353 matches
-
unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
de unde locuțiunea bucureștenă a luat din gardul Mântulesei, adică a luat de unde nu este nimic." (p. 72) Acesteia, Andreea Răsuceanu îi mai adaugă una, pe care-o corelează cu o analiză (pertinentă, dar pe alocuri inutilă, mai ales în inventarierea bestiarului) a frescei Bisericii Mântuleasa. Între categoriile păcătoșilor care apar ipostaziate acolo, există una, a celor care ascultă pe sub ferestre, pe care n-o mai întâlnim nicăieri altundeva. Sursa e un text apocrif din secolul al XVI-lea despre coborârea Maicii
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
bestialitatea nu poate fi decît însușirea unei fiare a cărei cruzime îndreptățește folosirea acestui cuvînt. Că fiara e animalică sau umană nu are nici o însemnătate, substantivul păstrîndu-și în întregime ferocitatea. Dar ce ne facem atunci cînd sîntem puși în fața cuvîntului "bestiar"? Dacă judecăm intuitiv și încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
nici o însemnătate, substantivul păstrîndu-și în întregime ferocitatea. Dar ce ne facem atunci cînd sîntem puși în fața cuvîntului "bestiar"? Dacă judecăm intuitiv și încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît urma firavă a unei plăpînde sugestii lexicale. Sugestia aceasta e atît de pipernicită încît nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă epocă. Dacă am spune că bestiarul e o culegere de povești cu animale și despre animale nu am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
cu animale și despre animale nu am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt sînt oamenii. Cu alte cuvinte, bestiarele sînt colecții de fabule cu rol moralizator sau educativ, un fel de manuale de dăscăleală morală ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală bestiarum însemna o carte despre animale sălbatice. și cum tot traducătoarea precizează, perioada de apogeu a bestiarelor europene este de întîlnit între secolele al XII-lea și al XIII-lea. În acest interval au apărut nu mai puțin de cinci variante de bestiare doar în limba franceză veche: cel numărînd 3194 de versuri ale lui Philippe de
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
o carte despre animale sălbatice. și cum tot traducătoarea precizează, perioada de apogeu a bestiarelor europene este de întîlnit între secolele al XII-lea și al XIII-lea. În acest interval au apărut nu mai puțin de cinci variante de bestiare doar în limba franceză veche: cel numărînd 3194 de versuri ale lui Philippe de Thaon (Bestiaire, circa 1211), cel numărînd 3426 de versuri ale normandului Guillaume de Clerc (Bestiaire divin, circa 1210), apoi cel al lui Pierre de Beauvais (Bestiaire
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
și cel al lui Gervaise (text scris în octosilabi). În fine, cel al autorului pe care Anca Crivăț îl traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima este rolul lor indubitabil didactic. Sub aparența unor analogii inofensive între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, autorii urmăresc cultivarea unei anumite virtuți sau înlăturarea unui anumit viciu. Motivul e
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
vei fi supus pedepsei, căci nimeni dintre oameni nu se va simți lezat de zelul propovăduirii morale. A doua trăsătură este lipsa umorului. Folosirea ironiei ca armă de biciuire a moravurilor după principiul ridendo castigat mores nu se regăsește în bestiarul lui Richard de Fournival. Totul e serios și competent, asemeni unui îndreptar în care animalele sînt folosite drept material ilustrativ al unor cunoștințe care, pe vremea aceea, trebuie să fi trecut negreșit drept informații de strictă specialitate. În plus, în
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
Richard de Fournival. Totul e serios și competent, asemeni unui îndreptar în care animalele sînt folosite drept material ilustrativ al unor cunoștințe care, pe vremea aceea, trebuie să fi trecut negreșit drept informații de strictă specialitate. În plus, în cazul bestiarului de față, îndreptarul nu privește obiceiurile animalelor în genere, ci numai acelea care pot fi legate într-un fel sau altul de dragostea umană. Să nu ne închipuim însă că vom avea de-a face cu zoologia rutului în variantă
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
rutului în variantă medievală sau cu elemente rudimentare de educație a vieții intime, ci mai curînd cu o morală a iubirii curtenești făcută cu ajutorul celor mai trăsnite însușiri desprinse din viața animalelor. A treia trăsătură este sursa livrescă comună a bestiarelor medievale. Bestiarele nu au apărut din neant și nici din imaginația licențioasă a credincioșilor creștini. Ele au provenit dintr-o carte a cărei circulație în perioada medievală nu a putut fi concurată decît de cea a Bibliei. Această sursă se
