1,211 matches
-
un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni. Ar fi trebuit să urmeze momentul propriu-zis de meditație ordonată, dar Întîrziaseră deja prea mult cu celelalte preparative, astfel că Joanna-Jeni hotărî să treacă direct la invocarea lui Abraxas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
privau de vacanțe pentru a putea să-și nască copiii la St Luke. Acestea erau femeile care deciseseră să pună cruce spitalelor și clinicilor publice, unde erau obligate să stea la rând În saloane de așteptare mizere, cu un televizor bolborosind Într-un colț și cu un coș de sârmă pentru supermarket În care să-și țină chiloții curați, ca Într-un final să fie consultate de un doctor dezinteresat, abia aterizat de pe băncile facultății, care abia dacă le privea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Se uita acum din nou Înspre tavan, Întorcându-se la jocul ei de cuvinte. Iată și pocnetul mănușilor de cauciuc. Îi simți degetele Înăuntrul ei. Chiar dacă o avertizase cu privire la ceea ce urma să se Întâmple, bruschețea o făcu să tresară. —Cepes! bolborosi ea. —Pardon? zise Butoiaș oarecum pierdut. Evident, mintea lui era mai degrabă la ceea ce simțea la pipăit, și nu la ceea ce auzea.. —Ce-ai zis? —Sec! repetă ea. Deci, hm vă plac cèpes? Capul lui Butoiaș se ivi dintre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
insinua că ginecologului care Îi examina cervixul Îi plăcea să-și bage degetele... Nu, asta a sunat aiurea. Ce-am vrut să spun era că.... Dar Butoiaș nu părea să fi observat gafa ei. Își continua „săpăturile“. —Hm, ce ciudat! bolborosi el câteva secunde mai târziu. —Ce-i ciudat? Începuse să se enerveze deja. E vreo problemă? Hm, asta nu mi s-a mai Întamplat până acum, continuă Butoiaș pe un ton care nu era neapărat Îngrijorat, ci mai degrabă curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a zis Chanel: — La dracu’! Ia uite la ea. Are părul potrivit, silueta, țâțele, tot. Ruby Îi atrase atenția că era În luna a șasea și chiar dacă arăta destul de impresionant, nu era chiar la dimensiunile ei cele mai zvelte. Chanel bolborosi, se Întoarse și arătă Înspre burta ei nu tocmai de neglijat: —E gravidă În luna a șasea și pare mai slabă ca mine. Dumnezeule, de ce unele femei au toate genele potrivite? Ruby râse și-i spuse că nu avea legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de asta. Dacă ai ei nu primiseră nici o avere neașteptată și nici unul din ei nu era bolnav, nu știa care-ar fi putut fi marele secret. Se considera răutăcioasă când se gândea la asta, dar de când o sunase Ronnie, Își bolborosea că veștile mamei ei să fi meritat contramandarea planurilor ei cu Laura și Jack. Acum că Ruby era din nou pe piața Întâlnirilor, nu privea cu ochi buni pierderea șansei de a cunoaște actori extrem de drăguți. Până de curând, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Anglia. El Îi spuse că-i plăcea la nebunie. Apoi se lăsă una din acele tăceri stânjenitoare. Ruby ura aceste tăceri și mereu simțea nevoia să le umple cu ceva. —Prietena mea Își are spectacolul de stand-up În seara asta, bolborosi ea. Cum Îi ieșiră cuvintele din gură, Își și dori să le Îndese Înapoi. Ce Dumnezeu o fi apucat-o să spună asta? Urma s-o Întrebe și mai multe chestii despre asta, ceea ce Însemna că va trebui să inventeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe gât, probabil că și-ar lua inima-n dinți și i-ar spune adevărul, când Îi sună telefonul. Era Chanel care-i spunea că a venit Henry contabilul și că voia să se apuce de registrele fiscale și mai bolborosea și despre o serie de chestii de care avea nevoie urgentă. Ruby fusese convinsă că Henry nu trebuia să vină până după-amiază, dar Încurcase borcanele, se pare. —Spune-i că am Încurcat programul și că Îmi pare tare rău. