1,128 matches
-
ce sărăcește eul în mine și-a pus în cap să mă îmbogățească din vicii să mă fardeze la fiecare capăt cu valabilitate expirată să mă îmbrace în goliciuni să mă lecuiască de narcisisme taie în viu carnea poate poate biciuiește cu tandrețea unui călău din loc în loc lacrimile căzute la datorie ideal mă ține nespălată de zilele în vine își trage nervii în balansoare confortabil asediază stăruințe iar eu ies din mine și îmi convine Referință Bibliografică: POEZIE ADEVĂRATĂ / Anca
POEZIE ADEVĂRATĂ de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362457_a_363786]
-
-a-nvățat răbdarea cum să tac. Batjocorit-ați visurile mele Și v-am iertat, cerșind mâhnirii leac. M-ați pus ades la stâlpul infamiei Am suferit. Și eu nimic n-am spus. De-am înălțat o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am ascuns în lumea mea fugară. Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să mor În tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
grele...Și m-a-nvățat răbdarea cum să tac.Batjocorit-ați visurile meleși v-am iertat, cerșind mâhnirii leac.M-ați pus ades la stâlpul infamieiAm suferit. Și eu nimic n-am spus.De-am înălțat o Odă BucurieiM-ați biciuit la fel ca pe Iisus!De-ați spus cuvinte grele, care dorEu m-am ascuns în lumea mea fugară.Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să morîn tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud nu vreau
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Acasa > Strofe > Timp > RÂNDUIALA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Rânduiala rău se surpă Mulți coboară, puțini urcă, Răul biciuie cu ură A întrecut orice măsură! Cei mai “Mari” își fac statui, Din greșeli și-și bat și-un cui, Chiar în frunte de se poate Să le aibă ei pe toate... Cei de rând își duc povara Vor să
RÂNDUIALA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361058_a_362387]
-
cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut în grabă și în iureș vin, vrând să pară fioroși și stranii? Cum să-mi fie teamă că printre nămeți am să rătăcesc pentru o vreme
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
a Limassolului, pentru că în partea de vest - unde se află și plaja mea de suflet, Curium, chiar la poalele dealului pe care cu mii de ani urmă fusese construit vestitul oraș antic Kourion -, apele mării sunt mai agitate, valurile te biciuiesc, uneori nemiloase, iar sporturile acvatice sunt mai puțin sau deloc practicabile. În simbioză perfectă cu amplasarea sa în imediata apropiere a ruinelor antice și a amfiteatrului Kourion, plaja îți oferă cu dărnicie un covor superb din pietre de toate culorile
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
deșarte; Știu ce greu le este, simt cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
-l în continuare cu grăunțe adunate din punerea la cotizare oneroasă a județelor pe care le-au luat în stăpânire... Din păcate, în loc să-și dea palme șieși, și-un picior rapid în fundul ministrului de externe care l-a compromis, el biciuia către alții. Și tot la modul de scandal sau provocare prin care n-a reușit să se decontamineze de Băsescu. Cel mult, uneori, revenind la infantilismul inițial și dând funcții de pe gard încă înainte de a avea vreo vrabie în mână
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica Primăverii zburând în mare viteză. Nor Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
pentru renumitele tratamente cu gerovital și nămol sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
a atașamentului ostenitorului față de Dumnzeu sau față de lume și ispitele ei. Celor dintâi, spune Cuviosul Nichita Stithatul, adică celor ce sporesc în dragostea față de Dumnezeu, El le dăruiește har îndoit, în timp ce pe cei robiți lumii și amăgirilor ei, Dumnezeu îi biciuește cu ispite și necazuri și mai mari, până când vor ajunge și ei, prin lacrimi, să câștige neplăcerea față de lucrurile văzute și nestatornice, îndreptându-se spre Dumnezeu, sensul și rațiunea lor supremă 35. Prin osteneli și necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
antiromană de proporții se înșelaseră, iar dacă s-a fi întâmplat acest lucru avea încredere că romanii ar fi înăbușit-o imediat. Gândi însă că trebuia pedepsită orice tentativă de a-i știrbi din autoritate, de aceea hotărî să-l biciuiască și să-l trimită înapoi la Pilat pentru a-l judeca el, fiindcă nu-i așa, el era autoritatea supremă, el trebuia să-l condamne pe Iisus din Nazaret. Îl întrebase deci pe Iisus care se chema Mesia, și Hristos
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
așa fel să nu-l mai aducă la el, fiindcă : Noi n-aveam nevoie de nici un Mesia sau de vre-un Hristos.” Apoi făcu semn ciracului să se apropie și-i spuse să-l ia pe prizonier și să-l biciuiască cu treizeciși nouă de lovituri de bici, iar apoi să-l trimită legat înapoi lui Pilat. Referință Bibliografică: Ancheta(fragment din roman-2) / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
care orice privire este mărită și mirată într-un sens mirific, defilau pe lângă mașină - ca și cum ar fi fost la paradă și noi călătorii ditamai “prezidiul” - construcții majestuoase cu publicitate directă pe panourile alăturate aproape tot cât ele de înalte, fațade biciuite de neoane cu reclame din tot spectrul vieții de huzur pe care ți-ai fi dorit-o vreodată, dar acum știi sigur că există - dacă până atunci mai aveai vreo îndoială, nu știai ce să privești mai întâi pentru că dacă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
