538 matches
-
KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar apoi apărură firme de bodegi și pensiuni: Servim Bere Stroh’s Temperance . . Simțiți-vă ca acasă... 15 cenți masa . . . . . . Aceste imagini noi invadau creierul bunicilor mei, luptându-se cu imaginile din ziua precedentă. Insula Ellis ridicându-se deasupra apei ca Palatul Dogilor. Camera de bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
etaj -, dar sunt câteva reguli ale casei. În primul rând, eu sunt vegetarian. Dacă soția ta vrea să gătească mâncăruri cu carne, trebuie să folosească alte oale și farfurii. Apoi, fără whisky. Bei? ― Câteodată. ― Fără băutură. Du-te la o bodegă dacă vrei să bei. Nu vreau să am probleme cu poliția. Acum, despre chirie. De-abia v-ați căsătorit? ― Da. ― Ce fel de zestre ai primit? ― Zestre? ― Da. Cât? ― Dar tu ai știut că-i așa bătrân? șopti Desdemona la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zizmo, pândind la ore stranii, trezindu-se În toiul nopții și mâncându-și cina În zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am avut pe alee o larmă, a fost Îngrozitor. Oamenii au omorât pe șobolani, pleosc, pleosc, pleosc, cu bâtele, ca să meargă să-i mănânce pe șobolani. O, Doamne! Și Lefty nu a lucrat la fabrică atunci. El avea numai, știi, bodega, unde oamenii au venit ca să bea. Dar În Criză a fost În toiul la altă perioadă foarte grea, economia a fost foarte rea și nimeni a avut atunci bani să beie. Mâncare n-or avut, cum să beie? Așa că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-și privească pruncii dormind. În ciuda problemelor pe care le avea căsnicia lui, n-a putut niciodată să dea vina pe fiul sau pe fiica lui. În plus, Îi vedea destul de rar. Ca să facă destui bani, era nevoit să țină bodega deschisă șaisprezece, uneori și optsprezece ore pe zi. Lucra șapte zile pe săptămână. Ca să-și Întrețină familia, trebuia să trăiască În exil, fără ei. Dimineața, când mai era prin casă, copiii se purtau cu el de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După un timp, Lefty Încetă să mai insiste. Bunicii mei, cândva atât de inseparabili, se Îndepărtară unul de celălalt. Când Desdemona pleca dimineața spre Templul Nr. 1, Lefty dormea, după ce ținuse bodega deschisă toată noaptea. Apoi dispărea În subsol Înainte ca ea să se Întoarcă acasă. Pe aripile acestui vânt rece, care a tot bătut În vara indiană a anului 1932, mă las purtat În jos, pe scările care duc la subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
duc la subsol, și Îl văd pe bunicul meu Într-o dimineață, numărând bani. Lipsit de tandrețea bunicii mele, Lefty Stephanides se concentra la muncă. Afacerea lui trecuse Însă prin niște schimbări. Ca răspuns la scăderea numărului de clienți ai bodegii, bunicul meu se diversificase. E Într-o marți, puțin după ora opt dimineața. Desdemona a plecat la lucru. Și În geamul de la stradă o mână ia icoana cu Sfântul Gheorghe de la vedere. Lângă bordură trage un Daimler vechi. Lefty se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-ți puțin picioarele. ― Așa? ― Da. Acum Întoarce capul și uită-te spre cameră. Perfect, zâmbește. Ca și cum aș fi iubitul tău. Așa era În fiecare săptămână. Plantagenet făcea pozele. Bunicul meu furniza modelele. Fetele nu erau greu de găsit. Veneau În bodegă seară de seară. Aveau nevoie de bani, ca toată lumea. Plantagenet vindea pozele unui distribuitor din centru și Îi dădea lui Lefty un procentaj din Încasări. Formula era simplă: femei În lenjerie Întinzându-se pe mașini. Fetele, sumar Îmbrăcate, se Întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp Își aduce aminte de ceva, Întrebându-se unde a mai auzit vocea aceea... Acum Fard Muhammad iese din spatele podiumului. Traversează scena și coboară la nivelul podelei. Se apropie de Desdemona, continuând să-și etaleze omnisciența. ― Mai