3,500 matches
-
s-au întors în Neptun cu taxiurile. Nicolae Manolescu a supravegheat întreaga operațiune ca un comandant ce nu-și părăsește vasul, urcîndu-se în taxi abia după ce ultimul dintre participanți plecase spre Vila Scriitorilor). Cum poate arăta un festival în care blîndețea flegmatică a lui Emil Brumaru, grația plină de distincție a Magdei Cârneci, firea patetic molipsitoare a americanului Richard Jackson, atitudinea aristocrat-îngăduitoare a englezului de origine maghiară George Szirtes, histrionismul contagios al rusului Evgheni Evtușenko și vioiciunea tonică a Savianei Stănescu
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîndețe: ŤBoule!ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre eu, aceea dintre Diana și Emil, are memoria crizelor generației (a se vedea Romanul adolescentului miop), într-o montură teatrală, de scenetă de-o parte imobilă, cu personaje
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când trecu pragul bisericii, înfățișarea episcopului s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui măriți părerau scăldați într-o blândețe cuceritoare și pe toată fața îi plutea un zâmbet bun, nevinovat și cucernic..... Glasul obosit răsuna dulce și lin, pătrunzând drept în suflete, îmbrățișându-le și înălțându-le în altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
viață și culoare!" (Ovidiu Ciobică) * Chiar dacă ni se vor împuțina nădejdea și puterea în a ne menține pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei și credinței și va fi ca o rupere de oase cu durere și lacrimi desfacerea de obișnuințele blândeții, fiecare cu sacul lui de cărți la șold și în memorie, într-o crâncenă negare și singurătate, vom rămâne cumva, plutind în nostalgia lui de a nu fi oprit. Am primit urările de sărbători cu bucuria de a vi le
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
este atît de precară că nici măcar teologii nu o mai pomenesc. La fel, sentimentul (în sensul de credință) pe care o vizuine depășită îl poate stîrni este pe măsura reprezentării din care s-a ivit: trăire călduță ascunsă sub masca blîndeții duhovnicești. Dacă la asta mai adăugăm sterilizarea continuă pe care gîndirea teologică o trăiește sub presiunea secularizării, dacă mai punem la socoteală și balansul permanent pe care teologul trebuie să-l facă între "partizanii orbi ai modernizării anticreștine și apologeții
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă în șoaptă. Gesturile preotului, numărul credincioșilor, poziția altarului și înălțimea amvonului, înfățișate toate cu o lupă a blîndeții compătimitoare, sunt tot atîtea indicii ale unei căderi nedorite, dureroase și totuși cu neputință de ocolit. Toni Halter e intimul unei biserici căreia îi contemplă dispariția, aceasta e starea de spirit în care a fost scris Jurnalul ecleziastic.
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ofițer cu activitate nepătată, de două ori ridicat În grad la excepțional, bine apreciat pentru modul cum am soluționat aproape o sută de cazuri diverse și dificile și este recunoscut faptul că noi, ofițerii de securitate nu lucrăm cu duhul blândeții, cu sentimentalisme, cu mănuși ori cu afecțiuni gratuite. Voi fi de acord cu tine dacă vei spune, acum ori mai târziu, că sunt sadic! Așa este, poți numi și sadism această lipsă de omenie, duritate și Încredere În forțele proprii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Acum își vedea imaginea reflectată într-un bidon: un bărbat cu un șervet de bucătărie în mână. N-avea bani, n-avea avere și nu știa nimic despre femeia din fața lui în afară de chemarea oarbă a inimii și a trupului, de blândețea nesfârșită și de dorința intensă de a o proteja, ceva ce nu mai simțise niciodată în viața lui. Ce este? întrebă ea. Încă stătea cu fața la fereastră ca și cum nu se putea detașa de silueta înaltă și plouată a așa-zisului Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
