2,430 matches
-
ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
eram, zice Brandy. Apoi l-au izgonit. — Prin „bolnav“ cred că voiau să spună „gay“, zice ea. Apoi l-au dat afară. — Domnișoară Scotia? zice. Dă-i bătaie. Așa că-i dau bătaie. Apoi m-au dat afară din casa aia blestemată. Sari la domnul Parker în fața ușii de la baie, zicând: — Domnișoară Alexander? Eu sunt, domnișoară Alexander. Domnișoară Scotia, sunteți acolo? Brandy dă să se ridice și se proptește într-un cot. — E vorba de Ellis, zice domnul Parker prin ușă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care il scoase aproape că îi asurzi pe bieții sălbatici, care nu auziseră niciodată sunetul vreunui instrument metalic, ale cărui note erau de o sută de ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie. Clopot! Ce cuvânt blestemat! Clopotul de pe Sân Juan Nepomuceno deveni, dintr-odată, obiectul cel mai grozav pe care il admiraseră vreodată, căci nu numai că era cea mai mare bucată de metal pe care o văzuseră până atunci, dar scotea și cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat de a da roade numai în durere. Tinerii aplaudară extaziați, bătură din picioare. Din ziua aceea, fiecare bairam se încheia cu repertoriul celor doi. La un moment dat, au înregistrat câteva casete și Victor i-a propus o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fata, și oricum nu vă cred, izbucni fata și nu-și mai putu reține lacrimile. Eu nu știu ce fel de oameni sunteți, le reproșă. Se amuzară amândoi copios de argumentele lichide, fierbinți ale Carminei. Alexe se îndreptă alene către sertarele lui blestemate, trase de mânerul metalic al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât de agile încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ăsta, că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu, nebun? N-ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat. Nu-i nevoie, Șușu, și luni e o zi fără penalizări. Ascunse factura În buzunar. Îi zâmbi și trase ușa după el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi blestemații ăștia? Cum care? se miră Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceasul cel roșu, mare, cu buton și cu télpi de fier că o sanie, care sună foarte tare. Mama i-a préjit doué oué pe care el le-a mîncat cu pîine și ceai, somnoros și nespélat, gîndindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui pliné și la Învéțétoarea care se oprea din vorbit cînd intră el și la copiii care Îl privesc. Și de ce mama lui Îl trezea cu jumétate de oré mai devreme, dacé autobuzul venea la opt féré un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lacrimile, poart-o, cât mă bucur că ai să mă simți, nu mai sunt singură, m-am lipit de tine și în clipele pe care nu le doreai, așa cum nu m-ai dorit de la naștere, caracterul fiecărei ființe, din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi lega buricul, ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor și împrejurimilor sale. Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse atât de înalt, lovind cu agresivitate streșinile caselor, încât oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din timp ce mișcări plănuiau Curistul și Părințelul, m-am supus, ca să ne iasă bine planul, odiosule, gata cu palavrele, n-avea pic de inimă, nu mai știa ce să creadă, Dendé, mă întreb dacă era prostuță sau doar naivă. — Blestemată revoluție, dom’ Roja, că nici n-a început încă, că n-a fost nimic, nici spontană, nici lovitură de stat, nici film artistic, au murit degeaba, în cine să mai ai încredere? Baliverne, vrăjeală, scîrnă, Gulie. întrerupt pe neașteptate din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și gata, spune Dendé în timp ce îi tamponează fruntea Curistului, ce-ar fi să-l întindem înăuntru la umbră? îi vine lui Gulie ideea. Numai să nu moară, nu-l poate scoate nimeni din ale lui pe Tîrnăcop, de la cîinele ăla blestemat a plecat totul, își aduce aminte, termină cu prostiile, mai bine pune și tu mîna, spune Dendé, și toți trei îl apucă ca pe un sac și se fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
turta lor, uite de-asta n-o să fiu eu niciodată dispus să mă compromit cu ei, zicea. Era convins că erau toți o apă și un pămînt, că sînt făcuți din același aluat, clasa politică în România a fost parcă blestemată să fie formată doar din oameni fără căpătîi, țepari și derbedei, fie că aveau educație pe hîrtie sau nu știau nici să citească bine. Nu-l interesa dacă se numeau Carp, Iorga, Maiorescu, Maniu, Groza, Pauker, Bodnăraș, dacă erau profesori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, fiecare are drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Todorescu - sfârcurile sunt senzori ai plăcerii.“ Poate că alții, înainte de a se angaja într-o partidă de pocker, vor să știe dacă fac bine practicând jocurile de noroc. „Jocurile de noroc - le răspunde cu solicitudine același Simion Todorescu - sunt preocupări blestemate practicate de cei slabi de înger.“ Aproape totul este previzibil în această carte, cu excepția agramatismelor. „Filozoful“ folosește foarte stângaci limba română. Iată un exemplu: „Culmea obrăzniciei este să faci anticameră la un ins căruia ușa ta i-a fost permanent
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o astfel de răzbunare. Blestemații De peste o lună de zile n-a căzut strop de ploaie peste satul Românești. Părintele Cobuz a făcut slujbă mare, oamenii s-au rugat cu ochii plini de lacrimi și parcă, parcă, Dumnezeu s-a îndurat de ei. Din vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît să fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]