310 matches
-
drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu frumoasa fată. // (Apare imaginea Frumoasei fără corp Cezara.) Dulce, mândră, o minune, / Către el pășind ușoară... / Lângă ea, genunchiu-și pleacă... // IERONIM (în genunchi, către imagine fetei): Am lăsat prieteni, țară, / Ca iubirea mea să-ți placă... // FRUMOASA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi zgârie fața. Gândul de a părăsi o ființă atât de neajutorată și de blândă mă speria. De partea cealalaltă se afla Elsa, burta ei care creștea încet. Telefonul suna la ore neobișnuite. Elsa ridica receptorul și nu spunea nimeni nimic. Știam că era ea. Speram să spună ceva, orice. O insultă, un vaiet. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră-mi. Ți-ai găsit drumul. — Da. Înghit în sec. Da, mi l-am găsit. Ăsta e drumul cel mai bun pentru mine, Iris. Sunt avocată. Întotdeauna am fost. E o mare șansă. Aș fi... nebună să nu profit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bine educați, politicoși, În fața profesorului temut-iubit, Într-o patriarhală sală de clasă? Sau e tăcerea unor adolescenți care jinduiesc pământul sălbatic unde Încolțește aventura? * —Ooo, ce roman polițist ai Început! Și tocmai acum, când ne pregătim de plecare! Vocea Christei: blândă, prevenitoare la Început, pe urmă tot mai Înaltă, ca o lamă flexibilă a unui cuțit de calitate, pe care Îl ții Îndoit În mână și Îi dai, Încet-Încet, drumul. Dar nu vă lăsăm să plecați până nu ne terminați povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sune la ora 4.00, să am timp să mă spăl, să mă Îmbrac și să fug la gară. Somnul de dimineață este cel mai profund și mai plăcut. Îmi era atât de greu să mă smulg din brațele acestei blânde și divine adormiri. Nu de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu următorul. Nu mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape, lipindu-se de mine. Numai bine ca să-i simt erecția de dimineață. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus își avea originea în absurda și nefericita căsătorie impusă, cu ani în urmă, de Augustus - din nemiloasele rațiuni de stat - a surorii lui, blânda Octavia, cu îndărătnicul Marcus Antonius, înflăcărat deja de iubirea pentru Cleopatra. Căsătoria se terminase curând, iar între cei doi nu rămăsese decât lupta. Și micii orfani. Sus, pe Capitolium, prietenii lui Germanicus au avut timp să-și arate unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
medicilor imperiali, cu un vin roșu vechi, pe care Manlius îl scosese dintr-un dolium centenar din pivnițele sale, săpate în măruntaiele vulcanice ale muntelui Artemisium. În timp ce musafirii vorbeau, Împăratul își spuse că, de fapt, nimănui nu-i păsa că blânda Drusilla murise atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de bucurie. Ea este eternă, ei sunt efemeri! Îi privește, le vorbește, sunteți niște furnici, sunt atât de puternică. Cine s-ar pune cu mine ? Flora este la fel ca marea, puternică, nesfârșită, îl folosește cum dorește, e mărinimoasă și blânda, îi trece mâna prin părul ud de transpirație și-i spune: - Ai răbdare, iubitule, avem toată seara înainte, o noapte cât o eternitate! Laur se gândește cum poate opri timpul! Timpul este incompresibil, orice ai face el este invariabil dintr-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna fără zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Copii noi iarăși vrem să fim Și zi de zi să ne jucăm Prietenii noi să legăm. Cruda copilărie... Prin copilărie zbori, Iarăși urci, iarăși cobori, Printre vremuri se va pierde Mai rapid decât ai crede. Este o stea căzătoare, Blândă si strălucitoare ; În cerul nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa Amintiri deosebite, Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pare de domeniul literaturii fantastice dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub blânda dar strașnica priveghere a muzei Calliope. Sau, mai bine spus, ar fi părut așa acum câteva decenii deoarece, în prezent, vectorul comunicațional numit Internet a revoluționat nu numai comunicarea în sine ca activitate umană de primă necesitate, ci face același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fapt, ea numai despre asta putea să vorbească. Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că - egoist vorbind, ca mamă, mi-aș dori ca Randall să se vadă cu cineva puțin mai... blândă în ambiții. Cum? Eu eram blândă în ambiții? — Realitatea e că eu muncesc din greu, doamnă Cox... — Sigur că da, draga mea. N-am vrut să spun că tu nu-ți ei slujba în serios. Uită că am spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cap și spuse: Nu! Nu vreau să mă mai întorc în locul ăla îngrozitor! Vreau acasă! Vrei acasă, ca să te bată tatăl tău? — Nu, ca să fug din nou. Sears se întoarse cu o asistentă socială; femeia o conduse afară pe dura/blânda/ înduioșătoarea/curajoasa de Linda/Lorna. Harry, Russ și cu mine ne-am uitat unii la alții. Eram impresionat de situația tristă a fetei. În cele din urmă Russ ne întrebă: — Ei, ce părere aveți? Harry răspunse primul: — Minte în legătură cu mexicanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se terminau cu lacrimi. A plâns cu Ruti și chiar și cu Lea. Când a venit vremea pentru Zibatu să stea pe cărămizile moașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i v-o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchi-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii-ușor și-nchide, zâmbind în visul său - Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. {EminescuOpIV 83} Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoează, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning - Prin lanuri înflorite noi mergem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu răsare printre stânci de vânt gonită, Vântul pe-aripi nu mai duce pulberea iernei-aurită, Toate tac când raza-i albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu barba-mi albă și ochii mei... și gură - Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica, și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure! REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... Privește-n juru-ți... lumea-i o feerie; Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]