492 matches
-
actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Cele mai vechi urme arheologice datează
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
la Milano la 3 septembrie, dacă se presupune că ar fi pătruns în Italia abia în luna mai a aceluiași an. Longobarzii au pătruns în Italia fără a întâmpina rezistență bizantină la frontieră (de la "milites limitanei", formațiuni grănicerești). Resursele militare bizantine aflate la dispoziție era mult reduse și de loialitate dubioasă, iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din regiune nu au detectat urme de confruntări violente, ceea ce confirmă narațiunea lui Paul Diaconul, care relatează despre preluarea provinciei
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
procesul de consolidare definitivă și centralizare a regatului longobard, în timp ce teritoriile rămase în Imperiul Bizantin s-au reorganizat sub controlul unui exarh din Ravenna, care avea capacitatea de a apăra Italia fără sprijinul direct al împăratului de la Constantinopol. Consolidarea stăpânirilor bizantină și longobardă a avut consecințe pe termen lung asupra Italiei, țara rămânând fragmentată timp de mai multe secole.
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorica, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peșteră Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea bizantina a ființat aici o localitate populată încă de evrei. Odată cu cucerirea Palestinei de către cruciați a crescut însemnătatea orașului, el devenind capitala de dioceza catolică și fiind dotat cu mai multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternate de decădere și
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
unde apare numele „Nazaret” נצרת. Inscripția dateză din secolul al III -lea e.n. Denumirea Nazaret figură și pe alta inscripție ebraică, măi târzie,din secolul al VIII-lea, folosind aceeași ortografie. De asemenea, în cântece liturgice ebraice - piyutim - din perioada bizantina e amintită o așezare numită Nazaret, printre satele în care s-au refugiat castele preoților (cohanim) după Marea revoltă a evreilor împotriva românilor. La Nazaret s-a așezat așa numita gardă de preoți Hapitzetz הפצץ și poetul (paytan) Elazar Berabi
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Astăzi muzică bizantina este prezentă doar în serviciul liturgic din bisericile ortodoxe, întâlnită sub numele de "psaltica". Deși unele biserici ortodoxe autocefale, cum ar fi Biserică Ortodoxă Rusă, nu mai folosesc acest gen de muzică, fiind înlocuită cu muzica corala specifică lumii occidentale
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
autocefale, cum ar fi Biserică Ortodoxă Rusă, nu mai folosesc acest gen de muzică, fiind înlocuită cu muzica corala specifică lumii occidentale, în urma reformei tarului Petru cel Mare, psaltica rămâne un simbol viu al strălucirii teoforice (termen care desemnează artă bizantina ca fiind o artă ecleziastica care încearcă să exprime o frumusețe transcedentală, Dumnezeiasca, originală și unică) a artei bizantine ortodoxe. Muzică psaltica bizantina este prin esență o muzică exclusiv omofona și melodica (exclude armonia sau cântarea pe mai multe voci
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
reformei tarului Petru cel Mare, psaltica rămâne un simbol viu al strălucirii teoforice (termen care desemnează artă bizantina ca fiind o artă ecleziastica care încearcă să exprime o frumusețe transcedentală, Dumnezeiasca, originală și unică) a artei bizantine ortodoxe. Muzică psaltica bizantina este prin esență o muzică exclusiv omofona și melodica (exclude armonia sau cântarea pe mai multe voci). Etimologic, cuvantul "muzică" este de origine grecescă, luându-și numele de la "muse" (termen care mai tarziu are un înțeles mai larg desemnând în
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
împotriva ereziilor ariene. Sf. Român Melodul, un sirian care a trăit la Constantinopole, ne-a lăsat o mie de laude, adevărate comori, și tot despre el se spune că ar fi autorul binecunoscutului Acatist al Maicii Domnului. Astfel, în muzică bizantina, care încet încet prinde contur, fiind "un sincretism" al vechilor moduri antice muzicale ale popoarelor moștenitoare a culturii elenistice (sau cel puțin în sfera de influență elenistico-bizantină), apare o notație proprie și un sistem de scriere original, find primul de
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
care face să se ia trei note într-un timp, triargonul care face să se ia patru note într-un timp și argonul care se folosește împreună cu oligon supra kendime. Interesant este că în serviciul de cult din Biserică muzică bizantina se cântă fără instrumente, acestea fiind folosite doar la curtea împăratului sau la banchete. Adevărată emblemă a artei bizantine, muzica psaltica este după părerea unora muzică care găsește calea cea mai rapidă către sufletul celui care o asculta sau cântă
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
