1,514 matches
-
trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul costum bleumarin. Nu se putea să nu iasă în evidență în aceste bine cunoscute cartiere artistice - până la urmă eram aproape de Hampstead și singurele costume pe care le-a fi putut vedea pe aici erau cele nonconformiste de la Comme des Garçons sau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aceste bine cunoscute cartiere artistice - până la urmă eram aproape de Hampstead și singurele costume pe care le-a fi putut vedea pe aici erau cele nonconformiste de la Comme des Garçons sau copii ieftine ale acestora, în nici un caz îmbrăcăminte de birou bleumarin în dungi. M-am trezit peste drum, la semafor, fără să aștept verdele, ci făcând semne de scuză șoferilor care claxonau, și am alergat ușor în josul dealului, după poștă, magazinul alimentar și după aprozar, până la intersecția cu Belsize Grove. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l întreb dacă făcuseră deja sex, dar m-am abținut cu tărie. Apoi am observat că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem numai cu un Aran alb și al naibii de vechi ori cu unul la fel de vechi, bleumarin: acum purta un hanorac larg, parcă lucrat manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urmă fiecare să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când acesta Îi Întindea chitanța, privindu-l drept În ochi, inginerul simți nevoia să-i pună această Întrebare: „Nu-i așa, tinere, că dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
preferați să credeți asta decât să vedeți și să auziți adevărul. Adevărul infanteriei marine deja nu mai exista. Pentru obuzul care vă putea transforma la orice oră În terci n-avea nici o importanță dacă erați Îmbrăcați În kaki sau În bleumarin, dacă purtați bonetă sau beretă, dacă erați sub comanda unor căpitani de rangul III și a unui amiral sau pur și simplu a unor colonei și generali. Popor român salvează-te de la pieire sigură! Ridică-te la luptă hotărâtă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
patruzeci de ani. Desigur că nu fusese gelos În ziua aceea, la Starbucks, când Își bătuse joc de Philip. Simțindu-mă din ce În ce mai ridicolă cu fiecare clipă ce trecea, m-am Îmbrăcat rapid Într-unul dintre costumele mele cu pantaloni vechi, bleumarin, de bancă, care fuseseră exilate În fundul dulapului și n-am Întârziat nici o secundă În plus față de cât era necesar ca să-mi usuc părul și să aplic un strat subțire de fond de ten. Până am ajuns la Four Seasons, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scoase în întregime. S-au adus patrusprezece lumânări, mari, de ceară. Au fost aprinse de-a lungul gropii. Trupul lui Trandafir La capătul de miază-noapte al gropii, un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adus patrusprezece lumânări, mari, de ceară. Au fost aprinse de-a lungul gropii. Trupul lui Trandafir La capătul de miază-noapte al gropii, un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scurtătură prin ieșirea de incendiu și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era același ca pe teritoriul Comitatului, cu excepția faptului că uniformele erau bleumarin - nu kaki și bej măsliniu. Danny se duse direct în biroul doctorului Norton Layman, asistentul șef al Morgii Orașului Los Angeles, autorul lucrării Știința împotriva crimei și instructorul său la cursurile serale de la University of Southern California în „Patologia medicinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Într-un dulăpior din capăt se găseau reviste și romane de doi bani. Dulapul scoase la iveală toaleta unei femei în ascensiune, cu bărbatul pe locul doi: rochii și fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost acuzat de ceva, dar pierduse trenul pentru gradul de locotenent, iar cariera îi era pe butuci. Se zvonise că nu lua mită, ci doar se înfrupta din favorurile fetelor păstorite de Brenda. Hainele tipului contraziceau ipoteza: un sacou modern, bleumarin, și pantaloni gri, cu dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă, adulmecându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Desmond l-a trimis să dea o a doua spargere la Jimmy Harris. Mal s-a strecurat printr-un geamlâc, știind că trupeșa Annie va fi acolo. Și era acolo, dar nu singură, ci cu un polițist cu pantalonii lui bleumarin, de doc, lăsați pe glezne, care o regula pe covor. El a icnit, s-a împiedicat și a căzut. Polițaiul l-a bătut măr, iar ghiulurile lui