are și acum bodega? Zilele Îi sunt numărate. Lefty ar trebui să găsească altceva de făcut. Cu melonul Înclinat Într-o parte, cu haina de la costum Încheiată Îngrijit până sus, cu fața umbrită, Mahdi se apropie de ea. Desdemona ar vrea să fugă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Julius Stroh a scos cepul unui butoi poleit, cu bere Stroh din Boemia. Președintele Roosevelt a fost fotografiat sorbind un cocteil la Casa Albă. Iar pe strada Hurlbut, bunicul meu, Lefty Stephanides, a dat jos pielea de zebră, a demontat bodega din subsol și a ieșit din nou În atmosfera de afară. Cu banii pe care Îi pusese deoparte din pozele erotice, a plătit un avans pentru o clădire din strada Pingree, care dădea În West Grand Boulevard. Casa Zebrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți de vise și deschise o bodegă subterană; primi o slujbă la Templul Nr. 1... Și apoi gena se mută din nou, În alte corpuri... Se Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocazia unei excursii precedente și le alesesem deoarece constituiau o experiență senzuală pentru papilele gustative. Din păcate, proprietarul restaurantului a făcut câteva modificări cu care eu nu aș fi fost de acord. Wendy a fost prima care a recunoscut că bodega de pe marginea drumului În care mâncaseră În acea după-amiază „fusese o greșeală“. De-ar fi știut cât de mare. Totuși, eram bucuroasă să o aud recunoscând acest lucru. Un grup spăsit e un grup mai sincer. Și au fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa o altfel de persoană. „Nicidecum nu trebuie s-o iei razna, Își spuse șeful de hamali. Nu ești la bodegă. Ai totuși de-a face cu o persoană educată, prin urmare, te rog să te porți civilizat...“ Nici singur nu Înțelegea Subotin de când Începuse să vorbească atât de calm și elevat. „Mă vedeți, sunt calm, continuă el, de aceea vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Începu s-o facă pe prostul, susținând sus și tare că n-a văzut nici o șobolăniță. Subotin Își dădu Însă seama că tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl țină la curent. Dar trecea peste paginile din Times În care scria despre pictori, cântăreți, scripcari sau actori de scenă. Își păstra ochiul cu care citea pentru lucruri mai bune. Observase cu interes ostil atât pe muncitorii care distrugeau bodegile și casele vechi, plăcute, cât și noile clădiri În construcție. Dar acum, În timp ce se apropiau de Centru, Emil opri mașina și coborî geamul despărțitor. — De ce oprești? Emil spuse: — Se Întâmplă ceva vizavi. Se uită, Încruntându-se concentrat, ca și cum explicația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din alte generații, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
reclamai pe polițai că nu-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă dialogul cu nostalgia. De Oxford nu a auzit, de înjurat public își înjură, ca de obicei, rudele și vecinii, pe bodegă nu scrie Quattro Stagioni, tocana își păstrează aceiași parametri, în partide îi vede mai ales pe gură-mare și învârtiți (categoria celor care l-a băgat în colhoz, da’ vorbind acum o neotablă despre integrarea europeană, eventual cu o cabală mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a rezolvat nimic. Mă simt - ca o proteză. Sunt un robot, sunt un android, sunt un cyborg, sunt un prepuț. Am citit undeva - sau mi-a spus cineva, sau am auzit într-o cârciumă sau un bar sau o bodegă (oricum, de-acum face parte din cultura mea personală) că un mare număr printre pământeni, unul la cinci, sau unul la trei, sau poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința împăcării că, iată, și eu sunt martor tăcut al unui timp criminal, martor neputincios. Eu însumi eram, fără să o știu, o bisericuță abia începută în zidire, fără catapeteasmă, fără icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]