263 matches
-
le dea plăcinte calde și felicitări oficiale? strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care... Spre fericirea lui Grigore, apărură Predelenii și Rogojinaru rămase bodogănind cu geamantanul. Olga mulțumi cu un surâs lui Titu pentru flori. ― Poetul nu se dezminte niciodată! strigă Predeleanu, strângând mâna tânărului Herdelea. ― Mai cu seamă când e vorba de o domnișoară așa de fermecătoare! zise tânărul cu pălăria în mână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi cu ochii, adăugă Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu păru dispus la vreo concesie. — Pe vremea mea le adunau la un loc pe toate, spuse, nemilos. Le băgau sub furtun, înainte să le dea drumul... — S-au mai schimbat vremurile... — Și de-aia nu mai înțelege nimeni nimica, bodogăni bătrânul. Nu închide ușa, mai strigă din urmă. La ultimul etaj, al treilea, Maca nu trebui să salute pe cineva, amândouă ușile erau închise. În apartamentul din stânga nu mai era de mult nimeni, locatarii, soț și soție, muncitori la fostul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te simți tu mai bine, spuse Maca, privind-o parcă pentru prima oară cu atenție. — Asta-i bună. De mult n-am mai auzit așa ceva... Maca ridică din umeri : Dacă te cheamă Beatrice... — Și de-aia nu mai poți tu... bodogăni ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu pentru toți. La urma urmei, habar n-am, ziceau că nu sunt membru al familiei. — Ce familie ? spuse Jenică. Părinții lui au murit. Și copii n-a avut timp să facă. — Bine că am avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor, îl consolă Jenică. — Până la urmă n-au avut încotro, spuse Tili, lovind cu palma peste hârtie. Aveam aprobare, poate că n-au știut atunci când mi-au dat-o, treaba lor. Sau poate credeau că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Șuieră, printre buzele strânse : — Tocmai de-aia ! Dosarul ăsta nu e încă închis. Jenică, ghemuit de frig, nu-l auzi. Arătă spre gard : — A dispărut gagica ! — Ce gagică ? întrebă Tili, îndreptându-și gulerul. — Aveam noi doi o gagică peste gard, bodogăni Maca. Ne uitam, ca niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și simplu, trebuie să ți-i asumi. — Cine cere răzbunare ? întrebă Jenică, pe care această viziune a morții nemuritoare îl atrăgea. Tili și Maca se priviră. — Să-ți spună Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor 'săi', de soarta cărora se simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește totul la modul personal, care se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul anti-diaristului : Să ții un jurnal înseamnă să căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]