546 matches
-
sa un om tânăr care-i cere slujbă. El îl primește și-i spune să păzească prisaca de urși. Bătrânul se preface-n urs și el îl ucide. Vine femeia. Ea-i de frumusețe nemaivăzută, brunetă. Un amor demonic și bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată feerie. Traiul împreună. Descoperirea ei că-i mumă. Dizgustul, ura, desperarea. Oglinda și sipetul. ACTUL AL V -LEA Nunta la craiul Galu. Rătăcirea sălbatecă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi putut păstra domnia pe care o moștenise ca fiu al lui Marcu. N-ar fi trebuit decât să calce pe urmele tătîne-său și ar fi mulțumit și pe popor și pe soldați. Dar, având un suflet când și bestial, iscă el însuși comploturi în armată și o făcu să cază în desfrâu pentru a-și îndestula pofta sa de răpire și a despoia poporul. Pe de altă parte își menținea rău demnitatea, căci 342 r se cobora adeseori în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să răpună demonul (cel „în carne și oase”) care i-a provocat spaima. Demonul teriomorf provoacă groaza, dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon- știentul individual și colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale omului arhaic, cât
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au avut sufrajul universal, ca Roma sau ca republicile Greciei, au decăzut până unde numai o colectivitate omenească poate cădea și tocmai medicamentul prescris de d. C. A. Rosetti au fost unealta cea mai puternică a unei tiranii cumplite, adeseori bestiale. Așadar, daca nu tăgăduim că multe din cele [ce] se petrec în vremea alegerilor sunt conforme adevărului, nu e pentru că am crede că prin reforme s-ar putea aduce vrun bine. Suntem siguri că o altă stare de cultură, că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la corpul grosier, la nivelul căruia apare în principal o perfecționare a creierului, dar și la nivelul corpurilor subtile, ale căror chakre își dublează numărul de “petale”, cel puțin ca potențialitate . Titanii definesc în mitologia greacă între altele, noțiunea de bestial. Desigur, evităm orice legătură cu titanii amintiți în §II.4.3.5 (Zeus însuși fiind fiul unui titan); e doar o coincidență de termen. Acești titani, geloși pe puterea obținută de Dionysos de la tatăl său Zeus, l-au ucis și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
coincidență de termen. Acești titani, geloși pe puterea obținută de Dionysos de la tatăl său Zeus, l-au ucis și înghițit, atrăgându și însă asupră-le trăznetele lui Zeus. Cenușa lor a dat naștere oamenilor, care au moștenit astfel un element bestial, titanic, ce determină reîncarnări nenumărate pentru aneantizarea lui și unul divin, provenit din corpul înghițit al lui Dionysos. Interpretarea ce-o putem da mitului, pe care o considerăm chiar un argument în contextul celor discutate acum, presupune că conform caracterului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
titanic, ce determină reîncarnări nenumărate pentru aneantizarea lui și unul divin, provenit din corpul înghițit al lui Dionysos. Interpretarea ce-o putem da mitului, pe care o considerăm chiar un argument în contextul celor discutate acum, presupune că conform caracterului bestial, titanii reprezintă aici regnul animal inteligent; trăznirea titanilor și nașterea oamenilor din cenușa acestora, este saltul calitativ dintre cele două regnuri: animal inteligent → uman. II.4.3.5. Reîn“carnarea” în regnurile superioare Teilhard de Chardin arată că evoluția este
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau rezultatul unei dorințe firești de a trăi în liniște, simplitate, seninătate și plăceri
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
asemănătoare cu o fiară cu trei capete, fiecare corespunzând unei atitudini sufletești, Socrate va reuși să demonstreze că cel care se va lăsa condus de cele mai josnice porniri, îngrijind doar de plăcerile nelegitime pe care i le furnizează partea bestială și irațională, nu are nici un rost să se ascundă pentru că el oricum, înrăutățindu-se va fi oricând „văzut” și va suferi cel mai mult. Mai bine s-ar arăta în toată „urâțenia” lui și astfel va putea fi ajutat să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
