2,653 matches
-
refăcută de preotul Antohi, o sută de ani mai târziu. Schimbarea condițiilor politice și economice se constituie drept cauză în uitarea unor denumiri uzuale. Zeci de ani, locuitorii din Slobozia, Lunca, Valea Boțului au folosit apelativul „La curte”, indicând curtea boierească, sediul administrativ, centrul puterii locale. La Sterian, La Boteanu, La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îndrăgostit de locurile natale, și de vărul meu, bădia Mircea Ignătescu. Care sunt toponimele satului Lunca? Vom avea surpriza să aflăm c toponimia satelor de clăcași este mai bogată decât a satelor de răzeși. Ei, care au lucrat pe moșiile boierești, au dat nume locurilor pe unde au muncit și pe unde, apoi, au avut pământurile de cumpărătură și de la reformele agrare. Dacă pornim cu ochii roată de la casa părintească a lui Ilie Vraciu, vedem în dreapta pârâului Dunavăț, Sub Margine, Hălmaciu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și din toată Moldova, erau obști țărănești libere, constituite prin defrișarea pădurii, pornind din vale spre deal, spre culmi și „umblau pe bătrâni” Din cele 166 sate existente în Colinele Tutovei la începutul secolului al XIX-lea, 35% erau sate boierești, 10% sate mănăstirești și 55% erau sate răzășești. în patrimoniul funciar al fiecărui sat - răzășesc sau clăcășesc - intra în mod obligatoriu vatra satului, locul unde era cea mai mare aglomerare de locuințe. începutul satului era marcat de baterea unui stâlp
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea, izlazul, apele), situație care s-a menținut până la începutul secolului al XIX-lea. Ieșirea din indiviziune a unor coproprietari s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boieri, care au putut să rămână făr dregătorie, locuind la moșie, transformându-se, din punct de vedere social, în mazili, neamuri și răzeși. Faptul că acest Gavril Dunavăț stăpânește moșia în devălmășie, nu trebuie să surprindă. Au fost și moșii boierești stăpânite răzeșește, fără să se știe cu precizie unde este partea fiecăruia. Satul în care au locuit Gavril Dunavăț cu rudele sale și urmașii săi era așezat pe cursul mijlociu al pârâului Dunavicior (Salașu Roșu), în partea din sus - spre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de multe ori, seacă vara, se află prelungirea, pe direcția N-S a dealului care vine dinspre Runc numit „Pe Cal”, care se aplatizează la capătul dinspre sud. în acest loc trebuie să fi fost primele case și prima curte boierească, după care satul sa extins dincolo de pârâul Sălașu Roșu, ocupând intrândul dintre două boturi de deal care duce la locul numit Tochile, pe drumul care ducea la Pârlituri, Zlătari și Parincea. Presupunerea că la locul arătat a fost vatra inițială
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care duce la locul numit Tochile, pe drumul care ducea la Pârlituri, Zlătari și Parincea. Presupunerea că la locul arătat a fost vatra inițială a satului Filipeni are la bază ideea de continuitate; tot acolo au fost conacul și curțile boierești ale proprietarilor boieri Rosetti, ultimul proprietar fiind Sofia Rosetti Boteanu. în casa Sofiei Rosetti a fost sediul fermei agricole de stat în perioada 1950-1989. în locul acelei case, noul proprietar a unei mici părți din ceea ce a fost moșia Rosetteștilor de după
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru familia Rosetti; în interiorul bisericii era o criptă destinată odihnei de veci. Sălașele în documentele medievale din Moldova se vorbește de sălașe de țigani ca robi ai boierilor sau mănăstirilor. Sălașele de țigani nu formau sate separate, locuind pe lângă curțile boierești sau pe lângă mănăstiri, lucrând ca meșteri, dar și la vite, la câmp și oriunde era nevoie. Faptul că între Fruntești și Filipeni este amintită moșia Sălașele nu înseamn neapărat că acolo, în zona unde este cătunul Rusești care ține de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din vechile documente care vorbesc despre raporturile dintre boieri și țărani. După reforma agrară din 1864, când țăranii au devenit proprietari asupra suprafețelor de teren pe care le aveau în folosință, unii țărani au rămas dependenți de boier și moșia boierească. Această situație se reflectă pentru tiubiana în Registrele de stare civilă pentru născuți, pentru anul 1868, care înregistrează la numărul 21 nașterea copilului Manolache, fiul lui Lupu Vasile, servitor, domiciliat în satul Știubiana, comuna Filipeni, plasa Berheciu, județul Tecuci, și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Slobozia și Boboc Nicolai din Știubiana. Modificările în structura de proprietate asupra pământului, ca urmare a moștenirilor, vânzărilor de moși și, în mod deosebit, prin reforma agrară din 1921 au făcut ca importanța Știubienei să scadă pentru economia gospodăriei boierești și în final, satul a fost părăsit, locuitorii retrăgându-se în satele de clăcași (le rămăsese numele în Lunca și, în special, în Slobozia). Din toate câte au fost, în gura tiubienei s-a făcut o moară de foc, „moara