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ținea de Încheietură și Îi lua pulsul. — Doar privitul circumciziei te-a făcut să leșini sau mai e și altceva? Ai mâncat azi? Ruby a reușit să Înjghebe o explicație ciuntită despre amestecul de analgezice și șampanie. —Ești doctor, deci? Bolborosea cuvintele. Deși și-a revenit din leșin, efectele șampaniei și ale analgezicelor au Început să se agraveze. Da. Ruby, deschide ochii și o sș vezi că e... —Sssssssss... I-a scăpat un sughiț puternic. Cum de jtiai cumă cheamă? —Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
radarul. Mergeau cu mașina de mai puțin de cinci minute - Sam avea cam 25 de mile pe oră - când altă mașină, un 4 x 4 cât un munte, se postă paralel cu ei pe contrasens. Ruby Îl auzi pe Sam bolborosind ceva În barbă și Încetini ca să lase mașina să-l depășească. Dar Porscheul Cayenne negru - pe care Ruby și-l imagina mașina de serviciu pentru un Gestapo al zilelor noastre - se Încăpățână să nu-i depășească. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin părțile noastre, Urmașul acela s-a Însurat și a făcut copii cu o vară a tristului soldat Cocrișel (căruia, până la urmă, i-a răscumpărat libertatea). Când sărea peste măsura obișnuită la băutură, bătrânul valon grecizat și Împământenit pe-aici bolborosea pe limba lui de acasă stihurile unui poet-tâlhar ce viețuise pe la Paris cu vreun veac și jumătate În urmă. Uriașul și stufosul arbore genealogic, ale cărui ramuri și rămurele nu le poate nimeni cuprinde, nu s-a oprit nicidecum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot? E, dacă-i adevărat, ia să-mi facă mie Dumnezeu un zid atât de Înalt, Încât nici el să nu-l poată sări! Ai? Ce zici, domnule, de treaba asta? Adică nici măcar Dumnezeu să nu poată tot?”. „Bună treabă...” - bolborosi Cap de Șobolan mai mult ca să nu tacă - „bună treabă, vărule!” Însă lui nu-i era mintea la ce prostii Îndruga ăla și se gândea la ce i se Întâmplase lui mai devreme și dacă ar fi fost nimerit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șopti o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu câte un fir de cârciumăreasă În mână, Îl fereau de muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu durere începând cu anii '80, când reîntoarcerile acolo aveau să-mi devină rare, din ce în ce mai rare, într-o lume din ce în ce mai degradată. Tot în acest context al rușinii trebuie să discutăm și despre salariile celor din ASF. Am observat cum încercările bolborosite de a se apăra au adus în discuție tot felul de argumente. Cel mai subtil mi s-a părut a fi acela care ține de faptul că banii de acolo nu ar fi publici. Nimic mai fals. Faptul că bugetul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
igienică fleșcăită a dat-o deja la o parte și scaunele ceva mai moi, că numai ce simte ceva mai tare... ca o sticlă, așa-și închipuie ea, și, hopa, o scoate la lumina zilei. Și iar se scurge closetul bolborosind, și ce ține Mariedl în mână? O sticlă de bere și încă, una care nu fusese deschisă. Dar asta se potrivește foarte bine la gulaș, mulțumesc, Sfinția voastră, spune ea, că ea știa la fix că domnul preot dorise să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