pământ într-un ecou reverberat și sinistru al vântoaselor tropicale declanșează în oameni o anume îngrijorare, cerul se întunecă și fulgerele pun în lumină straturile de nori negri ce-așteaptă să se reverse din minut în minut și trăznetele care biciuie cerul te îngrozesc, pentru ca efectul să fie aidoma realității din teren luminile din sală se sting la comandă și se reaprind nu mult după ce ți-a băgat ceva frică în oase și-ai tras la repezeală două-trei cruci pentru a
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Lirismul lui Petru Lascău are ca element definitoriu iubirea - față de Dumnezeu, în primul rând, apoi față de aproapele și de pământul natal. „Un mare poet se ridică din Ardealul răstignit de istorie încă odată prin acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
a binelea, luna se înățase cât să ne surprindă cu lumina ei chipurile ce ardeau de nerăbdare când deodată, din stânga șirului nesfârșit se aud tropote din ce în ce mai clare de cai și chingi care bat și strâng ritmic burțile nărăvașelor patrupede, crupele biciuite din care ies aburi, însoțite de îndemnurile chiuite ale călăreților, care dau o tură-două arăturii din stânga cozii, dau senzația unei nemulțumiri că stăpânirea o să aibă de furcă cu megieșii și parcă atenționează mulțimea că trebuie să-și păstreze numulțumirea pentru
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
cele ale fratelui și părinților săi, dar și pe cele ale lui Miriam și-ale mătușicii Floarea, a cules unsprezece voturi. Unsprezece - mari și late! Mai mare rușinea ... Bietului Martinel îi vine să intre-n pământ, ca să nu mai fie biciuit de privirile iscoditoare ale lui Nelu Lădaru. I se pare că, dincolo de furia greu de camuflat a bărbatului, există o doză mare de batjocură și chiar de satisfacție vizavi de cele șaptesprezece voturi ale sale. - Șapteșpe-s, Martine! Șapteșpe! Și
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
șefilor, pentru bormașinile vecinilor, pentru faptul că rămăsesem singur de mai mult timp. Un film bun sau o carte interesantă constituiau, firește, o soluție, dar când nu eram ocupat cu acestea aproape că simțeam nevoia să mă droghez, să îmi biciuiesc simțurile. De fumat mă lăsasem de mai mult timp și nu aveam de gând să mă reapuc, alcoolul îmi făcea rău, iar drogurile le consideram prea periculoase. Voiam să simt plăcere, dar nu să mor. Astfel încât mi-am găsit până la
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
nascut prea tîrziu. • " Am citit textele trimise... Muzică e grozavă". • Cînd nu ai nimic de spus, dar nu poți să taci, citează din clasici. • - Da, bre, locul! - Ia brelocul! (George Rocă). • Guvernul a decis modernizarea salariilor și pensiilor. • Pierzi timpul biciuind un cal mort... • Un necaz nu vine niciodată singur, sunt destui care îl ajută. • I s-a reproșat că e prea echidistant față de alți oameni. • Frumusețea modelelor e perisabila. Păcat! (Liviu Marcu). • Cunosc părerea ta despre mine, dar a mea
INSULA & DEJA VU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350331_a_351660]
-
Ci din asta e clădită... Ea dă naștere la vorbe Ce lovesc fără cruțare, Se amestecă în ciorbe Și nu crede în iertare... Uneori chiar naște ură Și din ea se și hrănește, Pune dușmănie-n gură, Prin cuvântu-i biciuiește... Suspiciunea naște monștri Printre prieteni, rubedenii, Dar îi prinde și pe-ai noștri, Din familii cu vedenii! La-ntâlniri fac plecăciune Cu priviri iscoditoare Gata de obversiune Chiar în fraza următoare! Poate fi o gelozie Ori un gând venit ștrengar
SUSPICIUNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350424_a_351753]
-
crunte, cu cușme mari și mițoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată și neobișnuit de atrăgător”. Cetele de cazaci au început să caute prin oraș, „au năvălit prin case, au lovit cu stratul puștei, au biciuit cu nagaica, au furat și jăfuit”. Ultimatumul și steagul de mătase Comandatul rus a dat ordinul de incendiere a orașului și a început cu una din case în care au fost aruncate câteva grenade. Disperat, încercând să-i îmblânzească furia
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
Și-atâtea Tu i-ai învățat, Cu toții ei Te-au părăsit În noaptea-n care au venit Soldații să Te ia cu ei. Și-atuncea eu am tremurat Căci ai fost bun și-ai fost trădat. Și oamenii Te-ai biciuit Soldații Te-au batjocorit Și fără milă Te-au lovit. Și-au pus atunci cununi de spini Pe fruntea-Ți albă că de crin Și-apoi la morte te-au adus Că pe un miel tăcut, supus. Tu pe nedrept
URCUS SPRE INVIERE de ALEXIA TEODORA RAICEA, 12 ANI, BUCUREŞTI în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348633_a_349962]
-
văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o gloată furioasă, urmăritoare... - El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și să-l biciuim drept pedeapsă! Apoi să-l lăsăm ciung și orb! zbieră un glas gros de vătaf. Nicodim, cu spatele la râpă și cu barba în vânt, îi înfruntă pe săteni: - N-am furat nimic! E-nșelătoria voastră! Eu țin post, mă hrănesc doar
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]