1,186 matches
-
în pahar. Câteva lacrimi, una după alta se rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul crucii, bolborosi ceva în barbă. - Dumneazeu să te odihnească, taică socru! Îngerii să fie cu tine, Măriucă! Și iar continuă ritualul de umplere și aprindere al pipii. În câteva minute fumul de tutun bun îl înconjura din toate părțile, iar gândurile îl
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
dacă tot ai venit! o îndeamnă Vlad. -Am venit să vă spun că mă însor cu Edith, spune Nelu. -Te însori?! se miră Vlad. -Binecuvântați-ne... Vrem să fiți nașii noștri. -Sigur că da... îi îmbrățișează Mona. -Dacă e voința voastră..., bolborosește Vlad. -Da, este voința noastră, spune Edith. -Îl iubești pe Nelu? o privește Vlad în ochi. -Parcă ai fi un tată dur. Ce întrebare e asta? -Mona, vreau ca Edith să fie fericită. -Nelu nu mă va supăra. Nu mă
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
care pe urmă, după ce îl sărau cum se se făcea din moși-strămoși devenea brânză. După ce umpleau gălețile din mulsul oilor, deșertau laptele într-un vas mare pentru închegat, numit «putină» în care se turna chiag de miel fraged, proaspăt și bolborosind numai de ei știutele cuvinte magice în timp ce mestecau laptele, așteptam vre-o 20-30 minute să se închege. Iată acesta era momentul bucuriei noastre mari. Laptele se prefăcea sub privirea noastră în caș și înaintze de al deșerta în strecători, tata
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > OCEANUL MEU Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un ocean se deschide în mine în fiecare zi, Îmi picur în el lacrimile sărate, greoaie, ce cad bolborosind, Se scurg suferințe tăinuite, dureri nemărturisite, visuri neîmplinite, În oceanul meu... Catarge plutesc pe apele lui agitate, În care marinării n-au zâmbet, n-au somn, n-au odihnă, n-au răsărituri de soare, Ei vâslesc suspine, doruri, iluzii moarte
OCEANUL MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370387_a_371716]
-
a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
nu l-a pocit săracu! Când a intrat în casă era galbin ca șofranu. Biata Floarea, nevastă-sa nu știa ce să facă, săraca. Păi n-auzi, fă, c-a intrat în casă galbin ca șofranu și tremura tot și bolborosea niște cuvinte ne’nțelese? Biata femeie a dat fuga la Fierăreasa să-i descânte. Cred că dacă nu-i descânta Fierăreasa murea de spaimă! I-a descântat asta de Muma Pădurii și de sperietură. Abia dispreziuă își reveni și începu
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
amorezi, să-și vadă de treabă. ** Ioana era fericită cu Colaie. El muncea de dimineața până seara. Pe ea o cam cocolea. Însă de la o vreme, a bagat de seamă că acesta se trezea noaptea din somn, transpirat, ba câteodata bolborosea în somn niște cuvinte neînțelese. Credea că totul se datorează muncii îndârjite pe care acesta o făcea . Ioana i-a zis, într-o seară: -Colaie, n-ar fi bine să mai fi luat pe cineva să te ajute la muncă
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
lupi.. „Umbre de lupi țâșniră din întuneric ca niște năluci. Unul din leși n-apucă să scoată hangerul când fu încolțit de haita numeroasă înspăimântată și ea de zdruncinul pământului, pornită în disperare să ucidă. N-apucă decât să mai bolborosească ceva în limba lui, apoi înroși pământul. Cealaltă parte a haitei se opri sfârtecând trupul lupului atins de o săgeată și a trupului omului căzut. A doua zi, în zori, leșii care veniseră a-l otrăvi pe voievod, obosiți și
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se și el pe scaun. Daniel începu să își privească prietenul cu suspiciune. - Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment dat. - Probleme cu burta, bolborosi Inu șoptit. Cred că am mâncat ceva alterat. Daniel începu să râdă și îl bătu pe spate prietenește. Inu zâmbi și îl întrebă: - Ieșim, după ore, până la cofetăria din cartier? - Cofetărie? Dar ce te-a apucat? - E cea mai apropiată
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
mi s-a lipit de gânduri și visele-au pornit să-mi zboare cu un avânt ceresc. Cu cețuri nepătrunse, tăcerea lacurilor nemișcate, mi-a umezit obrajii, scriindu-mi vechile legende cu lacrima uitării, în timp ce-adâncul sacru-și bolborosea magia de chemări către luminile aprinse din scânteia depărtării. Tăcerile ne cheamă, neprețuite călăuze către libertate, de ne oprim să le-ascultăm cu sufletul de forfotă sfârșit, de undeva, o taină ni se va deschide, ca o carte, în care
TĂCERI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353506_a_354835]
-
de nevastă. Cea mai bună răzbunare asta ar fi... Ha, ha, ha... S-o ia ăla! - Ha, ha, ha, îl îngănă madam Gurnișt. Crezi că americanii sunt fraieri? Ce părere ai matale? se adresă lui Menașe. - Păi, știu și eu, bolborosește Menașe. Întâmplarea asta e adevărată? - Cum mă vezi și te văd. - Atunci, probabil că tipul care era în vizită s-a retras discret și de atunci soțul o omoară cu reproșuri. Cum femeia vrea ceva, să-și cumpere pantofi, sau
SCHIŢE UMORISTICE (39) – PREMIUL NOBEL PENTRU GHICIT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352865_a_354194]
-
