până în zilele
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au persistat până în zilele noastre. Conforma acestor păreri, dacă în timpul existenței Rusiei Kievene se puteau remarca unele diferențe regionale, ocuparea de către lituanieni a părților de sud și vest a Ruteniei a dus la divizarea definitivă a populație slave în ruși, belaruși și ucrainieni. Această teorie este foarte controversată, deoarece pe baza ei se poate afirma că motivul care a dus la formarea unui stat separat rusesc a fost dominația culturală și politică a mongolilor asupra Principatului Moscovei. Dacă se pune astfel
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
stat separat rusesc a fost dominația culturală și politică a mongolilor asupra Principatului Moscovei. Dacă se pune astfel problema, influența mongolă este accea care a determinat diviziunea locuitorilor Ruteniei în cele trei etnii din ziua de azi: rușii, ucrainienii și belarușii. Divizările etnice și lingvistice între locuitorii Ruteniei par a fi mai vechi decât momentul cuceririi zonei de către lituanieni. Mai trebuie spus că, până în secolul al XX-lea, frontierele etnice și lingvistice dintre ucrainieni, belaruși și ruși nu au corespuns cu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
ziua de azi: rușii, ucrainienii și belarușii. Divizările etnice și lingvistice între locuitorii Ruteniei par a fi mai vechi decât momentul cuceririi zonei de către lituanieni. Mai trebuie spus că, până în secolul al XX-lea, frontierele etnice și lingvistice dintre ucrainieni, belaruși și ruși nu au corespuns cu frontierele politice.
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
este folosit pentru a numi trei perioade din istoria Poloniei: Se mai folosesc și alte expresii înrudite: Popoarele care au facut la un moment dat parte din statul polonez au împrumutat în limbile lor acest cuvânt. Astfel, cuvintele lituanian "Žečpospolita", belarus "Рэч Паспалітая" ("Rei Paspalitaia") și respectiv ucrainean "Річ Посполита" ("Rici Pospolita") sunt folosite pentru a desemna Polonia de dinaintea împărțirilor statului polono-lituanian.
Rzeczpospolita () [Corola-website/Science/302143_a_303472]
-
(în limba poloneză: Feliks Dzierżyński, în limba rusă: Феликс Эдмундович Дзержинский, în limba belarusă Фелікс Эдмундавіч Дзяржынскі; 30 august/11 septembrie 1877 -20 iulie 1926) a fost un revoluționar comunist, cunoscut pentru că a fost fondatorul și primul conducător al poliției politice bolșevice, CEKA, organism care avea să aibă multe alte nume de-a lungul
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
(în limbile română: oblastie, cehă: oblast, slovacă: oblasť, rusă și ucraineană: о́бласть, belarusă: во́бласьць, bulgară: о́бласт) se referă la o subdiviziune administrativă în unele țări. Traducerea cea mai apropiată de sensul slav ar fi regiune sau provincie. În contextul geografic al Europei Răsăritene și Federației Ruse, oblastul este o
Oblast () [Corola-website/Science/302828_a_304157]
-
i (în limba belarusă "беларусы") sunt un popor slav care reprezintă majoritatea populației în Republica Belarus și formează minorități naționale în Polonia, Rusia, Lituania și Ucraina. Un mare număr de belaruși a emigrat în Canada și Statele Unite ale Americii la începutul secolului al XX
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
i (în limba belarusă "беларусы") sunt un popor slav care reprezintă majoritatea populației în Republica Belarus și formează minorități naționale în Polonia, Rusia, Lituania și Ucraina. Un mare număr de belaruși a emigrat în Canada și Statele Unite ale Americii la începutul secolului al XX-lea. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, sute de mii de etnici belaruși au emigrat în țările Uniunii Europene. Odată cu apariția pe harta politică a lumii a
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
și formează minorități naționale în Polonia, Rusia, Lituania și Ucraina. Un mare număr de belaruși a emigrat în Canada și Statele Unite ale Americii la începutul secolului al XX-lea. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, sute de mii de etnici belaruși au emigrat în țările Uniunii Europene. Odată cu apariția pe harta politică a lumii a noului stat, a fost adusă în prim plan și problema etnicității belaruse, odată cu revigorarea limbii belaruse. În momentul de fața aproximativ 9 - 10 milioane de persoane