O să lucrăm mână în mână. Ești un om pe placul inimii mele. Păi, cu puțină pricepere o să reușim să ciugulim amândoi câte puțin și din fată, și din averea ei. Îl luă de braț pe Charlot și îl îndemnă cu blândețe să pornească spre casă. Pe drum, Charlot întoarse o dată capul spre silueta de pe deal: își aminti de vremurile când nu erau dușmani, înainte ca nenorocirea să-i otrăvească sufletul și vorbele lui Roche... Silueta minusculă se întoarse cu spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Chavel îi spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți pentru orice ființă omenească aflată în necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe care îl pregătești pentru sosirea suflețelului tău drag. înveți să fii atentă la fiecare pas pe care îl faci, să fii atentă la norocul tău. tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, pășește în urma ta cu blândețe și zâmbete, furnicile albe care tropăie în plutoane pe coada lui lungă și agilă îl gâdilă teribil. gâdilatul tigrilor aduce noroc. vignette eu cred că tu ai venit de unde toți oamenii sunt egali, puri, cu sufletul așezat în loc de piele la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru, care, după cum cunoști, n-are tihnă până nu se știe luat la harță cu cineva, văzând că, de fiecare dată, am răspuns cu blândețe împunsăturilor lui, a născocit una mai gogonată: mă trezesc c-un trimis de la dânsul și c-o carte. Iacă aici și cartea. (scoate din straie o scrisoare cu pecetea desfăcută) Ce zice Măria Sa Zarvă-Împărat? (citește) "Către Gând-Împărat, megieș al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ore pe zi, evitarea stresului și situațiilor conflictuale, respectarea cu strictețe a tratamentului de menținere a echilibrului psihic sub supravegherea unui medic. Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult decât minunată, cu trupurile strâns lipite, cu sufletele etern
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților de altă dată... Cine știe?! Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei. Are patru copii, doi feciori și două fiice, pe care i-a crescut cu dragoste și cu blândețe, copii care o ascultă și care îi răsplătesc acum, la rândul lor, dragostea și grija pe care a avut-o pentru ei. Credința acestei femei n-a pus-o nimeni la îndoială. Multe persoane din sat, aflându-se pe patul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti se așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai să potrivesc candela. Mare a fost bucuria așteptării. Atât de mult și-a dorit acest început! Știa că va veni. Și acum a venit. Așa, câte puțin, s-a deprins soțul ei cu rugăciunea, după
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Anton și soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră copiii pe care îi așteptaseră mulți ani. Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își aveau căsuța exact ca o ciupercă în mijlocul ierbii. Niciun fel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de avangardă și sentimentul tonic al neatârnării. Mulțumesc Domnului George Petre, (Hornsby) Sydney pentru scurta dar călduroasa sa găzduire. Mulțumesc Liviei pentru generozitatea și prospețimea comportamentului său. Mulțumesc familiei Chiper (Paramata) Sydney, mai ales lui Carmen, feminista autentică, a cărei blândețe nu o să o uit niciodată. Mulțumesc Olimpiei Marina, gazda atâtor zile petrecute la Bonday Beach. Mulțumesc familiei Roca (Liana și George) pentru îmbelșugatele lor prânzuri și mai ales pentru înlesnirea de a călători nestingherită prin Sydney și împrejurimi. Mulțumesc maghiarei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de sus. În acel moment, copiii fac cerc în jurul ei și încep să cânte. După o vreme femeia adoarme, iar copiii au grijă să o așeze cu blândețe în scorbura copacului ca în căușul unei palme. Lumea vorbește că acolo sus în copac s-a format o comunitate care funcționează după propriile ei reguli. O comunitate suverană, liberă de orice constrângeri și indiferentă la viitor. Exact opusul celei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi spunea cu blândețe: Dar tocmai mi-ai dăruit unul". "Mi-ai dat de trei ori cât face măturoiul", zicea țiganul, cumva bucuros de bani, cumva dorind să-l răsplătească pe acest om care-l purta prin mijlocul satului, în văzul tuturor, vorbind cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
grijă, pe umeri, pe spate, ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]