i-au sfâșiat tot obrazul. Și-a curățat singur rănile, apoi a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o afișau în stil de mușchetari la fiecare ocazie. Dar, vremea, mai capricioasă decât o fată, după ce înțepase câteva zile, astăzi venise mai dulce ca niciodată până atunci. Noica Dan își pusese tocmai astăzi un palton nou, o frumusețe, un bleumarin deschis, cu nasturi mari și negri de os. Cum era băiat frumușel și bine făcut, îl prindea de minune, și el nu lăsa să-i scape prilejul de a-l arăta băieților și de a primi laude, care de care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-a vrut, că făceam eu rost de costume adecvate și de nițel decor, acolo, de la teatrul unde-mi fac ucenicia! ― Lasă, mă Stroe, că a știut Barbă ce face! spuse Moscu, care era înalt și gras. Hai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se așteaptă un profesor? Din clasa amuțită o clipă, izbucniră strigăte în cor: ― Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate pe vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de odinioară? Unde, strălucirea ochilor, plini de vioiciune, de altădată?! ― Ce naiba ați chelit așa? Parcă v-ați vorbit să veniți fără păr! ― Dar tu ce cusur ai? ― Pe mine m-a ros pălăria, dar voi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu-și aminti deloc de ele, cu o privire voalată, în care, hotărât, prezența lui Mini nu dezvolta nici o placă a conștiinței. Mini se uită curios la el. li vedea pentru întîia oară în haine de oraș. Purta un costum bleumarin după modă și ținea pe mână un 128 pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
câteva trepte. — Niciodată nu se știe când vă face barza o vizită neașteptată! a exclamat vocea. O femeie în vârstă, de lângă mine, a fost scandalizată de această sugestie. Bărbatul din partea cealaltă - un tip gen avocat conservator îmbrăcat într-un costum bleumarin - purta o discuție aprinsă cu sine însuși. și desigur că nu avea nici un fir legat de el și nici căști în urechi. Observasem recent că din ce în ce mai mulți dintre concetățenii mei din New York - bărbați și femei aparent normali - începuseră să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dintre cele mai diferite. La fel se întâmplă și cu vreo doisprezece polițiști care cercetau centimetru cu centimetru șantierul de construcții, oprindu-se din când în când și punând cu grijă în plicuri tot felul de lucruri, dar sosirea dubiței bleumarin a lămurit definitiv situația. — Ăla e un centru criminalistic operativ mobil, explică Peter Fenwick. Se pare că un maniac a îngropat o femeie la baza unuia dintre stâlpii de-acolo. Noua Stângă, care se adunase într-un colț și discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în picioare. — Domnule Wilt, dacă sunteți hotărât să dați o declarație, cred că ar trebui să vă avertizez mai întâi... Wilt coborî până la centrul criminalistic operativ și dădu o declarație în prezența unei stenografe de la poliție. Drumul său înspre dubița bleumarin și faptul că nu mai ieși din ea au fost remarcate cu interes de către membrii corpului profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
exact când ne eliberam tăvile. Lydia râde isteric de ceva ce a spus Mike. Nu cred că a fost nici măcar un pic amuzant. Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele ei pline. Nu știu, spun încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sunt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mâna cu tipul rând pe rând, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Între ei priviri bulversate. — Mai dați-i o șansă ! strigă tata vesel În urma lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcând câțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătând spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scrie Best of Brandon, pagina 74! De ce naiba nu mi‑a spus că o să apară în Tatler? Fotografia este cea mai recentă fotografie a lui de presă, cea pentru care l‑am ajutat să‑și aleagă ținuta (cămașă albastră, cravată bleumarin Fendi). Se uită în obiectiv, foarte serios, ca un adevărat om de afaceri, dar, dacă te uiți mai bine în ochii lui, descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin și cămașă albă). Și suntem aproape gata să plecăm, când Suze hotărăște că, dacă nu merge așa, va trebui probabil să flirtăm cu el cu nerușinare, așa că ar trebui să avem amândouă pe noi lenjerie sexi. Apoi eu arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]