337 matches
-
De ce te uiți la banda aia, Norman? — Era pe-aici. Cine ți-a dat voie să te uiți la ea? — Nimeni. Pur și simplu era pe-aici. Acum nu mai părea așa de calmă. — S-a Întâmplat ceva, Beth? Oprește blestemata aia de bandă, Norman. Era gata s-o Întrebe de ce și atunci o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul, așezîndu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am spus că și-a reluat încet viața de dinainte, acum merge și la serviciu, cu un program redus. Numai că face tot timpul și razele ale blestemate...“ „Mi-e frică“, a spus după o vreme de tăcere. „De ce?“ „Pentru blestematele alea de raze, pentru că nu poți să știi dacă n-au vreun efect și ajung să nasc un monstru.“ A tăcut un timp. „Și nu mă simt în stare de asta acum. Și-a revenit, dar mă întreb pentru câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-ar fi întors și ceilalți spre el, însă în urechile mele mai răsuna murmurul lui stângaci și fals, dar care nu era minciună și spunea mai mult decât orice vorbă și orice șir de fraze sforăitoare. Și căldura aceea blestemată nu mai pierea din mine. Pe urmă l-am văzut pe Iuliu Sofronie pregătindu-se din nou de plecare și Andrei Vlădescu i-a zis să ne ia cu el și am plecat toți trei. Vlad Dumitrescu ne-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți vinovații pentru semnarea acelei păci mizerabile trebuiau să plătească. Toți! Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țigară și își uni fumul cu cel al lui Jones. Ei bine, să facem o probă cu pasărea. Cred că e mai sigur dacă ești pe scena mea cu un papagal decât pe scaunele mele cu un sticlete. Vino cu blestemata aia de pasăre. * Domnul Gonzalez stătea lângă micul său radiator, ascultând sunetele râului, sufletul său împăcat plutind în Nirvana, pe undeva mult deasupra fabricii Levy Pants. Simțurile sale savurau în mod inconștient tărăboiul pe care îl făceau șobolanii, mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căsătoresc cu un medic, cu cineva care are idealuri. Doamna Levy sălta trist. Nu mai contează prea mult acum pentru mine. Suferința m-a întărit. — Mă întreb cât de mult ai suferi dacă cineva ți-ar rupe firele electrice din blestemata aia de planșetă. — Ți-am mai spus, nu amesteca planșeta în toate acestea. Ostilitatea ta întrece măsura. Ascultă-mă ce-ți spun, Gus. Du-te și consultă psihanalistul ăla de la Centrul Artelor Medicale, cel care l-a ajutat pe Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Și, poate, s-o fenteze pe Claire De Haven. — Nu te voi păcăli. — Sunt nevoită să am încredere în tine. Dar pot să te întreb ceva? Neoficial. — Ce? Care-i părerea ta despre acest mare juriu? Mal zise: — E o blestemată de pierdere de timp și o blestemăție rușinoasă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Mickey Cohen avea un acces de furie. Johnny Stompanato i-l alimenta. Buzz privea, speriat de moarte. Se găseau în ascunzătoarea lui Mickey, înconjurați de gorile. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
viitorul artelor, într-o epocă în care multe întrebări și îndoieli însoțesc această încăpățînată activitate a spiritului uman care este creația artistică, într-adevăr, creația artistică nu este oare unul din răspunsurile cele mai energice pe care le dă omul "blestematei probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu oprește artistul clipa, imortalizînd-o și dîndu-ne nouă, care o contemplăm materializată, fiorul nemuririi, trăit întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fost și el câtva timp
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dar asta nu e totul. Din logoreea italo-germană a proprietarului, am dedus, cu ajutorul amicilor noștri veniți în ajutor, că omul își va închide șandramaua pe la 21.30. Asta însemna că trebuia să cumpărăm alt combustibil, de data aceasta cel adecvat, blestemata de motorină pe care urma s-o depozităm în canistre. Fiindcă, nu știu cum să vă explic, dar din mașina noastră ultraperformantă nu poți scoate benzina la fel de ușor pe cât ai băgat-o. Soluția clasică a furtunului nu mai este valabilă. Totul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
nopții, sub secera lunii, dar crede că a călcat Într-o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc, dar că voia să se facă preot, că nu voia să știe nimic de fete și că, imediat după elibererea din prizonierat, voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i spună o taină, dar vorbi suficient de tare ca să audă și Bătrânul: Sunt niște oameni din sat la poartă, spun că l au văzut astăzi pe solomonar, cel care a oprit apele cerului prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ies. ― Ia vorbește dumneata despre "sinteza acetilenei"! ― Sinteza acetilenei? ― Da, sinteza acetilenei! Eu luai creta de cap și-ncepui să-i jupoi hârtia, ca să-mi treacă timpul și să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Unul ca Subotin ar fi trebuit să se perpelească mult și bine În flăcările Gheenei, dar uite că nu trecuseră nici șapte ani de când crăpase fierea În el și Dumnezeul Îl izbăvise de chin. De ce În locul său se scălămbăia În blestemata de cutie proțăpită În camera de oaspeți a surorii ei rădăuțene Mihailo Panidelnic, un om care nu făcuse nimănui vreun rău, ba pe deasupra reparase pe cheltuiala sa și acoperișul bisericii Uspenia, pentru ca În cele din urmă să fie răpus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tăcută, dar tăcerea echivala cu o Întrebare. Știi, nu pot să tot vin și să plec Întruna ca să mă ocup de poștă, spuse moartea, trebuie să mă concentrez total la rezolvarea problemei violoncelistului, să descopăr modalitatea de a-i Înmâna blestemata de scrisoare. Coasa aștepta. Moartea continuă, Ideea mea este următoarea, scriu toate scrisorile odată pentru toată săptămâna În care voi lipsi, procedeu pe care Îmi permit să-l folosesc luând În considerare caracterul excepțional al situației, și, așa cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poate să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce meserie fac. Ba poate că da. Când m-am dus în cealalată cameră să telefonez, a căutat în borseta mea rămasă pe divan. Nenorocita, blestemată nenorocită. N-o să te creadă. Tampoane. Mă voi apăra. Voi spune că ea a fost cea care m-a atras cu o scuză oarecare în casa ei, ca să mă fure, să mă ucidă, poate. Nu m-am temut eu atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau să omoare blestemata aia de pasăre nu înseamnă că alții trebuiau să îndure abuzurile ei. Dar ce poți să spui când cea mai bună prietenă a ta îți telefonează cu o seară înainte să plece în călătorie, panicată din cauză că veterinarul nu mai primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gîndit să-și ia și bagajul, dar gazdele ar fi socotit asta o fugă: nu avusese nici un motiv să plece așa, și-ar fi zis surprinse acestea; bărbatul se comportase normal pînă atunci, adică pe măsura locului. O cas ă blestemată, ar fi zis Rusoaica, dacă ar fi știut de cele petrecute. Pulbere fă-o, Doamne, cu stricați cu tot! Cu Thomas primul, nu l-ar fi iertat. Sub aproape fiecare acoperiș, oamenii se Împreunau căutînd plăcerea, nu trebuia, pentru asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Din păcate, când, peste doi kilometri, a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat la viitorul dificil destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un surâs înghețat. Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]