341 matches
-
și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe: partidul.“ (Steaua, 16 august 1973) „În stânca dură vom tăia un drum, Căci plăsmuirea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu] o găvăună
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui ] cu un pieptene de aur, mînele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ceară albă. Ochii negri și desigur slabi aveau o dulceață potolită, ți s-ar [fi] părut că are pânză neagră peste lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui era naltă și boltită cu măiestrie și pletele galbene de albe încadrau o față blândă, rasă cu îngrijire. El își răsucea din când în când mustețile și nu vorbea mai nimica, deși știa atât {EminescuOpVII 308} de multe. Acest om avea o istorie ciudată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o viață îmbelșugată, iar după ce-a murit, copiii lui au vândut casa unui urmaș al lui Iscru. Acesta era Dinicu Stănescu, proprietarul unei manufacturi de hârtie, din Fundeni. El a reconstruit casa și a înălțat-o cu un etaj, boltindu-i și cerdacul. A vopsit-o în alb și a făcut o grădină de leandri, cu alei pietruite și felinare. În 1830 a murit, iar în urma lui a rămas doar o fetiță de zece ani. Fabrica a dat faliment, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost lăsați la Domnul meu și nici la caru-i de-ndurări. 210 O, de-aș fi păstrat ai zilei căi pe pajiști de argint! O, refuzat-am domnului zilei caii prințului sau! O, cum mi-am mai ferecat haznalele cu bolti de piatră tare Și ai Palatului pereți întunecatu-mi-am cu pizmuiri și ura! O, Nebun! să cred că aș putea s-ascund de-atotpătrunzătorii-i ochi 215 Aurul și-argintul149, pietrele scumpe, sfîntă lucrare a mîinilor sale! O, Nebun! să pot uita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
as fi băut nicicînd vinul și de n-aș fi mîncat pîinea 165 Întunecatei muritoare firi, de nu mi-aș fi-aruncat privirea-n viitor, si spatele Nu mi l-aș fi-întors, întunecînd prezentul, înnourînd c-un nor, Și construind înalte bolti, si turnuri, foișoare, domuri Al căror fum au nimicit grădinile-ncîntării, și ale căror jgheaburi Oprit-au rîurile luminoase; împovărînd adîncul furios cu Corăbiile mele; 170 Prin Haos în căutarea desfătării, și-n spații depărtate Căutîndu-l pe Cel Veșnic care mereu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de "Găoacea Lumii" materiale ieșite din sfera eternă a Spiritului. Spre deosebire de Blake care folosește modelul cuaternar al cosmosului, Milton vorbește de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului, suită-n bolti de groază,/ Cu porți de trei ori întreite straja:/ Trei porți de-alamă, trei de fier și trei/ Din lespezi mari de diamant, fiind/ De nepătruns, de-un foc încercuite/ Ce nu se mistuie în veci de veci./ În fața porților
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe o hudiță înclinată, în trepte, într-un interior cu pereți afumați, pat de lemn și masă ovală, cu un singur picior, acoperită cu o pînză cu franjuri. Lumina îi
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
centrul vechi al orașului relatau astfel că sub clădirile din zonă s-ar afla catacombe. Afirmația era atestată de descoperirea făcută de unul dintre proprietarii unui imobil din acea parte a Aradului, o dată cu lucrările de consolidare a fundației: două tuneluri boltite din cărămidă, primul ducând în spatele casei, iar cel de-al doilea fiind direcționat înspre stradă. Un alt locuitor al Pieței Vechi afirma, întărind dorințele vecinilor și susținând în forță că, dacă ar primi facilități sau parte din terenul din zona
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-o viață colțuroasă
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
asa? - o flatare a "sufletului simplu" astfel omagiat: "M-am dus la Palat în haine de șiac. M-am căznit să iau între valeții de la ușă o poză. N-am izbutit-o. Scară m-a îndreptat printr-un mare hol boltit către biurou. Ah! Un moment! Ce bătaie de inimă cumplită! Regele însuși! Alb, îmbrăcat că un ofițer. M-am uitat... Figură îi surîdea proaspătă, fragedă, inefabila, ca o floare matinala. N-am putut rosti o șoaptă: numai emoția era în
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
