399 matches
-
primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea, iar toate beteșugurile astea sunt tot atâtea șanse. Proza, bat-o focu', este proastă! Din partea unei reviste, colegă de provincie banatică, pe nume "Reflex", de loc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a arătat și fotografia: "Un spărgător de mâna întîi!" Îmi vine să râd, ce prostuță poți fi uneori! L-ai căutat atât, și era chiar aici, sub nasul tău. Fie vorba între noi, nu mă așteptam să fii atât de bleagă. Retractă îngăduitoare: Bleguță. Auzi mieunatul motanului dincolo de ușă și se ridică. ― Draga mea, te rog să nu uiți măștile de gaze. Lupu era un bărbat meticulos, trebuie totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
convinsă, fetițo, aici, domnul Raul Ionescu aproape va muri de râs. Îi va vorbi în primul rând de glas ― prostuțul nu știe că acesta îmbătrînește cel mai târziu ― care aparținea unei femei dure și cam grosolane. Cu totul altceva decât bleaga de Melania... Ce să mai discutăm, lucrurile sânt clare, nu merită să pierzi timpul. Gîndește-te bine însă la scăpările tale pe care le-ar fi putut sesiza eventual inginerul și pe care, desigur, le va spe-cu-la domnul maior. Uite, oricât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte. ― Parole... Am avut multă afecțiune pentru tine. ― Ești un gentil și vrei să-mi faci plăcere. În realitate, știu bine, ai iubit-o toată viața pe Florence. Eu îți păream cam bleagă și nesărată. Zâmbi fermecător: Și așa eram. Miga protestă gălăgios: ― De unde! Toată lumea te considera încîntătoare. ― Nu când mă găseam în aceeași odaie cu Florence, surâse liniștită bătrâna. Unde se afla ea nu mai exista altă femeie. ― Desigur, are calități, asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu stânga... Țineți scama de orientarea literelor! Grigore Popa clătină din cap edificat: ― Pe lângă asta, Vitto Genovese e un copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-a rămas o șingură ureche care mi sa părut tare mare și bleagă și arăta caraghios. Mi-a povestit că Șerban Gheorghe, un mare infractor, a trimis oamenii lui să-i taie urechea, ca drept pedeapsă că Așajutat miliția în descoperirea unor infracțiuni. Cam asta era pedeapsa care se aplică între infractori, mai
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a orbit? Nu, fetițo. Cred că te gândești la alt film. — A! Știu acu’ la ce mă gândeam, scumpo. Mă gândeam la June Wyman. Și ea-i drăguță. — Și ea-i bună. Mi-amintesc filmu’ unde a jucat-o pe bleaga aia care se lasă violată. — Doamne, bine că nu m-am dus și eu să-l văd. — Cum? Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să fi văzut ce faț-avea săraca fată când a violat-o! N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hainele mai ușor, avea o anumită pasivitate în ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia ca sora lui să-l disprețuiască mai mult decât o făcea deja. În plus, ei erau trei, iar dușmanii numai doi. Dar cu ce-i putea ajuta blegul de Ōkuma? Era și Gaston cu ei. Când va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se uitau la Takamori și la Tomoe și rânjeau. Hai, lăsați-ne în pace! zise Takamori aspru. Ce v-am făcut? Ōkuma prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut un copil handicapat! Zgomotul scaunului tras de Gwen indică sfîrșitul discuției, Lucas Își scoase căștile. N-o auzi pe Yvonne șușotind doar pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se sprijinea de ceva timp, Philippe Își Încrucișă privirea cu aceea a soției sale și făcu gestul de a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă și, după ce le confirmă celor doi polițiști că PM se afla Într-adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit care era soțul ei, la sfîrșitul orelor de interogatoriu. - Fără intervenția procurorului l-am fi făcut pînă la urmă să clacheze, era la capătul puterilor... Dar Marie nu-l asculta pe Lucas. Și ea sfîrșită de puteri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi atârnau, sugrumate de jartele; sânii nu rezistaseră alăptatului. Ar fi fost nevoie de o liposucțiune, de injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sine.) Pe mine! Se apleacă și bea apă din găleată.) Poate pe tine! (Bea.) Pe tine te caută! PARASCHIV: Ba pe tine! Ai să fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fratern, de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... PARASCHIV (Chircit): Au făcut focul, au făcut focul... MACABEUS: S-au dus, au plecat... N-ai văzut c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta bleaga? Ce zici tu acolo? PARASCHIV: Am zis că va trebui să te las aici. MACABEUS: Să mă lași aici? De ce să mă lași aici? PARASCHIV: M-am hotărât să plec. MACABEUS: Tu? Să pleci? Unde să pleci? De ce să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spuneau și altele prin oraș, însă nu dăduse crezare tuturor zvonurilor -, acel bărbat care o privea, de fiecare dată, într-un fel aparte. O privire de îndrăgostit, spusese una dintre colege. Iar alta rîsese și completase o privire de îndrăgostit bleg cu care nu e bine să ai de-a face dacă ești o femeie cu capul pe umeri. Privi în dreapta și în stânga, aproape panicată. Trotuarul era pustiu, spălat de ploaia furibundă, iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-ți dai seama că eu îți vreaubinele, cu sacrificiul fericirii mele, fiindcă idealul vieții mele G. Călinescu ar fi să fii nevasta mea. Știi tu cum te iubește băiatul ăsta? Nebunește. O să-mi spui: e așa și pe dincolo, bleg (recunosc), nu frumos, nu deștept. De acord. Ăsta e tocmai omul care-ți trebuie. Generalul nu te ia de nevastă, că nu-l lasă rudele. Îl pun sub interdicție. Mai multe scoți de la el așa. Cât ai câștiga să fii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e criminal. Mă sperii. - Titi a mai fost căsătorit. Georgeta rămase cu gura căscată. Combinația lui Stănică, în aparență în favoarea sa, apărea acum ca o manoperă de a căpătui un june bleg, care sta pe capul părinților. - Auzi dumneata! Spune-mi tot, Felix. Felix îi povesti fără exagerări, dar cu o răceală ironică intenționată, toată istoria lui Titi. Căsătoria cu Ana, încăpă-țînările sale, maniile (printre care nu uită legănatul), supunerea la instrucțiile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrea acum. Lumea zise că n-o lasă Felix! O fi, o fi! Fata e frumoasă, e dată dracului. Cum îți spun. N-a mai vrut. Dar și Titi, violent, nici nu-ți vine să crezi, când îl vezi așa bleg. Eu, când i-am văzut față-n față, am sfeclit-o. Hait, zic, acum se-ntîmplă ceva! Și-ntr-adevăr, domnule, nici n-am băgat de seamă când au sărit unul la altul! Titi își încleștase mâna în părul lui Felix, Felix îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]