Iulia. Studiile publicate și cercetările întreprinse de Preasfinția Să îl recomandă că pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, Teologiei persoanei - antecedente patristice și reverberații contemporane, Raportului dintre Teologie și Filosofie în lumea răsăriteana, Tradiției isihasta în varianta bizantina și românească. Este membru în Colegiul de redacție al revistei „Altarul Reîntregirii”, publicația oficială a Facultății de Teologie din Albă Iulia; membru în comitetul de redacție al revistei „Tabor”, Revista de Cultură și Spiritualitate a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Manuel I Comnen și de cel occidental Frederic I Barbarossa. La sfârșitul anului 1155, trupele bizantine au recuperat Bari, Trani, Giovinazzo, Andria, Taranto și au început asediul asupra Brindisi. Debarcând în peninsulă, armata lui Guillaume a zdrobit-o pe cea bizantină atât pe mare (cele 4 vase grecești) cât și pe uscat, la Brindisi (în 28 mai 1156), recucerind Bari. Adrian al IV-lea a început negocierile la Benevento, semnând un tratat (18 iunie), potrivit căruia abandona cauza răsculaților și îl
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena. A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de riț grecesc, o mănăstire închinata Sfanțului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad Prin 1030, profitând de faptul că protectorul
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
Arhitectură bizantina este stilul arhitectonic dezvoltat în cadrul Imperiului Bizantin. Această terminologie este folosită pentru a desemna arhitectură medievală din partea de răsărit a Imperiului Român, deoarece a evoluat că o entitate artistică și culturală distinctă având în centru nouă capitala Constantinopol, spre deosebire de Romă
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
de apus a vechiului imperiu. Imperiul Bizantin a avut o existență de mai bine de un mileniu influențând în mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și din Orientul Apropiat, devenind precursorul principal al arhitecturii renascentiste și al celei otomane. Arhitectură bizantina s-a manifestat în general prin construirea unor edificii religioase. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, partea Răsăriteana a imperiului a supraviețuit suferind numeroase schimbări politice și teritoriale. Tot în acest timp au avut loc numeroase progrese
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
fortificațiile de apărare ale orașului și Palatul Scufundat. În această perioadă a avut loc maturizarea culturii bizantine. S-au înregistrat, din Caucaz până în Peninsula Balcanică, vii interferente culturale și o remarcabilă circulație de valori estetice, care au creat artă ambiantei bizantine. În această strălucită perioadă au fost construite edifici precum Biserică Chora din Constantinopol și Hagia Sofia din Trabzon. Această perioadă coincide cu misiunile pentru creștinarea slavilor, finalizate cu creștinarea sârbilor, bulgarilor și în final a rușilor. Populația slavă a fost
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
Mesopotamia, Armenia de sud și Capadocia au călătorit spre Apus și au purtat cu ei semnele culturii bizantine. Bazilica Sân Marco din Veneția și Catedrală din Torcello se numără printre edificiile construite în această perioadă în Peninsula Italica sub influența bizantina. Specifice acestei perioade sunt construcțiile de dimensiuni relativ mici, diametrul cupolei nedepășind de obicei 10 metri, în comparație cu bisericile din perioada anterioară. Împăratul Mihail al VIII-lea, întemeietorul ultimei dinaștii bizantine, cea a Paleologilor, a reconstruit unitatea politică a Imperiului Bizantin
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
ca și în perioada anterioară, își face apariția construcția de dimensiuni mici precum și atmosfera discretă. Centrul de greutate al artei bizantine se mută de la Consantinopol la Mistra și pe Muntele Athos. După căderea imperiului în anul 1453, artă și cultură bizantina va fi preluată de către statele din Balcani și de către Rusia, unde vor fi construite numeroase biserici după modelul celor bizantine. Moștenirea arhitecturii bizantine este de necontestat, mai ales în Peninsula Balcanică și în Rusia. În Grecia, Albania, Șerbia, Bulgaria, România
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
bizantine se mută de la Consantinopol la Mistra și pe Muntele Athos. După căderea imperiului în anul 1453, artă și cultură bizantina va fi preluată de către statele din Balcani și de către Rusia, unde vor fi construite numeroase biserici după modelul celor bizantine. Moștenirea arhitecturii bizantine este de necontestat, mai ales în Peninsula Balcanică și în Rusia. În Grecia, Albania, Șerbia, Bulgaria, România și Rusia există o serie de biserici în stil bizantin. Arhitectură islamică, mai ales arhitectură otomană, a fost influențată de
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
Rusia există o serie de biserici în stil bizantin. Arhitectură islamică, mai ales arhitectură otomană, a fost influențată de construirea unor moschei după modelul bisericilor bizantine. în timpul Renașterii din Europa secolelor XV-XVI au fost construite biserici inspirate de modelul celor bizantine. De asemenea, în secolul al XIX-lea a început Mișcarea Neobizantină, ce promovează construirea unor edifici moderne în stil bizantin.
