1,717 matches
-
Constantinopolului; prezența lor pe câmpul de luptă era decisivă, iar fără ei țarul nu întreprindea nimic. Acțiunile militare devastatoare ale vlaho-bulgarilor și cumanilor în Tracia și Macedonia au continuat și în anii următori. În 1207, latinii sunt confruntați cu acțiunea bizantinilor de la Niceea și cea a vlaho-bulgaro-cumanilor, context în care Tracia era din nou devastată, iar cumanii înaintau nestingheriți până la Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, împotriva latinilor, iar în 1239-1240, Ioan Asan și Ioan Vatatzes au asediat Constantinopolul. Ei nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la sud de Dunăre, catolici și ortodocși se înfruntau pentru supremație, asupra întregii creștinătăți s-a abătut urgia păgână, marea invazie mongolă din 1241, care a dus la o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătari, unde înaintașii lui Ladislau nu mai pătrunseseră până atunci, adică în teritoriile carpato-nistrene. Pozițiile ungare de la est și nord-est de Carpați au fost pierdute după 1241, dar acestea mai persistau în titlul regilor săi. După recucerirea Constantinopolului, în 1261, bizantinii au încercat să preia controlul regiunilor de la Dunărea de Jos, stăpânite de ei timp de secole. Astfel, într-o cuvântare panegirică, Manuel Holobolos susținea că autoritatea legitimă a împăratului Mihail VIII Paleologul ar fi fost recunoscută și de "insulele (teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat frecvent în luptele pentru tron din Bulgaria, dintre Constantin Tich, Ivailo, Ioan Asan III și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit, spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oraș, dar și cel mai vechi-având o fundație bizantină și datând din secolul X, ea este menționată ca Mavrocastro sau Asprocastro (Cetatea Albă). La sfârșitul secolului al XIII-lea, Cetatea Albă era un centru însemnat, iar populația sa era eterogenă: bizantini (greci), români, evrei, tătari, orașul avea o reședință episcopală ortodoxă. Orașul era situat într-un teritoriu stăpânit efectiv de tătarii Hoardei de Aur, cu numeroase frământări politice și militare, în urma dispariției lui Nogai, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orbita politică și militară mongolă. Influența sa, în secolul al XIV-lea, este legată inseparabil de activitatea comercială și de prezența negustorilor genovezi în regiunile nord-pontice și la gurile Dunării. Se poate spune că dacă Chilia a fost înființată de bizantini, dezvoltarea și prosperitatea ei se datorează genovezilor, orașul făcând parte din acea salbă de colonii genoveze aflate pe litoralul pontic, dintre care cea mai renumită a fost Caffa. Bogata activitate meșteșugărească și comercială a Chiliei este ilustrată și de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au cunoscut o evoluție specifică, extindere sau contracție, în funcție de conjunctură. Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii, aveau o organizare politică, militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios) vorbește despre luptele dintre vlaho-bulgari și bizantini și rolul organismelor politice nord-dunărene, "micile domnii" (cnezate) sau "stăpâniri" în luptele din sudul Dunării. Apoi, avem mențiune despre Țara fiilor lui Bâlea cneazul (vestul Transilvaniei), o "țară" condusă de o familie cnezială, unde se afla o episcopie, așadar era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor desfășurate autonom sau prin raporturi cu alte puteri, ca manifestări ale organismelor politice românești. Concret, prima înregistrare în izvoarele scrise a românilor nord-dunăreni este legată de participarea unei formații militare românești, alături de cumani, la luptele dintre vlahi (Asănești) și bizantini (după Nicetas Choniates, FHDR, III). Nu mult după aceasta, românii din sudul Transilvaniei, alături de sași, secui și pecenegi, participau la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar aici genovezii nu erau stăpâni, nu se bucurau de concesiune teritorială, ca la Caffa, ci făceau negoț pe pământ bizantin.33 Puțin mai târziu, comerțul genovez își face apariția și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încercat să pătrundă la Severin, iar atacatorii au întâmpinat o slabă rezistență. Trebuie să precizăm că rolul cavalerilor ioaniți aici, la Dunăre, se consumase deja, aceștia nu mai contau pe Țara Severinului. Apoi, în 1261, Constantinopolul va fi reluat de bizantini în vremea împăratului Mihail VIII Paleolog. Din acest moment, destinul spațiului medieval românesc, politic și spiritual, va fi tot mai strâns legat de Bizanțul renăscut, iar impactul pentru regiunile carpato-dunărene va fi asemănător cu revenirea Imperiului la Dunăre, în a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VIII întreținea relații intense cu hanul Nogai, pe care l-a atras de partea sa. După 1261, s-a declanșat o revoltă la Dunăre, în porturile Dobrogei stăpânite de bulgari, Vicina, Isaccea și unele centre maritime au trecut de partea bizantinilor, cei care le puteau apăra grație flotei lor. Faima și influența împăratului bizantin Mihail VIII, eliberatorul Constantinopolului, se întindea acum și în nordul Dunării, "în pământul fără sfârșit al dacilor (românilor)", după cuvântul unui panegirist bizantin. În 1272, se ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