degradării. O tăbliță indicând "Albergo alla Trinacria" arată fosta destinație a acestei clădiri, în care fiind locuită, nu am putut intra. O descriere a sa este datorată însă scriitorului Octavian Paler care a văzut-o și în interior: "Un gang boltit la intrare, balcoane de fier forjat, zidărie greoaie. Aspectul general e de hotel din Ottocento, cu trei caturi la stradă și cinci în spatele curții interioare. Ferestre mici, ușile înșirate de-a lungul coridorului circular. Altădată, se închiriau aici camere cu
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
și astfel au făcut zid de intrare, au ridicat turla și așa a luat ființă biserica mănăstirii de azi. Interiorul propriu-zis al bisericii este săpat în piatră, în conglomerate de Bucegi, de vârstă cretacică, naosul și altarul formând o scobitură boltită de 6,5-7 m. Tavanul e tot din stâncă, având deasupra prismii turla de 6 m înălțime, iar două dintre ferestre sunt săpate în stâncă și permit pătrunderea luminii. Pictura specifică nu se poate admira decât în pridvor, în rest
Agenda2004-22-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282486_a_283815]
-
între urmașii lui Ribbentrop și Molotov. Nu poliția în contra literaturii, cum ar fi înclinați unii a crede, este ceea ce mă îngrijorează, ci modul de gândire pe care se bazează apelul și adresa, puntea "intelectuală" dintre profesorul Bădescu și colonelul Scurtu, boltită peste parchetul brașovean și peste alte instituții plătite din banii noștri să se ocupe nu de poeziile coruptibile de lui Gălățanu sau Ianuș, ci de proza coruptă a lui Tartagă.
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
carton alb se acoperea în bulgări din filme voalate se acoperea... Firimituri Mama a fost cea mai bună și cu mult cea mai frumoasă femeie din lume... de la unu șaizeci și ceva de centimetri începea cu ochii căprui și genele boltind păstrăvii în apele din reziduuri aurifere vopsite la minele din Rodna era o fată naivă o fată mai mereu singură sub pielea umflînd rochiile ei de material ieftin din doi în doi ani umflîndu-se foarte tare mult după al patrulea
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
decît "aristocrații", adică intelectualii ce refuză a se înregimenta unui spirit al timpului. Exercițiul de reflecție duce la o "legitimitate disciplinară", la o "disciplină colectivă", produse de un destin istoric. Peste ceea ce constituie aportul individual s-ar cuveni să se boltească un intelect comun, "socializat", cum îl numește Michel Foucault. Natura mai mult ori mai puțin efemeră a cazurilor particulare e corectată de un anume tip de soluții generale, de un stil al operării cu un set de concepte și categorii
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Gheorghe Grigurcu Una din probele la care putem supune o creație lirica substanțială este cea de-a urmări, prin intermediul sau, devenirea unor capitole de istorie a poeticii. Întrucît, neproducîndu-se sub cerul poeziei, odată boltit deasupra noastră, decît metamorfoze ale unor date preexistențe (paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
căile unei hybris dezlănțuite - căci Regele Regilor a ajuns, se pare, pînă la Yaros, pe Volga, cam unde aveau să se opreasă și alți invadatori, cîndva: la punctul de ruptură catastrofică numindu-se, peste milenii, Stalingrad. * Depărtări de ordinul mitului, boltindu-se misterios în imediatețea unei plăzmuiri prezente, sculptura lui Spătaru le conține și le cheamă. „Rege, te aștept la Babilon”, magnetica invocare din titlul și cuprinsul unei fascinante anchete, dominată de prodigiosul Alexandru Macedon, i-a bîntuit curiozitatea lui Malraux
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
alunecători pe sub mantaua terestră: recunosc o pictură rupestră scandaloasă și-mi dau seama că sunt tot acasă, sub mormanul de nopți nedormite aruncate sub pat, întinerind incomod, cu zvâcniri de lăcustă pe covorul perceput ca o pustă. Rod o ușă boltită în straturi groase și mă târăsc, obosită, spre culmi de mătase-plecarea mea de-acasă e o-ncâlceală de fire viscerale, ca o albină care-a-nțepat mă deșir în zare, păstrând necontenit legătura, prin movul serii, cu centrul apotropaic al durerii. Că mai
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]