440 matches
-
cu o adevărată crimă tăierea cireșului din care mâncaseră și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ideologizante ale vremii, Ion poartă pacea-n desagă. În următorii ani îi apar alte volume de proză asemănătoare, semnalate foarte favorabil în cronici, care îl recomandau ca exemplu de scriitor necesar noii orânduiri: Ce șurubărea Manolache (1948), Moș Simion dă binețe tractoarelor (1948), Ciotul (1950). Comedia într-un act Îngerul din butoi și reconstituirea istorică într-un act Moș Ion Roată (1948) sunt tentative derizorii de pătrundere între autorii care asigurau dramaturgia „originală” a momentului. Colaborarea cu Aurel Baranga la scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
la un Tratat de traduceri comparate, pe care nu a reușit să îl termine. SCRIERI: Îngerul din butoi, București, 1947; Ion poartă pacea-n desagă, București, 1947; Ce șurubărea Manolache, București, 1948; Moș Ion Roată, București, 1948; Moș Simion dă binețe tractoarelor, București, 1948; Bate vânt de primăvară, București, 1949; Ca să trăiască pădurea, București, 1949; Ciotul, București, 1950; Umanitas, pref. Paul Georgescu, București, 1962; Iubirea iubirilor, București, 1964; Dincolo de mine însumi, București, 1967; Gingașul Ariel, București, 1968; Ultima Thule, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
lumina albastră a vechilor râuri îngemănate, de orașele de pe fereastră, pestrițe asemeni podelelor lor. Moartea asta era un pungaș bătrân cu oase ce se zăreau prin franjurii pantalonilor de piele întoarsă, nu un gentil Sir Cedric Hardwicke ce le dă binețe băieților cocoțat pe creanga unui măr, dintr-o piesă pe care am văzut-o odată. Einhorn n-avea idee de așa ceva, dar era superstițios în legătură cu acest Tâlhar înspăimântător, și doar făcea pe stoicul Thanatopsis, când de fapt manevra în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avea această proprietate din Acatla de multă vreme, ea cunoștea bine orașul. Dar la barul lui Hilario ne-am așezat la o masă mică; nu avea chef de altă lume. Cu toate astea, au apărut diverși care i-au dat binețe, au întrebat-o de soră-sa, de mătușă, de unchi, și de Smitty, și bineînțeles că m-au măsurat pe mine din cap până în picioare. Mulți dintre aceștia n-au mai plecat. Thea a continuat să mă țină de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca mai departe aproape vesel. Dar, de cele mai multe ori, nu se Întîlnea cu nimeni. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite. „Ți-au dat drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că s-ar fi Întâmplat nu știu ce și că te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
variații năzdrăvane de densitate a umorilor proprii. Se sprijini de un coș public de gunoi și, din străfundul slăbiciunii ce pusese perfid stăpânire pe el, slobozi cu obidă: "Dumnezeul mă-sii!" Învățat cu franceza, coșul de gunoi îi răspunse la binețe cu imaginea unei femele gravide de șobolan strivite de-o mașină și zăcând aruncată pe fundul lui lucios, reflectorizant, înconjurată de-o forfotă în agonie. Rică vomă fără conținut; pe fundul pubelei, imaginea-i circumscria tenace scârboșenia, în chip de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sau la alte stabilimente cu bară fixă - găsesc un ziarist bîntuind pe-acolo, ce se întîmplă? Nu-și pun ei musculatura în funcțiune să gonească intrusul? Ba cum să nu! în schimb, în zonă se plimbă în voie borfașii, dîndu-și binețe cu Pițurcă. Nu e numai vina lui Pițurcă, e și a jucătorilor. Nu-i impune nimeni lui Mutu cercul de prieteni. N-are nimeni dreptul să-i dicteze cine trebuie să-i boteze copiii sau cine să-l ducă la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
topirea zăpezii și din revărsări creează mlaștini de dimensiuni pentru anumite cursuri părăsite, denumite „bârlădețe”. Pârâul Berheci, trăgându-și apele din Dealul Zarea Obârșiei la vest și din Dealul Madiraș acoperit de Podișul Mălurei la nord, ajunge la Tarnița, dă binețe la est cu pârâul Petrești, care izvorăște de la est de satul Antohești, din punctul „La Fagi”, precum și cu bârlădețele de pe râpele Făgheni și Rotăriei și la vest cu pârâiașul purtând denumirea parcelelor împădurite de unde izvorăsc pârâiașele Leaua și Tărăbuț și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din județul Prahova și mama casnică, m-au crescut, ca și pe ceilalți cinci copii ai lor, în duhul credinței creștin-ortodoxe. Tuturor ne-au cerut să ne rugăm lui Dumnezeu în fiecare zi; ne-au cerut, de asemenea, să dăm binețe vecinilor și străinilor, spunându-ne că acestea sunt printre primele noastre datorii de copii creștini ortodocși. La Câmpina, unde am absolvit Liceul "Nicolae Grigorescu", doi au fost profesorii de aleasă memorie: doamna Victoria Vătășescu de română și franceză și domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și televiziune, până la însuși președintele Egiptului. Președintele Anwar Al Sadat își făcuse obiceiul de a îl saluta pe tânărul diplomat român cunoscător de arabă cu "ce mai faci fiule, bine ai venit și tu!", ca răspuns la cuvintele mele de binețe. În primăvara 1974, șeful statului egiptean a făcut prima sa vizită oficială în România; (ultima a avut loc cu câtva timp înaintea descinderii în a sa misiune îndelung calculată pentru pacea egipto-israeliană la Ierusalim din noiembrie 1977); În prima zi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
