2,555 matches
-
taci. Bombănea și gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut, studiind cu multă atenție poziția clădirilor. Se Împiedică de o șină și blestemă furios În surdină. — Și eu? Întrebă Coral. Ce se va Întâmpla cu mine? — Vei fi trimisă acasă mâine. Dar nu se poate! Am un contract. O să-l pierd! Și pe prietenul meu. Se temuse de această călătorie din cauză că nu Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona, magia făcea parte din viața cotidiană. Oamenii de afaceri își aruncau blesteme unii altora. Vecinii se blestemau între ei. În apropierea locului de desfășurare a Jocurilor Olimpice arheologii au descoperit puțuri străvechi pline de blesteme pe care atleții le aruncau acolo, împotriva adversarilor. — Nu inventez nimic, zice Mona. Vrăjile menite să atragă dragostea se numeau agogai în greaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zici. Cu o întrebare însă: face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca o explozie din subconștient a dorinței de-a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ani, ce-ai zice să pici și tu în păcat? Mă îndoiesc. Mai calcă-mi pragul o dată și discutăm după aceea. Îți jur! Că dacă n-oi putea să însămînțez nici eu pămîntul acesta rămas de la Bujoreanu, înseamnă că sunteți blestemați de Dumnezeu să fiți sterpi, să vi se stingă neamul... Rămîneți voi, Vlădenii, că tot știu de la Theo că sunteți dați Dracului... De două sute de ani suntem trei vițe, ca trei rădăcini puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chirurg, revino printre ele, fii femeie! La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea înfundată în perna mică, meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putem uita. Uneori, chiar și eu simt că trupul mi-e o încrengătură imensă de intestine pline cu dejecții, acoperite cu un strat subțire de piele. Știți că pentru Nietzsche mersul la toaletă era un chin. În Ecce Homo, îi blestemă pe nemți pentru berea și cârnații lor, defăimându-le bucătăria. Asemenea lui Gogol, alt neuro-castrat celebru, a colindat orașele din nordul Italiei în căutarea unui leac pentru digestie, concretizat în porții imense de paste antiacide. Am deviat de la subiect. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi îi urma întocmai recomandările. Alan și-l imagina pe Bull ca pe un tânăr inimos, simplu și jucător de rugby, adică exact opusul său, un individ egocentric și cu pretenții de intelectual. Niciodată nu folosise în fișa lui termenul blestemat de „psihosomatic“. Dar pentru toate există un început. — Bine, prietene; în cazul ăsta, suie-te pe masă și hai să vedem despre ce e vorba. Bull făcu exact cum i se spusese. Se descălță și se întinse pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull trebuie schimbat. Măcar atât putea face și el, ținând cont de... ținând cont de faptul că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plâns, nemaiputând să-și stăpânească emoțiile după atâtea necazuri. La scurt timp după ce Bai Suzhen a născut un băiețel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul Lacului de Vest, blestemând-o să nu mai poată reveni pe lumea aceasta, decât dacă seacă lacul și se prăbușește turnul. După mulți ani, timp în care și-a cultivat calitățile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita. Gen. Stănculescu, între înmormântarea soției lui, sinucisă sub lozinca „Fiți blestemați!”, și jurizarea unor fundulețe de studente, ne spune cum deținea el planurile bombei atomice a lui Ceaușescu, precum și alte filme de Sergiu Nicolaescu. „Domnul” Niculescu-Mizil zice că altfel ar fi stat lucrurile în decembrie ’89 dacă în balconul de la CC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și să blesteme, încât mă temeam (eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită, veselă, nu în cea în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire) a avut loc doar printr-un hazard al sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă! Fratele lui Cage! Polițiștii schimbară niște priviri cum că aș fi nebun și ridicol. - Ce ziceți, bă? i-am luat la rost. - Hai, haideți la secție, și domnișoara... Am coborât din mașină, blestemându-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e rușine? Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel moment a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel moment a observat uniforma mea și a tăcut, plecându-și capul. Povestesc acest incident în toate amănuntele, deoarece - nu imediat, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aia, trecea la arte, „Eminescu... ascultă la mine, bagă-n dovleac, îi mare! Nu-nțelegi tu, nici alții, da’ când îl citești, te face fie să plângi și să crezi în Dumnezeu, fie să te lepezi de el, să-ți blestemi și sufletu’ din tine, și laptele mâne-tii... iar Brâncuși, mă, nu-i de nasul franțujilor. Acolo-i chiar duhul țăranului român...”. Bogdaproste că nu mi-a zis Burebista sau Decebal. - Sau Traian... - Sau Gaius, Spartacus, Titus, Septimius, Ovidius... - Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde să fug? Merge cu mâna la cap, nu știu dacă i l-am spart. Aștept. Dacă n-o să mă bată el, o să înceapă maică-mea, o să mă tragă de păr și dup-aia o să țipe vreo oră. O să-și blesteme zilele, că-n loc să facă școală, m-a făcut pe mine, c-a fost proastă, copil îi trebuia ei? Da’ n-a putut să scape, era altfel pe-atunci. Numai ea știe cât se spetește să-mi pună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zece sclavi din care Încă mai avea jumătate, o femeie frumoasă, cărți, arme, bani și mărfuri... Totul i se dăruia acum cu aceeași ușurință cu care odinioară i se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să iasă din ea, și le-ar fi fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont și greșise Într-o privință atît de fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cărților. O făcu pentru că era convins că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l cum azvîrle volumele pe foc. Nu-i deloc rău să știi să citești, ci să Înghiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]