287 matches
-
în vorbă și Lionel. — Siameze, acum le-am despărțit. De un client. Râd toți patru. Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte, mulate, cu dungi ca de zebre. Încearcă să se miște la fel: ca la înot sincron, dar pe uscat. Totuși, ceva îi face pe cei trei comeseni să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Când o să fii francez, o să vrei să plătim nemțește, conchide Roman. La opt fără două minute, localul e gol. Didier stinge și aprinde firma de trei ori. Într-un minut, două mașini de poliție opresc, cu scrâșnet de frâne, în fața bistroului. Inspectorul Clovis și șase polițiști descind în forță. Doi agenți mai tineri îi pun cu fața la perete pe Francis și Didier. După ce-i legitimează, inclusiv pe Claude, cel mai bătrân dintre polițiști îi raportează lui Clovis: — Sunt în regulă, dom’ inspector
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cred c-ar trebui s-o lași mai ușor cu băutura. — De mâine. Didier, o vodcă dublă! — Polonezule, am o treabă pentru tine, își amintește Claude. Poți să-mi faci mâine o revizie la instalația de apă? Tot e închis bistroul. — Îmi dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent Lionel. — Patroane, o să te cam coste revizia asta: e ultima mea zi de viață și mă vând scump. Claude îl privește suspicios, neînțelegând la ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10. Roman și Claude se află în pivnița bistroului. Roman are la picioare o uriașă geantă cu scule și un pachet plin cu țevi de diverse mărimi. Claude deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ora 14.10. Claude intră cu mașina în curte. Pe geamul mașinii vede cum apa se strecoară pe sub ușa de la intrarea în bistrou. Parchează. Coboară din mașină și închide vanele de alimentare cu apă. Se duce prin față, deschide ușa bistroului și intră. E bucuros că a sosit la timp: apa abia a început să se infiltreze prin spărtura de la chepeng din care ies și niște bulbuci. Bulbucii încetează. Claude scoate drugul cu care a blocat chepengul și-l pune într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Domnul Hirsch? Claude Fernandez la telefon. S-a întâmplat o catastrofă. E ora 16.00. Lionel a terminat ziua de lucru. Iese din baracă. Vede un taxi. Are o presimțire. Îl oprește și sare în el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
publicitate: toată lumea așteaptă semnătura dumneavoastră. — Dacă nu e secret, de la cine sunt propunerile? — Companii de asigurări, producători de lumânări, de sicrie, de lenjerie bărbătească, de produse de slăbit. Ca să nu mai vorbesc de micii comercianți, ca restaurantul Duc d’Anjou, bistroul Aux Immigrants Heureux, crematoriul La Mort des Autres, o librărie, un magazin de haine de lux. Până și un salon de dans din Nantes, care ne-a lăsat paf pe toți: s-a înscris la licitația pentru prima reclamă de după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întind de-o parte și de alta a rândului bannerul cu lozinca mobilizatoare „Salvați-l pe Lionel!“ sunt doi rapperi voinici, aflați pe pozițiile 7, respectiv 9, în ultimul top publicat de revista NRJ. Talonneur este chiar Claude Fernandez, patronul bistroului Aux Immigrants Heureux, care a lăsat baltă lucrările de reamenajare a localului pentru a-i aduce un ultim omagiu clientului său. Trebuie spus că domnul Claude s-a implicat masiv în operațiunea de salvare a lui Lionel, fiind ales în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Când s-au trezit de dimineață, au avut o mare surpriză: deși la culcare lăsaseră un piedestal gol, acum un frumos cearșaf acoperă ceva care pare a fi un om. Demonstranții se opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la ultima livrare a lui Kiril. Însărcinatul cu afaceri culturale al primăriei ține un scurt discurs plin de bun-simț: — Dezvelim, în această zi festivă, un monument dedicat imigranților