După aproape patru decenii, am revăzut satul Dodești. Încetîncet derulam împreună amintirile, în timp ce coboram în sat și revedeam locurile. Sătenii ne dădeau, ca dintotdeauna, „bună ziua!”, chiar dacă nu aveau habar cine suntem. Le răspundeam, și, cum cunoaștem regula satelor, dădeam noi binețe, înainte de a o face ei. Cine i-a învățat? Din străfund de vreme, un strat moral al bunei cuviințe... Am fost așteptați cu o căldură specială, așa am simțit-o noi, de primarul satului Victor Popa, de domnu’ profesor Bucureșteanu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
și căruța lui Vasile, cumnatul, plecat cu noaptea în cap, dintr-un cătun îndepărtat. Merseră o vreme împreună, vorbind, între râsete și oftaturi din rărunchi, despre bucurii și tristeți. Făceau, așijderea, haz de necaz, fără, însă, a uita să dea binețe celor pe care îi întâlneau pe drum. Treceau pe lângă oameni cu sapa și bocceluța pe umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a plivi. Ajunși la tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și blândețea, egoismul și generozitatea oamenilor care îl populează. Natura își desfășoară amplu anotimpurile și tot Buiumaș este cel care admiră frumusețea zilelor de primăvară sau e atras de liniștea și pacea din cimitirul unde tinerii merg spre a da binețe bătrânilor ce nu mai sunt. În multe privințe, s-a făcut apropierea dintre atmosfera poeziilor lui B. Fundoianu și proza lui C., irigată de o poezie molcomă a ritmurilor existenței, din care răzbate din când în când un țipăt. De sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
biserică, gătiți frumos ca de Rusalii. Bună ziua! li se adresă sfios străinul. Glasul lui parcă venea de pe altă lume. Îi privi cu blândețe și zâmbi. Badea Ionuț și lelea Ioana se uitau unul la celălalt, după ce străinul le răspunse la binețe. Deși erau parcă nedumeriți, dădură să plece. Ionuț, nu cumva străinul acesta ...? și glasul i se stinse parcă de ce vedea cu ochii. Nu cumva ce? adăugă bărbatul și se opri după ce făcu un pas vrând parcă să-și continue drumul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acasă”, mă copleșea, mă îndemna să mă opresc și să mă odihnesc pe marginea șanțului. După prima curbă a drumului, lângă cumpăna unei fântâni, un om încerca să-și repare motoreta; o fetiță de 14-15 ani îl ajuta. Am dat binețe. Fetița și-a ridicat capul și-a rămas atât de uimită de înfățișarea mea, încât n-a mai ținut cum trebuie de coarnele motoretei. Unde caști gura, de-mi faci de lucru?, o admonestă tatăl ei. Dar întorcându-se, m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
le deteriorează. Alt cerc al lui Thunen. În apropiere de frontieră, cei 3-4 km Îi parcurg greu din cauza noroiului. La vama româneasca. Încurcături cu mașina Am pus piciorul pe pământ românesc În seara de 8 Octombrie. Vameșul ne primește cu binețe, dar la urmă colac peste pupăză, ne cere să plătim vama mașinii, 60.000 lei. Îi perorez că am triptic cu care am călătorit prin atâtea țări. Nu pot merge acum prin țara mea? Un străin desigur că poate. Nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
exprimată în tot ce dețin, în tot ceea ce fac. Pe sub poala munților, împărțind Obcinele, trece maiestuos, spre întâlnirea cu Siretul, râul Moldova, adunând de a lungul drumului apa tuturor pâraielor și pârâiașelor care-i vin în întâmpinare să-i dea binețe. La șapte kilometri după ce Humorul se întâlnește cu Moldova și se topește în apele ei limpezi, altă apă destul de mare și vijelioasă după ploi, dar curată și cuminte la vreme de secetă, Suha, iese la întâlnire cu Moldova la Frasin
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
maternitate Trebuie să fac aici o observație, sper să fie hazlie: într-o zi, mama Olga își plimba nepoata, în căruț, pe Obreja. La un moment dat se întâlnește cu lelea Maria a lu’ moș Ivan. După ce și-au dat binețe și după admirarea corespunzătoare a copilului, lelea Maria o întreabă pe mama, care avea doar 48 de ani când a devenit bunică: Doamna Grosu, vă rog să-mi spuneți, ce spune doamna Geta? Și face un gest semnificativ spre fetița
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a sfârși acolo crucificat. Din acest pământ eu nu mai plec. Ca o ciuhă stau între gruiețe și sub vântul toamnei mă aplec norilor să le mai dau binețe. Altu-i timpul care i-a fost dat lumii mele maștere să-l spuie. Eu rămân pe-acest pământ uitat, ca un fiu al ei bătut în cuie. Să fie chiar rupt de spiritul vremurilor în care trăim acest lirism al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM cu Cora din redacție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri cunoșteau multe Întâmplări sinistre din lumea hanurilor și toată noaptea n-au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu hohote, ca un nebun. Când a reușit să se mai potolească, le-a spus că este din Stroești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]