masă) E ca un zgomot venind printr-o fereastră deschisă... un scheunat îngrozitor în mijlocul nopții, către zori, lumina gri a zorilor prin fereastra unei locuințe închiriate. Lovesc cât mă țin puterile cu pumnul în ușa locuinței cu îngrozitoarea fereastră și bolborosesc: Ce e, ce vă lipsește? Aveți nevoie de ajutor? Spune-ți-mi, vă rog. Și lumea spune: "Nu-i nimic, câinele... câinele nu poate dormi pe lună plină". Cine pe cine a înșelat atunci? Bineînțeles că m-am lăsat eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coastele nefericitului cercetător și ale negustorilor prădați. La orizont este plasat, de către omul plin de fantezie, un măr mare și roșu, care reprezintă soarele la apus. Și pe urmă insul adaptabil se face foarte mic, până când se împiedică de făină bolborosind: Apă... apă. Dar de salvat, insul cu morală fără cusur va fi totuși salvat, pentru că este destul de mare pentru așa ceva. HASI (se ridică): Dar porcăria de pe podeaua din cameră o strângi tu singur din camera viețuirii noastre comune. Și pe deasupra
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grup în Europa. Ca și cârciumăreasă cunosc fărădelegile propriei țări dinlăuntru și pe din afară, așa că o fărădelege europeană este o variație binevenită. Dar eu merg bucuroasă și mereu în fărădelegea băștinașă, care este așa de cuprinzătoare. (Hasi și Schweindi bolborosesc aprobator) HERTA (beată): Supraponderal... neimportant... formă omenească. Plec... să mă plimb. O să... odată în viața mea... să mă plimb... și să nu găsesc nici un țel în minte însămi. Cel mai bine o să caut... un parc... un parc plin cu porumbei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
MARIEDL: Aoleu, firește că tatäl s-a înnecat din nou cu subumana poșircă. Alcoolul societății umane l-a secătuit din nou pe tata. TATĂL LUI MARIEDL: Preaomeneasca prăpastie, o moștenire atât de prăpăstioasă, țapănă, tot mai țapănă, din ce în ce mai țapănă, totul bolborosește în mine tot mai țapăn prin sosul meu omenesc interior. MARIEDL: Ia zii tată cum ai venit tu numai cu tine însuți după ce abia fuseseși operat de viață, cum te-ai cărat pe tine, și așa cum a trebuit, ai fost
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Andrei a fost implicat. .................................. g. Gata, faceți liniște! .................................. h. I-am dat Mariei o carte. 1. Urmăriți elementele nonverbale evocate în fragmentele următoare și menționați rolul lor în transmiterea mesajului sau în caracterizarea personajelor: a. -Ia pleacă d-aici, Moromete, bolborosi Ioan ridicându-și buza lui groasă și amenințându-l pe Moromete cu cleștele. b. La aceste vorbe Moromete tuși cu înțeles și răspunse cu o veselie ciudată. c. -Noi obișnuim! Spuse Moromete puțin absent, rotunjind și spălând cuvintele întocmai ca
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E o stare nouă, trăită cu sentimentul dezamăgirii, al eliberării, când elementele gândite sau negândite mai înainte se adună spontan și se încheagă într-o sinteză uimitoare. E clipa în care artistul își vede opera întreagă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
caru-n drum de mine!" Și a rămas frumușel în apă, lăsând necesitatea să-l aștepte la întâlnire niscai milioane bune de ani. Iar când Platon a început să facă propaganda ieșirii din peșteră, coelacantul, auzind de ea, probabil că a bolborosit în adânc ceva de genul "dacă tăceai, filozof rămâneai". Printre hohotele generale, Ian se simți dator să dea un exemplu de sobrietate, așa cum șade bine celor ce cred în virtuțile ordinii existente: − Ca și cum criza n-ar avea existență obiectivă... − Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rarefiate abstracții și diferențieri, combinații de elemente despre care nici că s-a mai auzit vreodată, cele mai subtile asocieri de analogii; într-un cuvânt, ni se pare că am picat brusc într-un ceaun cu idei clocotinde, unde totul bolborosește și se învolburează într-o mișcare năucitoare, unde tovărășiile se pot lega și dezlega cât ai clipi, monotonia este ceva necunoscut, iar neprevăzutul pare să fie singura lege (p. 456). Aici, James face mai multe afirmații importante. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]