444 matches
-
vitale în acest ceremonial cere efort și virtuozitate, dar feciorul călare este deja cunoscător al ritmurilor materiei. Perechea cal - călăreț poate să provoace, dar și să grăbească evoluția naturii: „Cal bun sare în crâng înverzit,/ Crâng înverzit și odrăslit,/ Mari boieri caii-și pășteau,/ Tot lui... (cutare) îi mulțumea” sau să revigoreze doar prin privire, care amintește de motivul concepției imaculate din basme: „Câmp pârlit, când l-au văzut,/ Mai frumos că mi-anverzit”. Sintaxa versurilor valorifică dinamismul construcțiilor eliptice. „Crângul era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așază în opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce șî-l întoarce/ După lună când îi plină,/ După soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce șî-l întoarce/ După lună când îi plină,/ După soare cum răsare.” (FeregiHunedoara). „Eroizarea se produce sub protecția unei divinități cerești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse/ Și unde-l strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal bun sare-n crâng uscat,/ Crâng uscat frunza i-a dat,/ Mari boieri caii-și umbreau,/ Care caii își umbreau/ Tot lui...(cutare) mulțumeau”. Reluarea în patru rânduri a formulei „Cal bun sare și răsare”, adică de fiecare dată când materia trebuie să atingă un nou nivel și, prin extensie, cosmosul întreg, ne-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de-mpărat, fiind logodit, a plecat la vânătoare, ca să-și vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a împăraților”. Din scenariul împărțirii cerbului în construcția gospodăriei un element definitoriu este paharul ceremonial: „Cu ungheaua lui/ Făcea păhărele;/ Și cheamă boieri cu ele/ Să le cinstească,/ Cruciș, curmeziș/ De la naș la fin/ De la fin la naș” (Dobrogea). Răspunsurile la chestionarele lui N. Densușianu confirmă sorgintea folclorică a acestui motiv, căci „paharul de zile mari” este păstrat cu multă grijă și utilizat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea (învelirea neofitului în aceasta este practicată în multe inițieri din lume) și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
haosul și de a crea din nou lumea prin cuvânt și țesut. Darurile primite pentru sacrificiul întemeietor amintesc de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului univers pentru salvarea de la pieire: „Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boieri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, Cu stele/ Și cu mărgăritare” (Utconosovca - Odesa). Corpurile cerești, dar și pietrele prețioase sunt proprii naturii selenare a fetei. Puterile ei se trag din registrul nocturn, al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împăratul ale cărui puteri eroice au fost deja măcinate de durată. Recunoașterea „imnului” inițiatic este posibilă doar de un alt inițiat, al cărui rol poetic este totodată de a „traduce” receptorilor din profan amplitudinea magică a cântecului din leagăn: „Câți boieri pe drum îmi trec,/ Toți îmi trec și nu mi-o aude,/ Nu mi-o aude, nu mi-o vede./ Mai pe urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
identifică omul cu animalul: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili- s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși, iar unirea lor ia contur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
textele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
depozitată forța naturii sălbatice, pețitorii își asigură reușita gestului. Dincolo de supunerea magică, cele două „gajuri” servesc și pentru „împărtășania” rituală din animalul sacru, fapt ce așază căsătoria sub dominantă fastă: „Prin d-unghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri ca dumneavoastră” (Idem). Metafora nupțială a vânătorii se decodează cu ușurință în textul ceremo¬nial de iarnă. „Tinerii eroi ai colindelor, cărora li se aplică frecvent epitetul de «mirel», vânează sau întâmpină primejdii în postura de candidați la căsătorie, confruntările
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profanului (nici departe, nici aproape). Calea jumătate are un punct de referință ambiguu în absența destinației precise, iar aceasta sintagmă are funcția poetică de a dezmărgini percepția și de a îndepărta de contingent scena evenimentelor ulterioare. Ca și adresarea directă boierii dumneavoastră, întâlnită în basme, apelativul vere creează o alianță cu receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul calcă-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în basme, apelativul vere creează o alianță cu receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul calcă-n văi adânci,/ (...) Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ (...) Boieri caii ș-adăpară”. Precizarea constantă a celor două tipuri de actanți este fundamentală pentru conștientizarea ritualului de regenerare a forțelor telurice și împărtașirea comunității din ele. O altă structură sintactică repetitivă rezultă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul calcă-n văi adânci,/ (...) Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ (...) Boieri caii ș-adăpară”. Precizarea constantă a celor două tipuri de actanți este fundamentală pentru conștientizarea ritualului de regenerare a forțelor telurice și împărtașirea comunității din ele. O altă structură sintactică repetitivă rezultă din interogațiile cu rol de ascuțire a atenției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1703), i-a încredințat în două rânduri (în 1695 și în 1700) isprăvnicia scaunului Bucureștilor, înălțându-l, în fine, în 1704, în funcția de mare logofăt. După 1710 nu mai apare în documente. G. a fost unul dintre acei mari boieri cărturari care, împreună cu oameni ai Bisericii, au zidit faima culturală a deceniilor brâncovenești. Ei „făceau” cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
