284 matches
-
primele date de la care se poate pleca fiind cele de la începutul secolului al XIX - lea, înscrise în condica visteriei Moldovei - 1816. Acestea menționează pe raza fostei comune Liveni existența a doua așezări - Liveni și Șerpenița cu douazeci și trei de birnici, aici incluzându-se și localitatea Zahoreni ce aparține în prezent de comuna Manoleasa. Conform datelor oferite de hărțile rusești din 1835, pe teritoriul actualei comune Manoleasa apar înscrise 6 așezări ce cuprindeau între 5 și 20 de familii, adică aproximativ
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
sat este cea realizată de trupele rusești de ocupație între anii 1772-1773 și anul 1774. Dacă prima situație este mai mult statistică, în cea de-a doua apar și numele unor locuitori de atunci. Prin urmare, au fost recenzați 9 birnici, un holtei, două slugi ale medelnicerului Vasilachi [Poroschi] și un mazil. Folosind un calcul aproximativ (5 persoane/familie), acceptat de istorici, satul avea cam 71 de suflete, exceptând proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din 1763 devenise și ispravnicul ținutului Vaslui dar și proprietar al unei părți din moșia satului, prin cumpărare. La catagrafia din 1820 satul avea 78 "liude" (capi de familie) birnici, din care 14 slugi (fără bir) ale noului proprietar, spătarul Gh. Cuza, fiul lui Ioniță Cuza. La 1831, erau 80 de "liude" ai noului proprietar, Marele Vornic Constantin Vârnav, dar și câteva "sălașe țigănești" ale mănăstirii Barnovschi. În 1887 satul
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
de bir (deci, două familii n.n) ai spatarului Petrache Cazimir". Datorită afluxului masiv al populației dinspre Basarabia ocupată de ruși spre Principatul Moldovei, la catagrafia din 1820 satul (de acum) Cănțălărești, este înregistrat cu 62 "liude" din care 32 birnici, 28 de bejenari supuși spătarului P.Cazimir, un "preut" și un "dascal". La 1831 populația scade la 53 de liude probabil datorită plecării "bejenarilor" cu contractul expirat spre satele vecine: Brăhășoaia (întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea), Mărășeni (abia
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
regim au existat două sole plantate cu viță-de-vie în terase de către CAP Ștefan cel Mare, dar acum au fost distruse complet și în locul lor se întinde o imensă și dezolantă pârloagă. La 1772-1774, satul a fost recenzat numai cu 2 birnici, deoarece scutiții nu mai contau. În catagrafia din 1803 apar 15 "liude" (capi de familie), la cea din 1820 erau 35 "liude" iar la cea din 1831 au fost recenzați 70 "liuzi" (Tăcmănești-răzeși) și 76 "liude" în Călugărenii spătarului Latif
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
Cotu-Băii, care devine sat în 1816. Acest document este primul găsit care numește satul cu denumirea actuală - Cotul Băii. Aceași Condică înscrie în anul 1816 în „satul Cotul Băi” al luminăției domniței Ralu Cantacuzino „loc de hrană îndestul, 45 locuitori birnici, 100 bani suma banilor unui sfert de an”. În prezent satul Cotu-Băii are o populație de 969 locuitori cu un număr de 333 de gospodării, tendința fiind de scădere datorită natalității scăzute și a migrației locuitorilor la oraș.
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
neamuri multe și a fost supus pământul înaintea lui. "# Și s-a înălțat și s-a ridicat inima lui și a adunat putere și oștire foarte tare." "# Și a stăpânit țări și neamuri și tirani și i-au fost lui birnici." "# Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea." Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu." "# Și a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
director al filialei Vâlcea a Arhivelor Statului, tabel în care este menționată și școală din Pietrari; în 1842 Dumitru Maharia, în vârstă de 19 ani, flăcău, fiu de preot apare că învățător aici. În anul 1838, Nicolae Murgescu, fiu de birnic, era învățător în Pietrari de Sus. În același an la Școală Normală din Râmnic frecventau cursurile Ioan Moghinescu și Nicolae Murgescu, viitori dascăli din Pietrari de Sus și respectiv Pietrari. În Pietrari de Sus, din 1843 este menționat că învățător
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
an la Școală Normală din Râmnic frecventau cursurile Ioan Moghinescu și Nicolae Murgescu, viitori dascăli din Pietrari de Sus și respectiv Pietrari. În Pietrari de Sus, din 1843 este menționat că învățător Toma Ciocescu, de 16 ani, însurat, fiu de birnic. Aceste date au fost culese din volumul “Din Istoria culturii și școlii din județul Vâlcea (sec.XVI - XIX) - Lista cu învățătorii și școlile existente în satele din Vâlcea în anii 1838-1843”. În anul 1857 școală din Pietrari funcționa într-un
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Mladinul, Ruptura etc.), altele, însă, au dispărut sau au fost înlocuite cu denumiri noi. Ca proprietate mănăstirească moșia Boghicenilor e înregistrată și în materialele recensămîntului din 1772 (1774). Pe atunci satul avea 45 de gospodării țărănești, dintre care 42 aparțineau birnicilor. O așezare nu prea numeroasă ca populație, dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
interval de numai doi ani (1772 și 1774), oferă, de asemenea, informații prețioase privind dezvoltarea Albeștilor la acea vreme. Dacă recensământul din 1772 menționează doar numele proprietarului satului (Logofătul Balș), fără a se înregistra numărul gospodăriilor și nici numele locuitorilor birnici sau a celor scutiți de obligații, cel din 1774 este mai cuprinzător din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme cumplite în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
