526 matches
-
am făcut cam deodată, fără plan. A.P. : În jurul dumneavoastră erau prietene scriitoare care aveau copii ? Aveați această experiență comună, care implica scrisul și maternitatea ? A.M. : Nu. Eu mergeam tot timpul la Casa Scriitorilor, la grădină, la restaurant, și era atunci bibliotecară o poetă, Ioana Diaconescu. Nu știu de ce, dar m-a întrebat : „De ce ești toată ziua aici ?“ sau „Ce cauți aici, că ai un copil ? De ce l ai făcut ?“, iar eu i-am spus : „Am experimentat !“. Nu știam ce să răspund
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
făcea deja. Capitolul 19 Lui Marilee Hunter, directoarea pedantă a laboratorului de genetică de la Long Beach Memorial, îi plăcea să se asculte vorbind. Marty Roberts făcea tot posibilul să pară interesat. Marilee avea un stil aferat și încuiat, ca o bibliotecară dintr-un film vechi, din anii ’40. Îi plăcea la nebunie să găsească erori la personalul spitalului. Îl sunase pe Marty și îi spusese că trebuia să-l vadă, imediat. — Corectează-mă dacă mă înșel, spuse Marilee Hunter. Fata domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
satisfacție spirituală. La dracu’! PARTEA A CINCEA ACASĂ Zamyatin Îl așteaptă În dreptul ieșirii, sprijinindu-se de taxiul lui ca un tufiș bărbos. Nici urmă de Diavol. — Te-ai Întors exact la timp pentru Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteaptă În dreptul ieșirii, sprijinindu-se de taxiul lui ca un tufiș bărbos. Nici urmă de Diavol. — Te-ai Întors exact la timp pentru Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză alături de trei frumuseți. Gelos? — Sare! Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor catedrale. Bibliotecile publice sînt sanctuarele celor fără de adăpost. Numai gîndește-te, bibliotecarele sînt precum călugărițele, pun pariu că de abia așteaptă să ajungă dimineața la serviciu, ca să-i spele și să-i hrănească pe nebuni... Wakefield are Îndoielile lui. Va trebui să le Întrebi pe bibliotecare, dar mai Întîi du-mă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sanctuarele celor fără de adăpost. Numai gîndește-te, bibliotecarele sînt precum călugărițele, pun pariu că de abia așteaptă să ajungă dimineața la serviciu, ca să-i spele și să-i hrănească pe nebuni... Wakefield are Îndoielile lui. Va trebui să le Întrebi pe bibliotecare, dar mai Întîi du-mă acasă, ca să fac și eu un duș. Mă simt de parcă toată mîzga nației s-ar fi așezat pe mine. Oricum, mă Îndoiesc că Andrew Carnegie s-a gîndit la cei fără de adăpost cînd a Înzestrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Intrăm, puțulica mi se scoală pînă aici. Își ia mîna de pe volan pentru a arăta undeva pînă la jumătatea pieptului. Ia gîndește-te! La această convenție vin fiicele și mamele tuturor cărților. E peste puterea mea de Îndurare. Eu mă biblio-excit! Bibliotecare! Fiica lui, Margot, și-a luat licența În biblioteconomie anul trecut. Probabil că e și ea aici, cu restul. Se simte vinovat, dar nu are chef să o vadă pe Margot acum, sau, mai precis, nu vrea să o audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi posedat de o energie demonică, maniacală și Wakefield Își petrece din ce În ce mai mult timp departe de casă pentru a fugi de vacarm. Într-o după-amiază, pe cînd citește Crimă și pedeapsă la bar iar Zamyatin stă la taclale cu niște bibliotecare extrem de sexy, o femeie tînără și zîmbitoare se apropie de fereastră. — Eu sînt, tati, Margot. M-am gîndit eu că te găsesc aici. Wakefield Își Îmbrățișează fiica, profund rușinat de nepăsarea lui. — Arăți grozav, iubito! Știi, tocmai m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
său; sînt preocupări feminine, se referă la dimensiunile cercului intim, iar lui Îi e frică de intimitate. Pe de altă parte, mintea ei se mișcă rapid de la particular la general. Fie din cauza faptului că a citit mult, fie pentru că e bibliotecară și trebuie să răspundă unor Întrebări care merg de la trivial la cosmic, Margot are intuiții bruște care Îl uimesc pe Wakefield ca și cum ar veni din propria lui minte. Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avanseze la un nou nivel de Înțelegere. În fiecare seară o conduce pe Margot Înapoi la hotel, de obicei beat bine la vremea aceea, și rîd pe seama asalturilor din ce În ce mai disperate ale lui Zamyatin. El vede În Margot idealul lui de bibliotecară, cu un perfect potențial de muză, și mai știe că este perfect intangibilă din moment ce este fiica lui Wakefield. În fiecare seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chic conservator, cu un machiaj discret și pantofi eleganți, cu tocul Înalt, dar nu exagerat, ți-e greu să crezi că am fost vreodată rebelă. Dan spune mereu că de-asta s-a Îndrăgostit de mine, pentru că arăt ca o bibliotecară, dar dacă sapi mai adînc, Ellie cea obraznică - așa cum Îi spune el - va ieși la suprafață. Eu și Dan ne-am cunoscut cam pe vremea cînd m-am hotărît că nu aveam să mă mărit niciodată. Petrecusem prea multe nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trei ani, pe un aeroport. Mi-a spus că ai devenit cercetător, un tip important, recunoscut În domeniu. Mi-a spus de asemeni că nu te-ai Însurat. Cât despre mine, nu prea am cu ce să mă laud, sunt bibliotecară, la o bibliotecă municipală. Nici eu nu m-am măritat. M-am gândit adesea la tine. Te-am urât când nu mi-ai răspuns la scrisori. Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte lucram la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu o treime din salariu, dar e mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la cel de-al șasele volum din romanul-fluviu Mucenicul zilelor, de curând apărut. Goncea nu numai că plătea scrierea romanului, dar cumpăra și întreg tirajul de zece mii de exemplare al fiecărui volum, luxos tipărite la „Monitorul Oficial“, cărți pe care bibliotecarele erau datoare să le ofere tuturor celor care veneau la Bibliotecă. De două ori pe lună, Biblioteca trebuia să organizeze lecturi publice din Mucenicul zilelor, sau din alte opuri ale ciclului, în cadrul programului subvenționat de Goncea, Să-mi cunoașteți scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se vedea bine că sunt niște intelectuali rafinați. „Tre’ să fie dintre cei veniți să cânte în corul Catedralei“, îi șopti Minodora U. colegei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zi înainte, când trecuse pe la teatrul Cross; de fapt nu pomenise deloc numele lui Ben. *** Ajunsesem la jumătatea scărilor care duceau la subsol când pe una dintre ușile de pe hol apăru capul unei femei. Părea a fi o combinație de bibliotecară șefă și consilier local. Îmbrăcată de la Jaeger 1, cu o tunsoare la locul ei, de soție de Tory2, cu ochelarii atârnați de gât pe un lanț de aur și baga. Era o femeie vioaie și plăcută. —Tu ești Sam, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru o vreme. Dacă nu, rămâi cu povești de genul: „dar Hazel a jucat-o așa de bine pe Helena... oare ce s-a întâmplat cu ea?“ Asta în timp ce ea e pe undeva la un curs de reciclare, ca să devină bibliotecară. Căscă. — Rămâi să vezi repetiția? —Un pic. Mă fascinează întotdeauna schimbările de stare de spirit. În fața mea erau un grup de oameni care se concentrau atât de intens asupra unei scene și atât de absorbiți de ceea ce făceau încât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da, a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar fi purtat niște pantofi sport Birkenstock 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu scriitorii ieșeni“ am fost gazdele lansării de cărți a domnilor Cătălin Bordeianu și Mihai Batog Bujeniță, eveniment organizat în colaborare cu Uniunea Scriitorilor Filiala Iași și I.S.J. Au participat elevii din clasele a XII-a, cadre didactice și doamnele bibliotecare de la BCU, Biblioteca Județeană „Ghe. Asache”, Școala „Ion Simionescu” Iași. Tot în 2011 s-a organizat în cadrul liceului activitatea „Legenda lui Moș Crăciun“, împreună cu doamna institutor Loredana Țară, doamna profesor Mihaela Prisacaru și un grup de mai mulți elevi. În cadrul
Biblioteca – un mic univers al oamenilor aleşi. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Lăcrămioara Luchian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_582]
-
Îngemănarea celui de al doilea, cu cel deal treilea, mileniu, de după Hristos. Chestiunea doamnei Tocmai i se difuzau primele exemplare din ultima carte cu care ieșise pe piață, când, una din ele, cade În mâna doamnei Aura Cernat, o distinsă bibliotecară, la unul din liceele municipiului. Citește ea, rapid, la umbra teiului În floare, de pe trotuar, două - trei povestiri aproximative, după care lecturează, cu aceeași grabă, titlurile celorlalte. Vine, apoi, cu pașii aproape țupăiți, ca o vrăbiuță, deși, la trup, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că majoritatea celor de vîrsta mea Își pierdeau timpul cu tot felul de lucruri care mie mi se păreau minore. Pe la 10-11 ani, cam terminasem cărțile de la biblioteca din comună, care puteau fi Împrumutate unui copil de vîrsta mea, Însă bibliotecara, văzînd că sînt cuminte și foarte interesat, a Început să-mi Împrumute și cărți mai serioase. În timpul În care nu citeam, Îmi plăcea să mă plimb prin zăvoaiele din apropiere, mă opream sub un copac pe care Îl consideram Într-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
măcar unul dintre voi să ajungă printre cei puțini care au chemare să pătrundă În tainițele sufletului omenesc». De atunci, cuprins de o stare pe care nu o simțisem Înainte și nu mi-o puteam explica, reușind să conving o bibliotecară să-mi dea voie În depozit, ajunsesem să scotocesc prin rafturile bibliotecii Casei de Cultură a orașului În care urmam liceul, citind aproape pe nerăsuflate tot ce găseam și mi se părea că m-ar putea ajuta să ajung unul
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
următoarele cinci sinucideri. Un romancier în vîrstă de optzeci de ani (ignorat din păcate total de public), un critic literar destul de important, directorul unei mici edituri (nu mai mult de 20 de titluri pe an), un simplu cititor și o bibliotecară din rîmnicu Vîlcea fură noile victime, martiri voluntari în numele unei cauze considerate de ei drept esențială. aceste cinci noi acte de sacrificiu (două prin îngurgitare de somnifere, al treilea prin înec, al patrulea prin accident de mașină provocat și al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]