1,241 matches
-
Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări de mare valoare artistică și istorică. Conform informațiilor pe care biograful Marin Nicolau le-a făcut, reiese faptul că Mapa lui Iscovescu, în anul 1901 - 1902 când Biblioteca Centrală le-a cedat Academiei, conținea un număr de 328 de lucrări. În "„Catalogul de tablouri și aquarele espuse în Pinecatoteca din București
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
sau pe lângă sălile de spectacole apărute peste noapte. Așa era sala lui Momulo, unde veneau trupe de actori străini ce țineau reprezentații în fața unui public ce începea să fie priceput în deosebirea artei adevărate de cea contrafăcută. Studiile făcute de biografii lui Iscovescu nu au putut duce la identificarea parcursului educațional al acestuia și mai ales a modului cum a evoluat el în domeniul picturii în perioada copilăriei și a adolescenței. Marin Nicolau a făcut presupuneri fără a aduce surse credibile
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
regăsi în îndeletnicirea de iconar și pictor de biserici a tatălui său. După cum se știe, în acele vremuri era de notorietate obiceiul ca meșteșugul de zugrav să se moștenească în mod tradițional din tată-n fiu, ca principală ocupație meșteșugărească. Biografii menționați mai sus, au presupus că Iscovescu ar fi văzut lucrările lui Carol Wallenstein de Vella în muzeul pe care acesta l-a deschis în incinta Colegiului Sfântul Sava încă din anul 1835. Datorită faptului că în copilăria sa Iscovescu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Ucenic de iconar și de pictor de biserici și beneficiar al unei atmosfere artistice în plin avânt, se pare că acesta ar fi modul în care, atodidact fiind, Iscovescu ar fi evoluat artistic în perioada sa de început. Toate opiniile biografilor săi au gravitat în jurul ideii că Barbu Iscovescu nu s-a putut mulțumi cu ceea ce a învățat în atelierul lui Haim Iscovici și că năzuințele lui erau să devină pictor. Ca urmare, în toamna anului 1835, el a obținut o
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Haim Iscovici și că năzuințele lui erau să devină pictor. Ca urmare, în toamna anului 1835, el a obținut o bursă de studii la Viena, acordată de către banul Mihail Ghica, pe atunci ministru de interne - denumit "Ministrul Trebilor din Lăuntru". Biografii săi au meționat acest lucru fără a aduce vreunul vreo sursă bibliografică bazată pe surse primare de documentare și informația se regăsește în mai toate scrierile care-l privesc pe artist, fără ca cineva să specifice măcar, cine a fost primul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ar fi obținut bursa în anul 1839 și a precizat intervalul de opt ani. Dan Grigorescu a pomenit anul acordării bursei ca fiind 1835 și a afirmat că Barbu Iscovescu ar fi stat în Austria șapte ani. Cum, niciunul dintre biografi nu au precizat sursele care să indice cu certitudine astfel de informații, este de presupus că Ionel Jianu să fi pomenit anul 1839 ca plecare la Viena deoarece a făcut în expunerea vieții vieneze a artistului ipoteza ca Iscovescu a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Scurta istorie a artelor plastice în R.P.R." care "propunea" anul 1842 ca anul în care Iscovescu se afla la Paris. Deci, în mod clar, anul plecării la Viena fiind cu șapte ani mai devreme a fost 1835. Cum toți acești biografi nu s-au pus de acord timp de 44 de ani de la publicarea biografiei lui Nicolau până în 1973, anul publicării lucrării lui Dan Grigorescu, în mod logic se poate rezuma doza mare de necunoscut pe care aceștia, și mulți alții
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a pomenit indicația lui Nicolau. Ionel Jianu a precizat în plus că în anul 1841, din cauza pierderii funcției de ministru de către Mihail Ghica, bursa de studii i-a fost anulată, pentru ultimii doi ani 1842 - 1843 neexistând alte precizări ale biografilor care să ateste vreo ipoteză care să amintească sursele de finanțare a șederii lui Iscovescu la Viena. Jianu a făcut totuși o presupunere că artistul ar fi trăit din realizarea de decorațiuni de teatru, fapt care l-ar plasa pe
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
