1,790 matches
-
ei...” „Și cum ai ajuns în casa părții vătămate?” „A fost așa, domniță, mi-a spus ceva din mine să intru acolo, că trebuie să fie oameni milostivi...” Ne-am trezit cu gaborii că ne umflă din pat, jos, cu bocancii pe ceafă. A doua zi eram în avion, colet... - Și-aici? Merge? - Ce să meargă? Acolo, numai dacă făceai doi fraieri, puneai și de-o mie de euro într-o zi. Aici? Ce să salți? Pensia babelor strânsă-n basma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să mă culc cu Evie. Așa un déjà-vu. Hai să mergem cu barca. E exact aceeași voce. Seth lasă cuțitul de măcelărie să-i cadă din mână și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul din holul lui Evie, chiar lângă bocancul lui de infanterist. Seth zice: Dacă Evie zice că eu te-am împușcat, minte. Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-ar fi plăcut cu atât mai mult. Manus scoate un picior și-l pune pe pământ, apoi celălalt. În picioare, Manus se întoarce spre Fiatul plin de argintărie. — Nu, zice Manus, în schimb îmi dau căcatu’ ăsta. Manus, în bocancii lui de comando și costumul de camuflaj, scoate din portbagaj un ceainic de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mînă cu strictul necesar. Se gîndise că o să găsească tot ce-i trebuie pentru a ajunge la Sarichiojd, chiar la Medgidia. Desfăcu sacul și scoase o cămașă de mătase, cutia cu sculele de bărbierit, ziarul Dimineața și o pereche de bocanci ușori, luați din Lipscani. Urma să bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile de gresie care duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior, eh, bocancii erau mînjiți, acum era prea tîrziu, îi scosese chiar la vedere, "niciodată nu știm dacă este sau nu este cazul. E o deformație profesională, trebuia să fim mereu în alertă, atenți la post." Vorbea despre sine cu acel plural al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce zace într-un cîine din ăsta, flămînd și hoinar! De ei, da, de ei ne putem teme. Dar pînă acum n-am găsit nimic din ceea ce ar putea să ne îngrijoreze cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi înnoroiați, pentru a o încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar Stoicescu, inginerul Corvino și un altul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și au schimbat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de data aceasta râsul lui n-a mai făcut-o să se simtă bine. Polițistul s-a scuturat, a continuat el să spună, iar eu n-am mai văzut decât că uriașul ăla era deasupra mea, iar când dădea cu bocancul În piciorul meu, parcă nici măcar nu se obosea să-mi facă vreun rău. Era doar un gest care Însemna pentru mine tu nici nu exiști. La Început n-am crezut c-ar fi ceva serios. Nu mă durea În nici un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul la vie și are nevoie de sezonieri berechet! Ai să te duci să muncești, ca să vezi cum se câștigă pâinea. După amiază când vii ai să înveți. Și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezentate anterior la compoziția având ca punct de sprijin proverbul. Oferim mai jos modelul de compoziție literară, având ca punct de sprijin zicala: ,,Vrabia mălai visează și calicul, praznic” Merg pe drum și zăpada îmi scârțâie sub talpa grea a bocancului. Nu știu de ce sunt trist. Pe lângă mine trec oameni grăbiți, în grupuri mici și înfundați cu totul în șube. E frig, îngrozitor de frig. Mai am puțin și trebuie să ies din sat. poate că de aceea nu mă simt prea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii grei, bine lustruiți, păreau Înfipți În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se Îndrepta spre generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a acționa impulsiv - mintea mea trase în două direcții. M-am uitat înainte ca să văd silueta vagă a fetei trăgând de jaluzelele de la geam, încercând să le rupă. M-am întors în spate. Reportofonul era la doar câțiva centimetri de bocancul meu. Am sărit în picioare, m-am întins după el, l-am înșfăcat și-am alergat înapoi cei câțiva pași până în cercul de lumină. Fără să mă opresc, am aruncat dictafonul în geanta de piele a lui Nimeni, încă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua de piele de la brâu. Pantalonii mei uriași îi alunecară pe picioarele albe și ea ieși din ei. Bocancii și-i dăduse deja jos. — Doar nu credeai că o să... (se munci să-și tragă peste cap tricoul meu) ... mă plimb în următoarele câteva zile în hainele tale bărbătești, nu? Ridică de jos pantalonii și tricoul meu și mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bine, soldat, zise Scout și mă prinse cu mâinile de mijloc. Suntem pregătiți să începem? — Aha. Îmi zâmbi. — O să fie bine. Arată mai rău decât este în realitate. Târăște-te pe coate și împinge-te în genunchi și în vârfurile bocancilor. Înaintează încet, încearcă să-ți ții brațele pe lângă corp și să nu atingi marginile. Tunelul e făcut doar din hârtie. — Biiiine. — Ce altceva? Mda, probabil că-i mai bine să-ți scoți lanterna înainte să intri; o să-ți trebuiască la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]