339 matches
-
denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse nimeni altul decât arhangelul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de rigoare și se stabileau și se procurau și darurile de nuntă pentru nași, socrii mici și socrii mari. Tot în acest interval de timp, se brodau batistele cu monograma miresei, se croiau și se coseau hainele mirelui, se cumpărau beteala, florile de pus în piept, rochia și voalul miresei și se tocmeau lăutarii. La nunțile din aceste sate cântau fanfare ca cea de la Doagele sau cea a lui Buruiană de la Burdușoaia; sau tarafurile de la Godinești sau de la Tomozia, a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse nimeni altul decât arhangelul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un obicei practicat de țigani, în ajunul Anului Nou: se lua capul de porc, se așeza pe o tavă și se împodobea cu cercei, salbe și mărgele, cu bani, cu basmale de mătase sau de lână, cu flori artificiale, cu beteală și cu o oglindă. Cu această ofrandă, numită Vasilca, mergeau din casă în casă pentru a ura spor și belșug în toate, rostind colindul Vasilcei sau Sivei: "Ce-mi e-n cer și pe pământ? / Sus mi-e luna, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămas după periatul fuiorului păduche - ploșniță, stălniță păpușoiaș - știulete părăsitură - ou de găină mic, cu coajă moale părul-porcului - boală de degete pecingine - boală de piele perdea - adăpost pentru vite pescăraș - pescăruș pestelcă - șorț pesti (a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe care este introdus un fus pe care se Învîrtește steaua. Pe vîrful fusului, Înăuntru, se fixează o lumînare aprinsă, dîndu-i o Înfățișare ce impresionează. Ca să fie mai frumoasă, copiii o Împodobesc cu lănțișoare de hîrtie colorată și cu beteală. Ei umblă cu ea din casă În casă vestind evenimentul sărbătorit. Băieții mari umblă cu vicleimul. Vicleimul este o veche dramă populară de origine creștină reprezentînd nașterea lui Hristos, jucată la țară, În perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați ( DEX ). Seara
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
se află un fir de busuioc. İmediat nașa intră În camera de nuntă Însoțită de mireasă și de prietenele ei, unde Începe ,, Învelitul miresei ”. După ce mireasa este Îmbrăcată, tinerele fete, În cîntecele lăutarilor, ies În curte și Împart cocarde cu beteala nuntașilor. Se trece apoi la masă. În capul mesei, ia loc nașul, nașa, ginerele și mireasa. LÎngă masă, Într-o prăjină descojită și unsă cu grăsime, În vîrful ei se află un brăduleț Împodobit, În care se află o batistă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de pomană, pentru sufletul mortului sau moartei și altul pentru soare, ca martor la această procesiune. Tot pînă la 6 săptămîni, În fiecare dimineață, se tămîiază mormîntul. Decedații tineri sunt conduși la mormînt cu un steag, Împodobit cu hîrtie și beteală. După Înmormîntare, steagul este așezat lîngă crucea mortului. Următoarea pomană se face la un an, apoi la 7 ani. Sunt trecuți Însă În pomelnicul casei și pomeniți la zile mari. Aceste date s-au păastrat, ajutîndu-i să treacă peste necazuri
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care este, finalmente, Cartea de copilărire (Editura Junimea, Iași, 1974), apare un autoportret de esență argheziană, articulat pe ideea scindării în forțe conceptualizate maniheist: "Bòlnav de stenahorie,/ în cerdacul de priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o beteală./ Semnele domniei mele/ (cucă și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
re-întregitor: "Să te despart cu-o taină de trecut,/ pun între el și tine greu un scut/ al Poeziei. Peste scut o spadă./ Mă jur pe zaruri, luna să ne vadă./ De mână, ca o fată de liceu/ îți duc beteala peste capul meu/ și cald, sărutul e-o brățară moale/ arzând pun la-ncheietura mâinii tale/ gingașă cum e gâtul de vioară". În buna tradiție a genului erotic inaugurat, magistral, în creștinism de Cântarea cântărilor, principiului animei i se asociază
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anunțe ritualic de nuntă. Flăcăii din ceata tânărului alegeau bradul, Îi cereau iertare că-l taie, și Îi spuneau că fac aceasta ca „să țină loc de mire, până la nuntire că este de vârsta Împăratului nost. Era Împodobit cu panglici, beteală și flori de cumnatele de brad și cumnații de brad și purtat de brădar la casa miresei unde juca hora bradului, spunând: bradule brăduțule, te jucăm drăguțule, la casa miresii și-a Împărătesii, ca să ții tu parte mirelui de departe
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
joc de păpuși. Atmosfera de tristețe era mare atunci când defunctul era un fecior sau o fată. În această situație, ei erau Îmbrăcați În haine de mire și respectiv de mireasă, iar pe mormântul lor era așezat un brăduț Împodobit cu beteală și cu fructe. Bocete astăzi nu se mai practică și este foarte greu să găsești printre femeile bătrâne din sat frânturi din aceste versuri, care exprimau multă tristețe. Ele circulau pe o arie mai largă, de obicei În cele patru
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie, pe care străluceau globuri colorate. Pe lângă toate acestea, mirosul aromat al cafelei răspândit în sală, te îmbia. Eva le-a servit cafeaua, privindu-i lung, mirată, pentru că nu-i mai văzuse o vreme împreună, doar de câte unul singur
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o treabă pentru arieni, ține minte. Nu, nu puteam să o fac. Nu ar fi fost corect. Ne-am oprit la un colț ca să așteptăm să se schimbe culoarea semaforului. Un alt brad de Crăciun ieșea dintr-un alt tomberon. Beteala argintie se ținea de crengi de parcă s-ar fi agățat cu disperare de viață. Pe de altă parte, nu aș fi făcut rău nimănui. I-aș fi făcut un serviciu lui Harry. Și aș fi venit și în ajutorul justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ochiului ș...ț. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini îi înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună în moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. Mâna oprește ca un inel zborul, împrumută albastrul din aripile coțofenei, împletește beteala versului în ritmul ciocănitoarei, toarnă în degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este însă și autorul unor adevărate poeme în proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce în abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sunt, oricum, în exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde în părul apelor”, „anotimpul înaintează în beteală ca un mire
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
urmă - „introduce în abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sunt, oricum, în exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde în părul apelor”, „anotimpul înaintează în beteală ca un mire”... Le contrabalansează într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bâlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sunt, oricum, în exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde în părul apelor”, „anotimpul înaintează în beteală ca un mire”... Le contrabalansează într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bâlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum îmblânzit, realizând adeseori înlănțuiri imagistice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prinde în goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sângelui începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gândului / Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei / împletește o beteală din vânturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ în care apare turnat un peisaj, ca în poemul XIII din același volum: „Ploaia - câte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ Când cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
își sună clopotele în cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului / Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „șOmulț nu simte viziunea călcând cu el alături / În zilele cu soare, în bucla arăturei / În nopțile-n beteală, în argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz în câmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze în fânul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]