făcut totuși o presupunere că artistul ar fi trăit din realizarea de decorațiuni de teatru, fapt care l-ar plasa pe Iscovescu printre primii artiști de origine română care au activat în acest gen artistic, el fiind un precursor. Același biograf, nu a spus la ce școală, academie sau atelier și-ar fi făcut Iscovescu studiile, dar a întărit afirmațiile criticilor că artistul și-a desăvârșit educația artistică la Viena, dovadă stând comentariile făcute pe larg cu privire la călătoriile pe care pictorul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
le-ar fi făcut în jurul capitalei de atunci a imperiului austriac. Dan Grigorescu a precizat că Barbu Iscovescu a fost în perioada studiilor sale la Viena pentru o perioadă de doi ani, posibil 1842 - 1843 la Paris. În același timp, biograful a amintit că Marin Nicolau nu a pomenit nimic despre această vizită la Paris a artistului. Această informație este una eronată, deoarece Marin Nicolau a spus cu claritate că despre prima vizită la Paris a pictorului nu se știe absolut
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
cel puțin, că ar fi urmat studii sistematice la vreunul din profesorii vremii". În anul 1849, Iscovescu a plecat la Paris unde a lucrat în atelierele maeștrilor pictorii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot, acest eveniment fiind confirmat de toți biografii pictorului. Dan Grigorescu și Marin Nicolau au folosit aceeași sursă bibliografică a Luciei Dracopol-Ispir din anul 1939, fără a aduce detalii suplimentare în acestă direcție. Grigorescu a susținut ideea că Iscovescu ar fi stat la Paris timp de trei ani
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
tricolor al revoluției de la 1848 pe care s-a scris deviza Frăției - "Dreptate - Frăție", planează anumite incertitudini legate de fondul documentar care ar certifica fără echivoc faptul că autorul lui ar fi Barbu Iscovescu. Există o unanimitate de păreri a biografilor vieții lui Iscovescu cum că acesta ar fi purtat steagul în data de 11 iunie 1848 când mulțimea a înconjurat palatul lui Bibescu Vodă, fără ca vreunul dintre ei să menționeze o sursă autentică. Astfel, Marin Nicolau a amintit că Iscovescu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
singur l-a conceput, fără să specifice că cineva i-ar fi trasat această sarcină. În informațiile lui Grigorescu apare un Iscovescu entuziast care singur și-ar fi făcut stindardul pe care l-a fluturat mulțimii. El era, din zisele biografului, îmbrăcat în haine de sărbătoare cu eșarfă tricoloră la gât și purtând o pălărie împodobită cu pene, așa cum au fost înfățișați revoluționarii de Costache Petrescu în lucrarea sa de la Academie. Dan Grigorescu nu a pomenit niciun fel de sursă documentară
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
referință bibliografică și este improbabilă din moment ce există o astfel de divergență de opinii, poate fi cea mai apropiată de adevăr. Referitor la misiunile pe care Barbu Iscovescu le-ar fi primit de la fruntașii revoluționari există controverse și incertitudini pe care biografii săi nu le-au putut rezolva din cauza lipsei materialelor documentare care să specifice fără echivoc rolul pe care Iscovescu l-ar fi avut în deplasările sale în străinătate, în Ardeal, în Țara Moților, la Brașov, la Focșani sau București. Elocvent
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a presupus că Iscovescu ar fi pătruns în secret, pe sub ascuns în Țara Românească, deoarece acesta era sub interdicție printr-un decret al căimăcămiei. Intrând el, pe sub ascuns, a luat contact cu Gheorghe Magheru care se afla atunci în Oltenia (?). Biograful a adus ca dovadă "incontestabilă" faptul că a rămas istoriei un desen făcut de Barbu Iscovescu care înfățișează un peisaj din localitatea Turnu Roșu. Se știe că Turnu Roșu este o localitate aflată la intrarea dinspre Ardeal în Valea Oltului