soție pe fiica naturală a împăratului Mihail și intervine în sudul Dunării împotriva dușmanilor acestuia, bulgarii. Traversând câmpia munteană în fruntea oștilor sale, hanul rebel trece Dunărea și înlocuiește, în mai multe rânduri, pe țarii bulgari, apoi asediază Târnovo împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arpadian, pentru a se întări la ei acasă. La puțin timp după năvălirea în Ungaria, în 1323, Mihail, fiul lui Stracimir de la Vidin, se proclama țar și aduna oaste alcătuită din "ungrovlahi și cu tătari împreună", cu care lupta împotriva bizantinilor. În același timp, în sudul Dunării, avea loc o mare năvălire a tătarilor-istoricul bizantin Ioan Cantacuzino scria: "Sciții (tătarii), care locuiau în munții de la nord (Carpați), neamul cel mai mare și mai puternic din toate" au năvălit sub conducerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungaria, în 1323, Mihail, fiul lui Stracimir de la Vidin, se proclama țar și aduna oaste alcătuită din "ungrovlahi și cu tătari împreună", cu care lupta împotriva bizantinilor. În același timp, în sudul Dunării, avea loc o mare năvălire a tătarilor-istoricul bizantin Ioan Cantacuzino scria: "Sciții (tătarii), care locuiau în munții de la nord (Carpați), neamul cel mai mare și mai puternic din toate" au năvălit sub conducerea unor șefi de triburi locale. Or, tocmai atunci (1323-1324) se declanșează un război al românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ni-l dezvăluie un izvor bizantin, care vorbește de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țara și a ocupat Vidinul. Într-o "Istorie despre domnia Serbiei", se vorbește despre lupta lui Ștefan Uroș III, tatăl lui Ștefan Dușan, cu țarul bulgar Mihail, ajutat de tătari și de Basarab". În același timp, Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui Basarab au luptat alături de tătari. În lupta de la Messembria (1331), dintre bizantini și bulgari, primii și-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui Basarab au luptat alături de tătari. În lupta de la Messembria (1331), dintre bizantini și bulgari, primii și-au imaginat că au în față "pe geții (românii) de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca și tătari, cei mai mulți sunt arcași și au venit în ajutorul bulgarilor. Dar ei au descoperit alături de bulgari și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca și tătari, cei mai mulți sunt arcași și au venit în ajutorul bulgarilor. Dar ei au descoperit alături de bulgari și români, chiar pe tătari". Astfel, românii au luptat alături de tătari, la Mesembria, împotriva bizantinilor, ca și la Velbujd. Deducem că, în anii 1330-1331, românii, bulgarii și tătarii alcătuiau o coaliție sui-generis. Dar aveau și adversari puternici: bizantinii, cu flota de pe Dunăre, și sârbii, care, după lupta de la Velbujd, au pătruns în Țara Românească și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperit alături de bulgari și români, chiar pe tătari". Astfel, românii au luptat alături de tătari, la Mesembria, împotriva bizantinilor, ca și la Velbujd. Deducem că, în anii 1330-1331, românii, bulgarii și tătarii alcătuiau o coaliție sui-generis. Dar aveau și adversari puternici: bizantinii, cu flota de pe Dunăre, și sârbii, care, după lupta de la Velbujd, au pătruns în Țara Românească și au cucerit Banatul Olteniei, dar s-au retras, conform. unei cronici sârbe târzii.19 Campania militară a regelui Carol Robert împotriva lui Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al cărui sugestiv portret reține și în miniaturile mitropolitului) sau cu Miron Barnovschi. Istoricii ecleziastici îi consemnează erudiția și personalitatea. Ierarhul e prezent la convorbirile de pace cu polonii (1612 și 1616), arată competență în materie juridică (e inițiat în dreptul bizantin), statornicește norme ale vieții monahale (printr-un „așezământ” dat în 1627, reglementând funcționarea obștilor mănăstirești). Prin stăruința și cu cheltuiala sa, ia ființă la Suceava (în 1619) primul spital urban menționat documentar în spațiul românesc (ce va anexa, în timp
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
stărui. Un asemenea caz ne prezintă regele Bela IV, fiul întîi născut al lui Andrei II, care fu încoronat fiind tată-său încă în viață. Bela IV își alesese soție de legea grecească și anume pe prințesa Maria, fiica împăratului bizantin Theodoros Laskaris I. După insistența tătîne-său, Bela IV își părăsi soția, după ce trăise doi ani cu. ea, dar trebui s-o reprimească în căsătorie în urma unei porunci papale, ceea ce și făcu {EminescuOpXIV 77} într-adevăr și fără stinghereală, după ce s-a-ntors
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]