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Constantin Mavrocordat, liberi ca persoană, dar fără „de moșie”. O Slobozie, zisă a Domniței (Slobozia Domniței), din fostul ținut al Tecuciului, a fost colonizată cu bejenari bucovineni, la fel ca satul Lunca. Toți cei care se așezau pe moșie boierească sau mănăstirească, uneori chiar răzășească, ca să se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
galbeni stânjenul. Inițial, locuitorii așezați în Slobozia - Filipeni au fost „scutelnici” ai bănesei Maria Dumistrăchioaia (Maria Rosetti), după cum se face precizarea în recensământul zis rusesc, din 1772-1773 și 1774. Categoria „scutelnicilor”, a „poslușnicilor” (făceau slujbă pe moșia și la curtea boierească, fiind scutiți de orice dare către stat) au luat amploare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, diminuând veniturile visteriei statului. Categoria socială a scutelnicilor și poslușnicilor a fost desființată prin decret după adoptarea Regulamentelor Organice; 40.000
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la boier, pentru care plăteau zeciuiala și prestau zile de clacă. Chiar după înfăptuirea reformelor agrare din 1864, 1921 și 1945, lipsa de pământ s-a făcut permanent simțită, încât familii întregi erau nevoite să lucreze cu ziua pe moșia boierească și, când n-au mai fost moșiile boierești, lucrau cu ziua la ferma de stat, pe pământurile lucrate anterior de strămoșii lor. Locuitorii din Slobozia - Filipeni au pierdut și favoarea luncașilor, și sediul administrativ, și biserica, iar școală și-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zile de clacă. Chiar după înfăptuirea reformelor agrare din 1864, 1921 și 1945, lipsa de pământ s-a făcut permanent simțită, încât familii întregi erau nevoite să lucreze cu ziua pe moșia boierească și, când n-au mai fost moșiile boierești, lucrau cu ziua la ferma de stat, pe pământurile lucrate anterior de strămoșii lor. Locuitorii din Slobozia - Filipeni au pierdut și favoarea luncașilor, și sediul administrativ, și biserica, iar școală și-au făcut după primul război mondial, prin 1927, deși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Când țiganii au fost eliberați din robie au apucat-o care încotro prin țară, până s-au convins că libertatea fără mâncare și loc de dormit nu valoreaz mare lucru. Atunci s-au așezat unde au fost primiți, ca slugi boierești, ca argați, văcari, dar și ca lucrători ai pământului, devenind, la rândul lor, agricultori, oameni așezați, cu gospodării întemeiate. S-ar putea ca stră-strămoșii țiganilor din Valea Boțului să fi fost robi ai schitului sau mănăstirii „unde a fost Costea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
credem că și pe moșia Filipeni erau robi țigani. Până la eliberarea din robie (în 1844 Grigore Alexandru Ghica Vv., în baza legii votată de Obșteasca Adunare, a dezrobit robii țigani ai Statului, Mitropoliei și mănăstirilor) își aveau sălașele lâng curțile boierești. Chiar dacă au fost împroprietăriți în 1864 și 1921, locuitorii din Valea Boțului au primit pământuri neroditoare, pe pantele dealurilor, cu producții mici, insuficiente pentru întreținerea familiei. Din această cauză, cea mai mare parte erau lucrători cu ziua la boieri și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ciuchi, Corniță, Bârgu, Vârlan, Oprișan, Ciută, Huțu, Perju au o vechime de câteva sute de ani, au dat naștere la spițe de neam „s-au lățit” prin căsătorii și încuscriri, urmașii lor păstrând conștiința că se trag din neam nare, boieresc. în lista vadurilor de iaz din 4 ianuarie 1817, distribuite grupurilor (cete) de răzeși pe de apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă în moșie, îi nominalizează pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