economico-financiare cu desăvârșire naționale. În starea aceasta era țara în momentul în care Ion Brătianu, istovit fizicește, lăsa puterea spre a o trece conservatorilor. Guvernarea de 12 ani a partidului liberal a însemnat, pe de o parte, sfârșitul hegemoniei clasei boierești care avusese până atunci cea mai mare influență în stat, iar pe de altă parte, venirea la întâietate a burgheziei. Guvernul lui Ion Brătianu a fost guvernul burgheziei române, care s-a impus ca o clasă dominantă puternică. Căzând Ion
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
împărații ce domniseră în secolul XIV la Constantinopol și ai cărei reprezentanți, precum Dumitru, Șerban sau Ștefan Cantacuzino, domniseră în mai multe rânduri în cele două țări române) sau Ghica 27. De asemenea, el aducea în sprijinul continuității acestui neam boieresc faptul că stema predecesorilor albanezi care consta, după du Cange, dintr-o stea de aur, cu mai multe raze, pe un câmp roșu, s-a păstrat în vechile sigilii folosite de-a lungul timpului de diferiți membri ai familiei, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de pământul și de satul său. În conformitate cu prevederilor reformei iosefiniste din anul 1786, ce prelua în cea mai mare parte prevederile așezământului lui Ghica, obligațiile podanilor bucovineni către stăpânii de moșie au fost stabilite la 12 zile de lucru sau boieresc pe an, așa după cum fuseseră reglementate raporturile dintre stăpâni și țărani, în Moldova, în momentul anexării Bucovinei de către habsburgi. În perioada postiosefinistă au fost introduse elemente noi în această reglementare, precum normarea zilei de muncă prestată de clăcaș și posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mazil găsesc că este nevoie să dezvălui de aceea adevărata față a acestor oameni, care au obrăznicia să incomodeze în districtul Cernăuților pe Majestatea sa împăratul cu diferite neadevăruri, semnând abuziv ca boieri, pentru ca să nu se iște asupra conduitei adevăraților boieri vreo bănuială nedreaptă și să se poată trage concluzia că felul purtării acestora este necorespunzătoare. Acești mazili, ce erau întotdeauna obligați să achite contribuțiile, nu au nici o asemănare cu boierii, deoarece ei pot fi folosiți fără plată ca supraveghetori la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu ogarii la vânat. Dă-mi mie cerbul tău bătrâne, Îți dau pe el tot ce dorești. Nu-l dau chiar de mi-ai da pe dânsul Comorile împărătești! Te duc la curtea mea bătrâne, Cu baba ta, vă fac boieri. Dă-mi cerbul tău, cu steaua-n frunte Că-ți dau și cinste, și averi. Nu-mi trebuiesc averi și cinste, Sunt prea bătrân și nu gândesc, Iar dacă vrea să vină cerbul Eu bucuros vi-l dăruiesc. Atunci, minune
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
propetății, fără nici un amestec al comunei, ca făcând parte de propetate afară de raza târgului, fără ca propietatea să poată clădi sau închide comunicația dughenelor aflate astăzi pe acea piață, supunându-se la regulile comunei pentru tot ce privește higiena; 3.Curtea boierească cu toate atenansele ei, grădina și via, în marginile îngrăditurei și închiderii de astăzi, rămîn și vor fi considerate ca afară din raionul târgului; 4.Casele cu locurile rezervate de propietate pe seama sa, rămân scutite pentru vecie de orice besman
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și boierilor epitropi ai școlilor, domnitorul argumenta că ,,cercarea isteciunii ucenicilor este pricină de îndemânare și mai multă silință la învățătură”, drept urmare, decide ca ,,la zi fixă” elevii școlii domnești să fie evaluați de o comisie formată din mitropolit, câțiva boieri epitropi și dascălii școlii. Pentru a stimula și mai mult dragostea de învățătură, el hotărăște să se selecteze câte doi elevi mai silitori ,,de la fiecare treaptă de învățătură”, cărora să li se ofere drept premii ,,cărțile trebuincioase pe anul viitor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
regulamentară, ca mijloace de constrângere se foloseau: bătaia, condamnarea la ocnă, creșterea abuzivă a datoriilor în bani și în muncă, izgonirea de pe moșie. Sunt semnalate multe cazuri în care țăranii se opun să-și îndeplinească obligațiile de clacă sau de „boieresc”. La 31 august 1838, stolnicul D. Juvara trimitea o jalbă Isprăvniciei Fălciu, în care semnala refuzul și fuga de pe moșie: „Locuitorii satului Roșiești nu se supun a-mi lucra zilele boierescului după așezământ, din care pricină [...] au fugit împrăștiindu-se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]