360 matches
-
t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de contrast” (ger. "Gegenklang") sau "Leittonwechselklang" (Leitton (sensibila) + Wechsel (schimb) + klang (sunet), aproximativ „acord de schimb cu sensibila”) pentru treptele T, D și S
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de contrast” (ger. "Gegenklang") sau "Leittonwechselklang" (Leitton (sensibila) + Wechsel (schimb) + klang (sunet), aproximativ „acord de schimb cu sensibila”) pentru treptele T, D și S, notat Tl, Dl, Sl în
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
se obține prin modificarea lui T=(Do, Mi,Sol) prin schimbarea bazei cu o notă cu un semiton sub bază (sensibila), sau Tl=(Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
semiton sub bază (sensibila), sau Tl=(Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
bază (sensibila), sau Tl=(Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui considerate separat, de exemplu N. Walter Piston (1894-1976) a
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui considerate separat, de exemplu N. Walter Piston (1894-1976) a introdus în textul
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui considerate separat, de exemplu N. Walter Piston (1894-1976) a introdus în textul devenit clasic "" (engl. "Harmony", prima ediție 1941) o
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
În timpul războiului, călătoriile se limitează la zona Peninsulei Scandinave. La 8 decembrie 1915, la împlinirea a 50 de ani a compozitorului, la Helsinki are loc prima audiție a primei versiuni (în patru părți) a Simfoniei a V-a în Mi bemol Major op. 82. În 1917, Finlanda îsi proclamă independența, apoi, până în 1918, a cade pradă războiului civil. Sibelius este nevoit să abandoneze Järvenpää și se refugiază la Helsinki, în clinica psihiatrică condusă de fratele său. Odată instaurată pacea, își reia
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
a compoziției lui Schubert, în special a muzicii instrumentale, din cauză că prea puține dintre compoziții au fost publicate în timpul vieții compozitorului. În ciuda preocupărilor sale scenice, Schubert a găsit timp în acești ani pentru câteva compoziții semnificative. A completat Misa în La bemol major (D. 678) și, în 1822, a demaract o lucrare care a arătat mai mult ca oricare alta a acestor ani, maturitatea viziunii sale personaje, Simfonia în Si minor „Neterminata” (D. 759). Motivul pentru care a lăsat-o neterminată după
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
arta liedului („remarcabil” a fost felul în care a fost descris la Schubertiade), Fantezia în Do major pentru vioară și pian (D. 934, publicat inițial ca op. post. 159), "Imprompus" pentru pian și două triouri pentru pian (primul în Si bemol major, al doilea în Mi bemol major). În 1828, a compus cantata "Mirjams Siegesgesang" (D. 942) pe un text de Franz Grillparzer, Misa în Mi bemol major (D. 950), "Tantum Ergo" (D. 962) în aceeași tonalitate, Cvintetul pentru coarde în
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
în care a fost descris la Schubertiade), Fantezia în Do major pentru vioară și pian (D. 934, publicat inițial ca op. post. 159), "Imprompus" pentru pian și două triouri pentru pian (primul în Si bemol major, al doilea în Mi bemol major). În 1828, a compus cantata "Mirjams Siegesgesang" (D. 942) pe un text de Franz Grillparzer, Misa în Mi bemol major (D. 950), "Tantum Ergo" (D. 962) în aceeași tonalitate, Cvintetul pentru coarde în Do major (D. 956), cel de-
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
op. post. 159), "Imprompus" pentru pian și două triouri pentru pian (primul în Si bemol major, al doilea în Mi bemol major). În 1828, a compus cantata "Mirjams Siegesgesang" (D. 942) pe un text de Franz Grillparzer, Misa în Mi bemol major (D. 950), "Tantum Ergo" (D. 962) în aceeași tonalitate, Cvintetul pentru coarde în Do major (D. 956), cel de-al doilea „Benedictus” din Misa în Do major (D. 452), ultimele trei sonate pentru pian (D. 958, D. 959, D.
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
înflorire: în secolul al XVI-lea renascentist, prin Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), Orlando di Lasso (1532-1594), Tomás Luis de Victoria (1548-1611), și secolul al XVIII-lea baroc, prin Johann Sebastian Bach (1685-1750). Contrapunct într-un madrigal de Palestrina. Mi Bemol este folosit în măsurile 4 și 9 pentru evitarea tritonului cu Si Bemol. Modurile folosite inițial au fost doric, frigic, lidic, mixolidic și cele plagale având prefixul hipo- (de exemplu, hipodoric) aflate cu o cvartă mai jos. Folosirea lui Si
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
normale pentru octava acută. Cu timpul, sistemul de notare literală a fost extins adăugându-i-se în grav încă un sunet, "Sol", însemnat prin literea greacească "gamma" (Γ), iar cea de-a doua literă, "B", a reprezentat numai sunetul "Si bemol", pentru "Si natural" fiind introdusă în nomenclatura sunetelor, litera următoare din alfabet, "H". O asemenea notație avea neajunsul că nu se referea în nici un fel la durata sunetelor (ritmul), singurele indicii de această natură constând din accentele nescrise ale textului
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă în acut este
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
în falset. Cel mai negru coșmar rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezentație. Dar, și atunci când tenorul nimerește acuta și o ține prelung, momente ca acesta sunt așa de excitante, încât publicul răzbucnește
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
un stil galant, stil care s-a dezvoltat, într-un fel, separat de marile centrele muzicale europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Și bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală. Boccherini s-a născut în orașul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
care apare o mică repetare a trio-ului și apoi totul se încheie cu o codă abruptă. Adagio molto e cantabile - Andante Moderato - Tempo Primo - Andante Moderato - Adagio - Lo Stesso Tempo. Durata - ap. 16 mins. Această mișcare lirică în si bemol major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
ultima sa publicație era cu privire la o metodă de indentificare a ureei din urina animalelor. Borodin l-a cunoscut pe Mili Balakirev în 1862. Când se afla sub tutelajul lui Balakirev a început să lucreze la Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, care a avut premiera în 1869 sub bagheta lui Balakirev. În același an Borodin a început să lucreze la Simfonia nr. 2 în Si minor care nu a înregistrat un succes deosebit la premiera sa din 1877 sub bagheta
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului. Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). Harpa celtica este acordată deseori în Mi bemol major, pe când cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda: - pedale (ridică toate corzile pedalei respective cu unul sau două semitonuri) - clapete, cârlige etc. (ridică tonul unei corzi
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]