familii românești din Ardeal și așezarea lor în 80 de sate din Bucovina și apoi o trecere a unei părți din această populație peste „Cordon”, peste granița dintre Bucovina și Moldova, care și-a găsit loc de așezare pe moșiile boierești din centrul Moldovei, în județul Bacău, punând bazele satului Lunca și Slobozia Domniței. Cauzele migrării românilor la sud și la est de Carpați, atât în șara Românească Muntenia, cât și în țara Românească Moldova au făcut obiectul a numeroase însemnări, scrieri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avea un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte agricole, inclusiv femeile, plecau cu tot avutul și familia. Se poate spune că în șările Române erau așteptați, așezați pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, li se dădeau înlesniri, scutiri de dări până la înjghebarea gospodăriei, întemeiau sate numite Ungureni, Mărgineni, erau așezați în satele existente, într-o parte de sat, contopindu-se, în final, cu localnicii. Sate cu numele Ungureni (așa li
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
valea Siretului, plecând din Udești spre Liteni, Pașcani, Roman și ajungând în ziua de 6 noiembrie 1784 la Bacău. întrebând de unul și de altul, au aflat că pe moșiile din stânga Siretului ar putea găsi loc de așezare pe moșii boierești. în ziua de 7 noiembrie 1784 au trecut Siretul, urmând drumul prin satul de astăzi numit Traian și prin vechiul sat Secuieni (sat colonizat de locuitori veniți din actualele județe Covasna și Harghita, între ei fiind și mulți români), ajungând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a scris mult, locuitorii din Pârhăuți au plecat la părhăucenii din satul Lunca de au adus de acolo „păpușoi” (porumb). Nu este de mirare, deoarece an de an locuitorii români și neromâni din Bucovina plecau în Moldova, pe moșiile boierești și mănăstirești, la „agoniseală”, muncind toată vara, iar toamna își aduceau acas partea ce le revenea din recoltă. Sunt mai multe mărturii despre legăturile de rudenie și vizitele reciproce făcute atât de către cei plecați în Moldova, cât și de cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost Gheorghe Lazăr și Gheorghe Asachi. Nicolae Boca și-a dat la școală toți băieții (fetele, potrivit concepției vremii rămâneau acasă, în gospodărie, să muncească și să crească copii): Vasile Boca a rămas cu 4 clase, a fost luat fecior boierescă la moșia lui Sterian, apoi a fost factor poștal; Gheorghe Boca a urmat cursurile Școlii agricole de la Roman, devenind agronom pe moșia unui colonel din județul Gorj, dar și-a continuat studiile în particular, urcând treaptă cu treaptă în ierarhia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bucurau de privilegii date pe acte privilegiate de domnii Moldovei: - dreptul de liberă folosință a lemnului - dreptul de lăzuire - dreptul de morărit - dreptul de cârciumărit - dreptul de vânat și pescuitdreptul de a pășuna liber oile și vitele mari pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, duse în transhumanță, de la Sfântul Dumitru la Sfântul Gheorghe. Aceste drepturi le-au fost luate treptat de administrația austriacă a Domeniului Câmpulung, fiind impuși la taxe și prestații, confiscări de terenuri, amenzi, interzicerea portului armelor etc. La
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Ion. Au fost știutori de carte: Gheorghe care a urmat școala agricolă din Bârlad și a devenit agronom; Costică a urmat școala normală ajungând învățător; Vasile a urmat școala primară din sat și a lucrat un timp ca fecior boierescă la moșia Rosetti (atenție: a fost mobilizat în anul 1907 în legătură cu răscoalele țărănești) și apoi a fost factor poștal până la vârsta pensiei. Ion a urmat liceul teoretică și apoi cursurile facultății de mine (trebuie adăugat când, unde etc. Despre formarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și rogoază pe care oamenii o numeau bahnă. Și așa le-a rămas numele din tată-n fiu și de Bahnă. Acestea le-au auzit de la agronomul Toader Boca și de la moș Costache Știrbu care a fost logofăt la curtea boierească. Moș Costache Știrbu spunea că le știe de la moștenitorii boierului Dumitru Rosetti, adică Petruț și Vasilică Rosetti. Tot de la oamenii arătați mai sus, am auzit că bătrânul boierului Rosetti, pe care nu am aflat cum l-a chemat, a măritat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]