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Roșu este o localitate aflată la intrarea dinspre Ardeal în Valea Oltului, ea fiind un sat de graniță între Ardeal și Țara Românească. Așa a explicat Ionel Jianu deplasarea lui Iscovescu în 1848 spre București, el aflându-se la Brașov. Biograful a mai precizat că prezența la Turnu Roșu a lui Barbu Iscovescu nu se poate explica în alt mod. Tot Ionel Jianu a adus ideea că Iscovescu s-ar fi întors prin Sibiu în drumul său spre Țara Moților cu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și de aceea l-a trimis pe Iscovescu la Semlin, pentru a picta portretele căpeteniilor de acolo. Jianu nu a adus nicio sursă care să susțină o asemenea informație. Conform aceluiași biograf, pictorul ar fi stat la Semlin mai multe luni de zile începând din luna martie a anului 1849 și astfel, ar fi pictat el portretele militarilor sârbi, precum și cele ale lui Constantin Kypra (1849 Semlin) și Dimitrie Bolintineanu (8 martie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
în biografii locul unde a stat pictorul câteodată Contantinopol, alteori Brussa și adesea cele două orașe sunt amintite simultan fără a se explica de ce și când a fost Iscovescu la Constantinopol și de ce și când a fost la Brussa. Conform biografului Ionel Jianu, acesta a avut parte de o viață mai liniștită în acești ani, dar lipsurile și suferințele i-au erodat sănătatea. Artistul a stat pe malurile Asiei Mici doi ani de zile și a lucrat din ce în ce mai puțin. Au rămas
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
că nici afirmațiile referitoare la spitalizare și la detaliile testamentare precedente nu ar fi acoperite de sursa indicată. Cum, până în acest moment, redactarea acestui articol a fost afectată de lipsa acestei surse indicată de Grigorescu, se poate considera că afirmațiile biografului suferă de ambiguitate. Ca urmare a indicației pe care toți biografii o menționează privitor la certitudinea ridicării unui monument pe mormântul artistului, nimeni nu a specificat dacă monumentul mai există și în ziua de astăzi sau până în ce an a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
poți fi sigură, au toate simptomele dragostei...” - i-a scris Pushkin surorii lui Kern câteva zile după plecarea ei. A menținut o corespondență cu Kern timp de un an și jumătate, acesta însă fiind un fapt mai degrabă hazliu. Cu toate că biografii lui Pushkin tind să idolatrizeze relația lor, este cunoscut faptul că, mai târziu, s-a referit la ea ca fiind „desfrânata Babylonului”, totodată relatând unui prieten că „cu ajutorul lui Dumnezeu am avut-o zilele trecute”. In 1826, Kern a divorțat
Anna Petrovna Kern () [Corola-website/Science/329411_a_330740]
-
El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată " F. Aderca și problema evreiască" (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
Sud. Istoricii sunt de acord că este imposibil să se estimeze ce ar fi făcut Lincoln, dacă ar fi trăit, în ce privește Reconstrucția, dar s-au efectuat unele proiecții pe baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale politice. Biografii lui Lincoln și , conform lui David Lincove, susțin că: Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării. Termenul „Statele Unite” fusese folosit și anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), și alte ori ca denumire la singular, fără să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de mii de oameni, trecând prin fața altora care s-au adunat pe marginea căii ferate cu orchestre, focuri de tabără și coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii. În tinerețe, Lincoln fusese , sau, după cum spune un biograf, un . Mai târziu, utilizarea frecventă de către Lincoln a limbajului și a imaginilor religioase ar putea fie să fi afectat credințele lui personale, fie să fi fost doar un mijloc de a face apel la audiența sa, formată mai ales din
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
urmare a unei tuberculoze netratate. În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa. În lucrarea sa "URSS azi", scrisă în stilul unui jurnal de călătorii, scriitorul prezintă într-o lumină
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
1501, pe când avea 32 de ani, s-a căsătorit cu Marietta Corsini, care i-a dăruit patru fii și două fiice. Unul din nepoții săi, Giovanni Ricci, a salvat multe din manuscrisele și scrisorile sale. Sebastian de Grazia, unul din biografii lui Machiavelli, în cartea "Machiavelli in Hell", ne oferă câteva amănunte privind căsătoria lui Machiavelli. Conceptul de dragoste înainte de căsătorie este de dată relativ recentă în istoria civilizației umane. În Florența secolului al XVI-lea, căsătoriile se făceau în urma unui
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]