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mică încurcătură la cofetărie. Pune cartonul pe masă, fără să-l deschidă. Continuă de unde a rămas: — Azi e ziua dumneavoastră de naștere. — Așa e. Uitasem. — Permiteți-mi să vă urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a mea, desigur. Sunteți foarte drăguți. — Am cotizat cu toții ca să vă luăm un tort. Până și inspectorul Clovis. — Sunt onorat. — S-a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude a comandat o nouă firmă pentru bistroul nostru. De luni, o să se numească Le Lionel Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care nu vor mai avea nici o reținere să fie văzuți într-un local pentru imigranți. — E prea mult
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viu. Și de gestul nostru... se alegea praful... — Nu-ți face probleme, Didier. În fond, se potrivește și urarea asta. — Așa ne-am gândit și noi. Vă mulțumim pentru înțelegere. Întotdeauna mi-ați părut un om deosebit... Nu știu ce căutați în bistroul nostru... — Pot să te rog ceva? vrea Lionel să profite de imaginea bună pe care-o are în ochii lui Didier. — Orice, numai să nu fie ultima dorință. Didier îi zâmbește lui Lionel, vrând să verifice dacă i-a fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fost: un mălai mare. Bețiv, dar foarte îndemânatic. Autorul a insistat mai mult pe latura alcoolică a personalității mele, amintind doar în treacăt de calitățile mele de minitehnicus, confirmate de nenumăratele mele intervenții la inundații de apartamente. La inundația de la bistroul lui Claude, a fost mânărie pe față: am căzut în cursă ca un șobolan. Dar cursa mi-a întins-o în primul rând autorul, ca să-i iasă lui combinația. Oricum, nu mai aveam mult de trăit: la autopsie mi-au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plac femeile cu sânii mari. Or, ea... Cum a zis odată Sartre, citez din memorie: Femeia fără sâni e sortită să sufere. Am încheiat citatul. Părerea lui Claude Fernandez Eu chiar țin la imigranți. Altfel, mi-aș mai fi botezat bistroul Aux Immigrants Heureux? De pe urma lor mi-am făcut bruma de avere, pentru ei m-am dat peste cap ca să le fie bine și niciodată sete. În ceea ce-i privește pe cei doi morți - trei cu Lionel, dacă a mierlit-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără logică, dar, În primul rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul acela se Întâmplă ceva la care nu te așteptai: brusc, femeia Îți smulge fotografia din mână și pleacă lăsându-te singur la masa metalică a bistro-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai cu atâta ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine, nu știu. Spune-i pur și simplu că te doare capul, propuse Richard, râzând și el de ce spusese. ― Bine, las-o baltă, zise Ben. Mă descurc eu. Diana a transformat scurta întâlnire de afaceri într-o cină la un bistro franțuzesc din Chelsea: era un restaurant întunecat, cu o atmosferă relaxantă, perfect pentru întâlniri romantice la lumina lumânărilor. ― E locul meu preferat, i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu te-ai săturat? Omul ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat și zgomotos, iar eu îmi petrec toată seara uimită de amestecul de lume ciudată care ne înconjoară. În fața noastră se află o masă la care stau șase dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să fac un duș, sau tradiția cere să rămîn slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne Îi citi pe chip decepția și obida văzînd vreo zece jandarmi care intrau cu zgomot În bar. Cei cîțiva localnici aflați de față se Întoarseră, concentrîndu-se asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
catargul la vînt de cincizeci de noduri și valuri de șapte metri. Toți văzuseră În asta un semn rău. Zorii se ridicau cînd traulerele se Întoarseră În port, unele după altele. Marinarii abătuți și istoviți debarcară și se Îndreptară spre bistroul unde Anne Îi aștepta cu cîte ceva care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită bani, oricât de puțini, pentru fiul lui. Că se încredea în noua lui țară și că avusese noroc de prieteni buni. Că visa la o benzinărie cu garaj și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a- ntregul, fiindcă părinții lui, tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]