virtuții, epicurianul o asociază bucuriei: ești virtuos din interes, din satisfacția de a fi așa. Tradiția opune plăcerile trupului și ale sufletului. Primele trec drept necinstite, cele din a doua categorie pot fi omise. Pe de o parte purceii, satisfacția bestială, lăcomia, sexualitatea, dezmățul - cunoaștem melodia; pe de altă parte, contemplația, prietenia, blândețea, conversația, meditația. Voluptas versus honestas: cei doi termeni ai acestei alternative permit în mod obișnuit distincția dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât să celebreze superioritatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că nu!), dar măcar puse în cumpănă de niște norme egalitare și onorabile ale adversității, când lupta, fie ea „pe viață și pe moarte”, a fost întâia oară supusă unei legi, atunci s-a produs cea dintâi depășire a condiției bestiale, adică cea dintâi manifestare umană. Abia atunci au fost cu putință orânduirea cetății, conștiința civilă, știința, arta și meșteșugurile. Omenirea a păstrat, de la Homer până la Nietzsche, Malraux, Ernst Jünger și Montherlant, trecând prin toate eposurile pe care le mai cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le satisface. De altfel, orice luptă la nivel uman, adică în cadrul civilizației, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu este singurul exemplu: acestui fenomen i se poate asocia și aspectul volitiv din sistemul personalității, care-i face, de exemplu, pe unii oameni să dea convingerilor lor o fermitate atât de mare, Încât pot să reziste unor influențe chiar bestiale sau să Înfrunte moartea cu seninătate. Chiar și actul introspecțiunii Își impune caracterul său subiectiv, el realizând o cunoaștere despre sine limitată, dominată de vanități sau de diferite dorințe și sentimente neîmplinite ale persoanei (libertatea interioară a fiecăruia, atât cât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă ținta multor scrieri medievale. Ceea ce șochează în Fiziolog nu este această preocupare, ci imageria bestială, un fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului îi poate fi clarificată intenționalitatea numai prin referirea la teoriile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul despre încă și mai vechile „comparații contradictorii”, „asemănări neasemenea”, „figuri nepotrivite (rușinoase)”. Paradoxul înșelător al
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt catalogate, într-un
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
o tandră tragedie ar fi atins-o. Suzy își ascunde însă adevăratul statut conjugal (e căsătorită cu un inginer dipsoman, Pencea), și lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav. Atacat în timpul unei excursii la munte de voinicul, bestialul dipsoman, Petrini este nevoit să se apere și, în încăierarea ce urmează (bătălia are loc în cabina unui teleferic), îl împinge pe Pencea în prăpastie. O crimă involuntară, a doua (Petrini omorâse, în detenție, un torționar care își pusese în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea sau divinitatea. Și „inspirația socială” (Ovid S. Crohmălniceanu), în fapt un vag atașament
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
comme règle de punition. (J’ai trouvé Mareș dans le Dictionnaire de Doina Jela: «Un individu presque analphabète, avec des comportements inégaux et contradictoires, alcoolique. Presque normal quand il n’était pas ivre; quand il buvait, il devenait terrifiant, même bestial. Il prenait le pot-de-vin des familles des détenus, auxquelles il promettait d’améliorer le traitement). À Aiud, nous informe l’interviewée, les détenus connaissent la célèbre zarca, un régime d’isolation totale: Ils ont été nourris avec du tourteau et
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o ambianță ostilă, despărțirea de familie, lipsa reperelor generează o derută permanentă. Personajul pare a se limpezi abia după o serie de întâmplări dure - suferințele și umilințele din timpul stagiului militar, o detenție nedreaptă într-o închisoare populată de ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
fosta URSS. Apare în schiță o lume nouă literar, analoagă celei din romanul interbelic mai ales, deosebită prin sursa și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili să își înfrâneze instinctele bestiale, sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]