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
variantă medievală sau cu elemente rudimentare de educație a vieții intime, ci mai curînd cu o morală a iubirii curtenești făcută cu ajutorul celor mai trăsnite însușiri desprinse din viața animalelor. A treia trăsătură este sursa livrescă comună a bestiarelor medievale. Bestiarele nu au apărut din neant și nici din imaginația licențioasă a credincioșilor creștini. Ele au provenit dintr-o carte a cărei circulație în perioada medievală nu a putut fi concurată decît de cea a Bibliei. Această sursă se numește Fiziologul
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
armeana, siriaca, araba, copta sau georgiana. În Occidentul medieval, varianta care s-a bucuat de cea mai largă circulație a fost cea în limba latină. În cartea apărută la Polirom, Anca Crivăț a tradus varianta B a Fiziologului latin. Spre deosebire de bestiarele propriu-zise, al căror conținut e mai degrabă unul de alegorie laică cu bătaie morală, Fiziologul latin are un profil apăsat de apologetică creștină. În rîndurile lui nu e vorba numai de amănunte privind etica unui creștin preocupat de păcatul sau
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
Iar Fiziologul latin chiar asta face: folosește cunoștințe ale biologiei antice și medievale pentru a da valabilitate unor precepte biblice. Numai că această formă spontană de punere a științei în slujba teologiei este un procedeu cu neputință de găsit în bestiarele ce au descins din Fiziolog. Pe scurt, iată exemplul unei filiații literare în care punctul de plecare, un text teologic, s-a transformat cu timpul într-o carte în care dragostea de Dumnezeu, murind, a fost înlocuită cu o altă
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
a referințelor. De fapt, toata terminologia analizelor compune o paradigmă care decurge din cea propusă de Todorov: ezitare, nehotărîre, ambiguitate, breșă, dubiu, ruptură, transgresiune, deviere a reperelor spațio-temporale. Dacă lărgim sfera termenilor utilizați (...mit, vis, impuritate, perversiune, sexualitate, irațional, monstru, bestiar), vom observa în final că Todorov a devenit deja o referință teoretică implicită. Inventarul acestor termeni, care fie încearcă să-l circumscrie, fie denumesc sau se includ în sfere adiacente fantasticului, ar fi suficient pentru a demonstra că în toate
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
decurge din această amputare a trecutului, a etapelor normale ale unei vieți. Opera îi întoarce cruzimea, iar crima se reflectă spectral în ochiul unei bufnițe. Coincidență sau nu, remarcabilă potrivire animalul emblematic al zeiței Atena, zeița înțelepciunii, se înscrie în bestiarul mecanomorf al lui Tyrell. În camera cu jucării, diferența specifică este redusă la minim, nu jucăriile propriu-zise, ci androizii maimuțăresc umanitatea printr-un trist guignol. Ucenicul vrăjitor suferă de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
al lui Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul lingvistic, un remarcabil spirit ludic și o extraordinară inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Pentru Bestiar, iată și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
ideea nemuririi și omnipotenței unei divinități echivalate sau conținute în rețea devine chestionabilă." Nu este o teorie a romanului SF, cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este o posibilă nouă filozofie alimentată de tehnica dezvoltată nelimitat, sau, dacă nu, o evidentă incarnare a Supraomului, a Autoconstrucției Corpului, a lui Antihrist, cum bine intuiește autorul în postfață. Este, de fapt, o apocalipsă tehnologică sau o
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
lui muzicală în cele mai variate ritmuri de la melopeea doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
regelui Ferdinand - Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Cella Delavrancea și Maruca Cantacuzino - pînă la dexteritățile retorice pe care Petre Țuțea le arăta în închisoare. Sunt memorii aspre prin duritatea dezvăluirilor și suculente prin amănunțimea portretelor încondeiate: o lume cu alură de bestiar uman, promiscuă și deopotrivă fascinantă, amestec de gusturi elevate și de apucături abjecte. Un univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
zi-mi că știi. Nu? Păi Opera de artă e Piatra filozofală, nu? Opera cea mare, Magisterul. Ha? Nu? Am tras cu ochiul spre păunul Martin. — Alchimiștii îi mai spuneau și cauda pavonis, coada de păun. Știți că pe frontispiciul bestiarelor din Renaștere păunul înlocuia de multe ori reprezentarea omului din vedenia lui Iezechiel, alea patru hayoth hakodesh, știți? Și m-am apucat să recit ca dintr-un jigodnic, miorlăind popește: — „De mers ele mergeau în tuspatru părțile, și în timpul mersului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]