În anul 1772 moșia aparținea lui Dumitrașcu Sturza, hatman la Domnia Moldovei și cuprindea un număr de 22 de gospodării. În urma recansămîntului populației din ținutul Orhei - Lăpușna din anul 1774 s-a constatat că în Chițcani trăiau 17 volintiri, 3 birnici, un preot și o femeie săracă, cu următoarele nume și prenume: Vasile, Andrii, Ștefan, Brehuță, Berco, Socolan, Giulescu, Șfedu, Țanga, Stahi, Tihomi, Grigoraș, Boiță, Armaș, Bălan, Bahul, Micăilă, Popa, Nastasie. De-a lungul timpului pământul satului a fost stăpânit de
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
coincid și cu cele ale recensănоntului populației Moldovei din 1774, din care aflăm că s. Hrămăncăuti din ocolul Mijlociu țin. Hotin avea o sumă totală de case de 36, dar, deși 2 sunt scutite de bir, 34 de oameni rămîn birnici. Aflăm și lista lor, care au nume de familie Toma, Vatamanu, Gogian, Bоrcă, Moraru, Josu, Cojocaru, Căldare, Plăcintoi, Tărcuță, Cocieru, Popencu etc. Unitățile militare rusești, care veniseră încoace pentru războiul cu turcii, și-au completat rîndurile din contul băștinașilor. Au
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
din timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. În materialele recensămîntului din anii 1772-1773 găsim înregistrată localitatea Holercani cu numai 20 de ogrăzi, moșia satului aparținînd Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. Recensămîntul de la 1774 fixează aici 23 de case, 11 ale birnicilor, 12 ale rufeturilor, una a preotului și una a diaconului. Unele vite vechi de oameni s-au păstrat, peste ani și veacuri pînă în zilele noastre. Pe de altă parte, în cursul vremii, populația s-a înnoit cu familii stamutate
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
satul Scoreni, aflat în „ocolul Botnei”, aparținea Mănăstirii Căpriana și număra 16 case, 14 moldoveni și 2 văduve neplătitoare. Un an mai târziu, în 1774, un recensământ similar atestează Scoreni în „ocolul Cogâlnicului”, cu 24 de case, 21 dintre care birnici (plătitori de bir). La 9 noiembrie 1817 în localitate este sfințită o biserică de lemn, pe temelie de piatră, având hramul Sf. Ierarh Spiridon. O altă biserică cu același hram, Sfântul Spiridon a fost construită în anul 1863 și figurează
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
Dar, la 28 decembrie 1786 Mărioara Calimah a cumpărat Moșia Singurenilor de la Marvei Cantacuzino. În 1793 este contruită o biserică din lemn, locul altarului este păstrat în curtea unui locuitor. În 1803 vesternicul Grigoraș Sturza avea în Corlăteni 125 de birnici. Un document de arhivă ne informează că pe moșia lui Mihai Struza din Corlăteni se aflau doi frați boiernași - Leahu cu famiiile lor. unul din ei, Niță Leahu, de 75 de ani era văduv. Apoi, mai era ruptașul ion Steopa
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi. În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de evrei, ruși sau ucraineni. În 1788 ocupația austriacă găsește târgul Briceni cu 55 de familii, dar în noiembrie al aceluiași an vin rușii. În noiembrie 1788 armata generalului Saltîcov îi alungă pe austrieci din Briceni. În
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
aprilie 1550). Administrația militară rusă, conform catagrafiei din 1772-1773 întregistra în Lalova 20 de gospodării și 31 capi de familii în Stodolna. În Lalova sunt supuși unui bir cumplit al trupelor țariste de ocupație. În 1803 Lalova avea 68 de birnici, iar Stodolna - 51, toți în supușenia boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost construită în 1793, iar cea din Lalova cu hramul "Sf. Parascheva" din piatră în 1812. Între 1812-1821 Zoița Rosetti stăpânea s. Lalova și avea frumoase livezi
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
liberi, 2 văduve (Moldova în epoca feudalismului, 1837, Chișinău, 1975, vol. II, p. I, pag. 164). 1774. Moșie răzeșească. 54 de case, 54 de breslași, 1 preot, 1 dascal, 2 văduve, 50 de poștași. "'1793". Hristici Ocolul Mijlocului, 77 de birnici, cărăușie, loc îndestul (Uricariul, Vol. VIII Iași, 1886, p. 282). 20 martie 1814. Arsenie Lozan și Arsenie Eftenie din Hristici depun plîngere asupra decedatului șetrar Vasile Carp, cum că le-a luat moșiile ce le aveau la Cuhurești și Vanțina
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
i s-au risipit iconomia casei", protopopul Ion găsește resursele să achiziționeze, în perioada imediat următoare, mai multe moșii atât de la rude ale sale mai nevoiașe (urmașii acestora decăzând din calitatea de mici boiernași, dispărând treptat în masa de țărani birnici) cât și de la persoane străine de neamul lor. Un act din 15 august 1770 încheie o astfel de tranzacție în familie prin care Ion cumpără tot pământul vărului său Dumitru, fiul lui Voinea Măgheriu, ca martori fiind, trecuți pe două
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
ajungând și pe teritoriul moșiei Mănăstirii Neamțului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este "Catagrafia Moldovei" din anii 1772 - 1773 în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Birnicii fiind de gospodărie, care aveau obligația de a plăti bir mănăstirii, pe al carei domeniu erau așezați. Numărul familiilor putea fi mai mare decât cel menționat, deoarece existau și familii scutite de bir, care nu sunt menționate, precum preoții
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
și pe teritoriul moșiei Mănăstirii Neamțului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este "Catagrafia Moldovei" din anii 1772 - 1773 în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Birnicii fiind de gospodărie, care aveau obligația de a plăti bir mănăstirii, pe al carei domeniu erau așezați. Numărul familiilor putea fi mai mare decât cel menționat, deoarece existau și familii scutite de bir, care nu sunt menționate, precum preoții, văduvele
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]