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
al XX-lea. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, sute de mii de etnici belaruși au emigrat în țările Uniunii Europene. Odată cu apariția pe harta politică a lumii a noului stat, a fost adusă în prim plan și problema etnicității belaruse, odată cu revigorarea limbii belaruse. În momentul de fața aproximativ 9 - 10 milioane de persoane își recunosc apartenența la etnia belarusă. Limba maternă a majorității populației republicii este într-adevăr belarusa, totuși cei mai mulți locuitori sunt bilingvi, cunoscând și limba rusă, mulți
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, sute de mii de etnici belaruși au emigrat în țările Uniunii Europene. Odată cu apariția pe harta politică a lumii a noului stat, a fost adusă în prim plan și problema etnicității belaruse, odată cu revigorarea limbii belaruse. În momentul de fața aproximativ 9 - 10 milioane de persoane își recunosc apartenența la etnia belarusă. Limba maternă a majorității populației republicii este într-adevăr belarusa, totuși cei mai mulți locuitori sunt bilingvi, cunoscând și limba rusă, mulți dintre ei folosind-o
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
Europene. Odată cu apariția pe harta politică a lumii a noului stat, a fost adusă în prim plan și problema etnicității belaruse, odată cu revigorarea limbii belaruse. În momentul de fața aproximativ 9 - 10 milioane de persoane își recunosc apartenența la etnia belarusă. Limba maternă a majorității populației republicii este într-adevăr belarusa, totuși cei mai mulți locuitori sunt bilingvi, cunoscând și limba rusă, mulți dintre ei folosind-o chiar zilnic, în special în marile orașe și în capitala Minsk. Prefixul "bela-" este tradus prin
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
stat, a fost adusă în prim plan și problema etnicității belaruse, odată cu revigorarea limbii belaruse. În momentul de fața aproximativ 9 - 10 milioane de persoane își recunosc apartenența la etnia belarusă. Limba maternă a majorității populației republicii este într-adevăr belarusa, totuși cei mai mulți locuitori sunt bilingvi, cunoscând și limba rusă, mulți dintre ei folosind-o chiar zilnic, în special în marile orașe și în capitala Minsk. Prefixul "bela-" este tradus prin "alb", astfel încât, uneori, belarușii sunt numiți și "rușii albi", ceea ce
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
majorității populației republicii este într-adevăr belarusa, totuși cei mai mulți locuitori sunt bilingvi, cunoscând și limba rusă, mulți dintre ei folosind-o chiar zilnic, în special în marile orașe și în capitala Minsk. Prefixul "bela-" este tradus prin "alb", astfel încât, uneori, belarușii sunt numiți și "rușii albi", ceea ce poate crea unele confuzii, tot rușii albi fiind numiți și cei grupați în mișcarea antibolșevică care s-au opus roșiilor în timpul războiului civil. În occident, în anumite perioade istorice s-a folosit și numele
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
în mișcarea antibolșevică care s-au opus roșiilor în timpul războiului civil. În occident, în anumite perioade istorice s-a folosit și numele de "ruteni albi" sau altetele similare. Folosirea termenului "rușii albi" poate duce în mod incorect la ideea că belarușii ar fi un subgrup al rușilor. Unii dintre belaruși consideră o asemenea abordare drept ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
războiului civil. În occident, în anumite perioade istorice s-a folosit și numele de "ruteni albi" sau altetele similare. Folosirea termenului "rușii albi" poate duce în mod incorect la ideea că belarușii ar fi un subgrup al rușilor. Unii dintre belaruși consideră o asemenea abordare drept ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
belarușii ar fi un subgrup al rușilor. Unii dintre belaruși consideră o asemenea abordare drept ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-a bucurat de grade variabile de independență, (de la efemera Republică Națională Belarusă sub
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]