331 matches
-
să zicem, cu cinci kilometri pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă că tot aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
visat, a visat întruna... țesuse ani de-a rândul vise în jurul său în tăcere... Dar astăzi... Acum?!?... În această viață croită din speranțe, nu se mai petrece nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gîndit să-și ia și bagajul, dar gazdele ar fi socotit asta o fugă: nu avusese nici un motiv să plece așa, și-ar fi zis surprinse acestea; bărbatul se comportase normal pînă atunci, adică pe măsura locului. O cas ă blestemată, ar fi zis Rusoaica, dacă ar fi știut de cele petrecute. Pulbere fă-o, Doamne, cu stricați cu tot! Cu Thomas primul, nu l-ar fi iertat. Sub aproape fiecare acoperiș, oamenii se Împreunau căutînd plăcerea, nu trebuia, pentru asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
perversitate, să se asimileze singur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură. Așa se face că în acel an am plecat de la Frankfurt convins fiind că în bagajele mele se afla, nevăzută, o sticluță de Soja Sauce. Blestemata de sticluță! Gentuța cu sticluța! 21 octombrie (sîmbătă) A venit ieri de la Freiburg, unde pregătește un doctorat cu von Herrmann (Aristotel în gândirea lui Heidegger) ― Bogdan Mincă. Are 27 de ani, vârsta lui Flipi, cu care a fost de altfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmelor ne cunoșteam deja după prima dumneavoastră scrisoare. Aș vrea să mă iau cumva în mână, căci mă tem de deziluziile care stau să vină, așa cum mă tem de teribila gelozie. Îmi imaginez fără să vreau cum vă petreceți aceste blestemate zile de Paști și toate cele care urmează cu prietenul dumneavoastră și e mai mult decât pot să duc. Ca să scap de chinul acesta, trebuie să încerc să-mi depășesc obsesiile și, pe cât e posibil, să ajung să mă gândesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
disperare în "punctul lui de vedere" și încearcă să-l convingă pe celălalt de întemeierea lui și cum, nereușind ― între prieteni fiind ― suferă. Din nefericire pentru mine sânt în mai mare măsură singur decât fiecare dintre ceilalți trei, pentru că din cauza blestematei de filozofii (atît cât a mai rămas din otrava sau elixirul ei în mine) nu mă pot raporta la textul lui Guenon cu relaxarea pe care ceilalți (Horia în mai mică măsură) sânt dispuși să o aibă. Andrei "cel nebun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așteptat A trebuit să aștept Ca Lumea Mine, cu adevărat mine Minele este în fiecare om adevărat închis Tuturor oamenilor le lipsește un picior putrezit în cap plin de acel craniu al fiecăruia Și fiecare om este o întreagă Germanie blestemată Și pe deasupra Cât de frumos poate să arate un om în propria supă de carne Când gustă din ea Și se înroșește Cu sine însuși (respiră greu) A venit și s-a dus Ogorul meu întreg e la fel de bătrân Ogorul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
clasa a III-a. Scăpat din încercuirea de pe Don, a fost internat în spitalul Z.I. nr. 479 până la 31 decembrie 1942, iar după vindecare, la numai 20 de zile, a luptat din nou, până la 23 august 1944, când, după blestemata lovituă de stat, a fost luat prizonier de sovietici și trimis în Gulag, alături de alți peste 140 000 de militari români. Pentru cinstirea memoriei fratelui bunicului matern, Mihai Cojocaru, din aceeași generație, a cărui dispariție în luptele de la Stalingrad a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cu mâna într-o parte, vezi ridicătura ceea de pământ. E un gorgan ridicat de mâna omului. Un fel de mormânt în care își îngropau tătarii conducătorii lor. Dau o fugă până acolo, să mă uit dacă nu se vede blestemata aia de gară la care trebuie să ajungem. Sări sprinten din căruță și cu pași mari se îndreptă spre movila ce stătea acolo poate de mii de ani, străjuind vechiul drum. Ciulinii uscați și iarba galbenă arsă de soare foșneau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nespus de mult lipsa, am mare nevoie de tine întotdeauna... Mi-ai fost cel mai bun sfătuitor și sprijin. .....Acum îți spun cu glas tare, rugător, de răsună camera: Ia-mă mamă lângă tine că nu mai pot să suport blestemata asta de singurătate care este cel mai aprig dușman al meu. Cu pași domoli și nesiguri, intru în bucătărie unde mă întâmpină ca să spun așa, o priveliște apetisantă. ----Pe masă, stau înșirate fel de fel de mâncăruri, băuturi și dulciuri
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
o imagine nu valorează mai mult decât o mie de vorbe. Dar nu din vina ta. Nu modul tău de a vedea a devalorizat-o, ci unealta pe care o folosești. Prea multe fotografii, nu crezi? Lumea e saturată de blestematele astea de fotografii. După ce auzise toate acestea, Faulques se Întorsese spre profilul ei, pe fondul luminii care intra pe fereastra de pe latura dreaptă a sălii. Poate că Într-o zi o să pictez un tablou pe tema asta, se gândise să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