a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a analizat starea fetei și când a aflat și motivele ce au adus-o în această stare, i-a făcut
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
însângerat al Raisei. Mă aplec spre ea și-o strig: - Raisa! - Phil..., spuse ea stins. Știam... știam că aici voi sfârși... Îți aduci aminte când... ți-am ghicit odată în cafea?... - Raisa, te rog, nu mai vorbi.. O să chemăm medicul..., bolborosesc. Raisa zâmbește amar. - Prea târziu, Phil... Ascultă-mă, că nu mai am timp... - Raisa, te rog, taci... - Nu, nu... Îți aduci aminte?... Ți-am spus că tu și familia ta veți scăpa de război... Ei bine, atunci m-am întristat
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
poftă. Eh... o să guste nițică când ajunge așa, cât să-i facă poftă lui Nicușor! % Somnul nu se lipește de el. Cât ce-adoarme, îl vede cu gura căscată, cu ochi holbați scăldați în lacrimi încercând să-i zică ceva... Bolborosind așa, că parcă era apucat de ''ăl rău''. (Așa a mai văzut pe unul la o mânăstire, unde încerca popa să i-l scoată pe dracu din el! Mamă, ce s-a mai speriat și atunci!) L-a-ntrebat: ''e de mă-
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
treabă. Îmi e de-ajuns s-ascult și ...să înțeleg! - încheia ea cu o pauză scurtișoară, care-i dădea lui nenea Necea de înțeles că nu-i loc de a mai insista. Mie, însă, îmi plăcea nespus de mult să bolborosesc frânturi din ce citeau ei acolo, cu atâta seriozitate încât, dacă nu-l pufnea râsul pe nenea Necea, trebuia neapărat să mă bage și pe mine în seamă... ─Vai, da serios mai este băiatul ăsta al dumitale, măi nea Nicule
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
doi diavoli își satisfac poftele trupești încolăciți între ei. Luând-o pe sub glezne, Sebastian o ridică cu ușurință pe Emanuela și se îndreptă cu ea spre dormitor, deschizând ușa holului de intrare cu cotul. - Ești sigură că asta vrei, Minodora?! bolborosi Condurache când o coborî din brațele sale puternice, excitat ca un taur în călduri, datorită faptului că de multă vreme nu mai fusese în contact cu un trup de femeie, ceea ce îi accentuă senzația de lipsă, mărind și misterul apropierii
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
prind eu și pe tine, Ioană !- striga Leu după ea. -Și ce-ai să-mi faci, măăă, amărâtule ? Ai să-mi mănânci c... ! Aia ai să-mi faci ! Tu crezi că eu sânt ca alea care crezi tu... ?” Leu pleca bolborosind pe lângă gard spre cârciumă, învârtind un ciomag între două degete : -Lasă, Ioană, că te-aranjez eu și pe tine ! Referință Bibliografică: Mielu (fragment din romanul „Priveghiul”) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 747, Anul III, 16 ianuarie
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
lehamite să se încline toată viața în fața celor mai mici ca el Și atunci s-a lovit atât de tare încât n-a mai putut scoate un cuvânt; medicii chemați la căpătâiul lui l-au văzut numai dând din mâini, bolborosind cuvinte de neînțeles și dându-și duhul Văzând că bolnavul murise fără ajutorul lor, medicii s-au retras murmurând: Așa mor oamenii mari: neînțeleși! Referință Bibliografică: Oamenii mari / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
pixul devine coș de fum din vârful căruia se privește furnicarul pământean ca noduri în parfum. Iată deci de unde apare POEZIA. Și fiindcă ziaristului i se cere reportaj după reportaj, el păzește eroul viitor în chiar clipele de somn, când bolborosește cifrele de plan, termeni tehnici, prilej de amuzament pentru chiar fiii eroului. Dacă înainte de 1989 și-a strecurat metafora perfidă ca “AURUL DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
El, ci pentru că îi oferea mai multe variante pentru încheierea socotelilor cu lumea. Putea să-și dea drumul de pe oricare din cele trei poduri care traversau defileul, dacă alegerea ar fi fost să fie apa adâncă și verzuie care șerpuia bolborosind printre stânci, sau putea pur și simplu să pășească peste marginea tăiată drept în peretele stâncos, înalt de peste treizeci de picioare. Își adună părul în vârful capului, privindu-și umbra alungită care îi încurca pașii. Vocile care se apropiară o
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
beție al cărei rost nu-l pricepe decît sufletul unui bărbat ... uneori disperat, alteori fericit ... o, voi, femeile, nu ne înțelegeți abisul din suflete, nevoia noastră disperată de tandrețe ... dar ce-ți spun eu ție toate astea, nopți întregi am bolborosit blesteme de unul singur, mugind prin casă ca un taur, la gîndul că, la cîțiva metri de sufletul meu, este căldura făpturii tale.. eu sînt neam de navigatori ... dacă nu mă crezi, află că dealurile nisipoase din jur ascund carene
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
sperie când îl văzu așa mutilat. Îl ascunseră cu grijă într-o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste blănița lui catifelată. - Of ...Ninel, Ninel ... ai să mă bagi în pământ! bolborosea bătrânul îndreptându-se spre țarc. Foamea-i dădea curaj și vlagă încât ar fi putut muta din loc o căruță plină cu bostani. De nu te fereai din calea lui aveai să simți gustul mraniței. Bătrânu-l cunoștea bine. Odată deschisă
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]