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
dicționar al limbii grecești și publicând lucrări despre lumea bizantină ca „Imperiul de Constantinopol în timpul împăraților francezi”, Despre familiile Bizantine și „Istoria Bizantină”. A publicat primul dicționar al limbii grecești și al limbii latine medievale ce au pus bazele diplomaticii bizantine și paleografiei grecești. În epoca Iluminismului, în secolul al XVIII-lea, monarhia absolută și biserica erau criticate și s-a încercat astfel demolarea modelului bizantin, imaginea iluminiștilor despre Bizanț căpătând trăsături negative, considerând perioada bizantină ca una de declin a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
rang în funcție de meritele sale. În secolul IV, Imperiul Roman parcurgea o perioada de criză spirituală. Păgânismul se ciocnise cu creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare. Dar ulterior, creștinismul și păgânismul s-au suprapus, formând cultura răsăriteană greco-creștină, denumită “bizantină”, al cărei centru era Constantinopolul, noua capitală a Imperiului Roman creștin. Constantin, născut la Naissus, aparținea unei familii ilire, iar mama sa, Elena, se convertise la creștinism. Aceasta chiar a întreprins un pelerinaj în Palestina, găsind presupusa cruce pe care
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
obiceiurile și practicile bizantine. În urma creșterii taxelor bizantine, Simeon, ca țar al bulgarilor, protestează. Ignorat de Leon VI, a invadat Tracia și Macedonia. Împăratul face apel la maghiari care îi înving pe bulgari. Țaratul Bulgar amenință de multe ori capitala bizantina și și-a extins frontieră până aproape de Tesalonic. După moartea lui Simeon în 927, Petru, fiul acestuia, a încheiat pace cu Bizanțul. Roman I Lecapenos îi recunoaște lui Petru titlul de basileu al bulgarilor, intrând în familia de principi ca
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
imperiale care aparțineau monarhului carolingian. Totodată, a mutat capitala la Roma, care era capitală lumii, după cum biserica romană era mama tuturor bisericilor. Și-a asumat rolul de protector al Bisericii, a creat episcopate și mai ales demnități după modelul celor bizantine, astfel că ambiția lui era total diferită de cea a bunicului său, visul lui fiind de a reface Imperiul Roman. Otto III a murit la vârstă de 22-23 de ani , în 1002, iar potrivit dorinței sale a fost înmormântat la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fie obiectiv, concentrându-se mai mult pe personalitatea generalului Belizarie. Descrie campaniile împotriva perșilor, și apoi campaniile împotriva vandalilor și ostrogoților. Apar uneel accente critice asupra lui Iustinian, ca Răscoala Nika, dar prezintă și informații geografice, istorice, culturale și etnografice bizantine. În Despre Construcții, împărțită în 6 cărți-557, a elogiat activitatea domeniului edilitar al domniei lui Iustinian, lucrarea fiind scrisă când încă se mai afla la Constantinopol. În Istoria Secretă, scrisă în 550-560, Procopius are un ton diferit în privința descrierii lui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]