permiți. Permiți la toată lumea. Ai permis tu ăstora să ni se bage în gît și în suflet și n-ai să-mi permiți mie! Irina: Alex, cred că nu e momentul. Maria: Bineînțeles că nu-i. Tocmai în ziua asta blestemată ți-ai găsit tu să dezgropi morții? Cu ăștia aici? Alex: Ăștia ne-au arătat cine sîntem și cîte parale facem. Mihai: (aproape rugîndu-se) Încetează! Or să ne audă iar. Or să creadă că iar avem nemulțumiri, neînțelegeri... Și iar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
neantul nu este negarea lumii obiective, ci "depășirea propriilor limite ale reprezentării". Dacă pentru Kierkegaard neantul poate fi depășit prin umor, la Cioran valorile se clatină la cel mai dezinteresat examen, timpul sau este "un timp mort, asfixiant, o atemporalitate blestemata, o eternitate a diavolului, diferită de cea a lui Dumnezeu, pe care o putem numi la fel de bine și infern, locul acela unde suntem condamnați la eternitate"32. Parcă îl citim pe Schopenhauer, lectură preferată a lui Cioran: "Încă de pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubit, "mă tem că nu a iubit niciodată într-atât încât să înceteze de a mai blestema lumea și viața"91. Și, totuși, iată ce spune Cioran în dialogurile cu Gabriel Liiceanu 92: "Niciodată nu am încetat să muncesc la blestematele alea de cărți. M-a costat mult efort să le scriu, vă spun drept. Fiecare din ele a fost pentru mine o încercare, o aventură, o sfâșiere". Marele handicap pe care i-l mărturisește lui Liiceanu: a scrie în altă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
or prăpădi, / Boii -n grajd vor flămânzi, / Părinții-or îmbătrâni, " Densusianu prezintă și câteva păreri mai „răzlețe" în care se exprimă și părțile mai întunecate ale păstoritului: Oile se pasc la câmp, / Tot pe ploaie și vânt, / Fire-ai maică, blestemată, / De ce nu m-ai făcut fată, / Să-ți aduc apă cu vadra, / Si-ai mai făcut un fecior, / Să dau țărilor ocol, Din munte și până-n baltă, / Să trec mică,viața toată " Toate aceste greutăți ale păstoritului „Poezia noastră populară
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de pensetă. - Că bine zici, soro! și aruncă scândurica cu tot cu ambalaj sub masă, unde, de altfel, odihnea și perechea ei, cea a coanei preotese. - Ei acum, că am scăpat de blestematele astea de înghețate, ce spui, luăm câte o jamaică mică? Inginereasa, careia i se dusese buhul de zgârcită ce era, răspunse cu o jumătate de gură:Mda, numai că am uitat banii acasă. - Las' că știm noi, răspunse prompt coana
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de viitor și de soare, catolicismul, îmi spunea, e ca soarele de pe cer, și mă punea să citesc, îmi băga latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar e îndărătnic ca un catâr", da, în căpățâna asta blestemată, cu care m-am izbit de toți pereții, dar care, de când mă știu, n-a sângerat niciodată: "Ce mai căpățână de bivol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA, CA O PRĂJITURĂ Din iubire, vis și dor, Fă ți din viaț-o...prăjitură! Dar să nu o duci la gură, Dacă nu presari...umor! SUBVENȚIONAREA MEDICAMENTELOR Biată umbră, pe picioare, Gândea: Dacă o reduc
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
facă ce-a făcut el. Îi vom distruge numele, inscripțiile, statuile. Va fi ca și cum nu s-ar fi născut vreodată. Saturninus făcuse însemnări într-un mic codex; aruncă o privire peste ele și, pentru că băuse, strigă: — Vom începe cu domus. Blestemata aceea de sală de muzică, unde se fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau să omoare blestemata aia de pasăre nu înseamnă că alții trebuiau să îndure abuzurile ei. Dar ce poți să spui când cea mai bună prietenă a ta îți telefonează cu o seară înainte să plece în călătorie, panicată din cauză că veterinarul nu mai primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poate să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce meserie fac. Ba poate că da. Când m-am dus în cealalată cameră să telefonez, a căutat în borseta mea rămasă pe divan. Nenorocita, blestemată nenorocită. N-o să te creadă. Tampoane. Mă voi apăra. Voi spune că ea a fost cea care m-a atras cu o scuză oarecare în casa ei, ca să mă fure, să mă ucidă, poate. Nu m-am temut eu atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc, dar că voia să se facă preot, că nu voia să știe nimic de fete și că, imediat după elibererea din prizonierat, voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la comentariile asupra acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să deschidem chestia asta. Ted: - Cred că vă dați seama ce simt. Mă gândesc că ar fi bine să facem câteva remarci scurte pentru posteritate. Harry: - Ei bine, fă odată blestematele alea de remarci! Ted: - la ascultă, măi pui de lele. M-am cam săturat de aerele tale de superioritate, ce-o tot faci pe atotștiutorul... Barnes: - Oprește banda, te rog. Edmunds: - Oprit banda, domnule. Barnes: - Vă rog să vă liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]