2,101 matches
-
Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura. Emoționat, Pablo Își drese glasul. — Hello, Christina! Mă bucur că te-am Întîlnit! — Dumnealui cine e? Întrebă ea cu oarecare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura. Emoționat, Pablo Își drese glasul. — Hello, Christina! Mă bucur că te-am Întîlnit! — Dumnealui cine e? Întrebă ea cu oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el scrie o carte. — Ah, săracul Bazil a murit, Dumnezeu să-l ierte, răspunse Pablo grăbit, de parcă s-ar fi temut că ea Îi va cere și alte detalii. Vestea nu o impresionă prea mult. Tăcu o vreme, molfăindu-și bomboana cu mentă - părea că se gîndește la ceva. Noi rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu am fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau nu mi le mai aminteam, fiindcă femeia din fața mea Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de lucruri din cele mai mărunte. Pe asta o să mă prefac că n-am auzit o, îi dă Santinelă apă la moară. Știam eu că mă pot baza pe tine. Ai văzut filmul Mastodontul ? îți aduci aminte de scena cu bomboanele de colivă? Ar putea fi excelent adaptată situației de acum, tu pe post de Jean Constantin paznic al Comandantului Dinică, iar eu făcîndu-mi de cap în interiorul incintei, scotocind totul, făcîndu-mi nestingherit calculele. Ce e ăla un mastodont? E ceva mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Asta a fost decizia cea mai înțeleaptă pe care am luat-o. Dacă am fi plecat de acolo mai repede sau ne-am fi băgat capul în nisip ca struții, am fi ratat cireașa de pe tort, sau cum spuneți dumneavoastră, bomboana de pe colivă. Cîtă lume se mai găsea încă în piață la ora aia? Să fi fost cîteva mii, dar erau cu toții dispersați în grupuri și grupulețe, și uite-așa mai cădea cîte unul de fiecare dată cînd se auzea vreun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de voce, recunoaște Patru Ace, dar m-am ținut tare. — Să nu-mi spui că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de fiecare dată cînd veneam să-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
femeie. Sau cine știe ce măturoi automat care să adune praful și mizeria de pe străzi. Sau poate Îi dă carne fără zgârciuri. De unde să știe ei cât de tare Îi place lui zgârciul. E singura parte din carne care-i place. Nici bomboanele pe care i le dădea mătușă-sa În copilărie nu-i plăceau atât de mult. -Hai, râzi Kawabata, Îl imploră Antoniu cu glas stins. Nu te teme de Uniunea Europeană. N-o să-ți facă nici un rău. Nu te va civiliza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să stau de vorbă cu oamenii, Îmi place să mă Îmbrac În albastru și În portocaliu, uite, și acum am pe mine o bluziță albastră, mi-a dăruit-o prietena mea din Obor, vânzătoarea de ziare. Îmi plac tare mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au spus că am o pirivire ironică...Ce cuvânt o mai fi și ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă fascinau lucrurile acoperite și deghizate. Uneori dădeam peste bani ascunși de maică-mea sau cutii plate ca cele primite de la doamna Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera de proiecție. Am observat ștecherul frigiderului deasupra aparatului voluminos, pătrățos, chiar lângă prosopul care, de obicei, atârnă lângă chiuvetă. Oare Stegemann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
totul! Asta are un cur mișto, dar e prea vorbăreață. Astălaltă, pe de altă parte, nu vorbește deloc, în nici un caz cu noimă - dar, măiculiță, ce bine știe s-o sugă! Ce meseriașă într-ale pulii! Iar dincoace e o bomboană de fetișcană, cu cele mai moi, cele mai roz, cele mai impresionante sfârcuri pe care le-am ținut vreodată în gură, numai că nu se omoară deloc de dragul meu. Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de azi, băieții și fetele nici n-ajung la vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să-mi iau bagajul. Amy Peters, Îndoită peste locul ei, cu o bomboană de mentă topindu-i-se În gură, spuse cu ostilitate bruscă: — Nu vorbi cu ea, Herbert! Las-o să-și ia bagajul. Se crede prea bună pentru noi. Nu-mi vreau decât bagajul. Ce v-a scos așa din pepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noi. Nu-mi vreau decât bagajul. Ce v-a scos așa din pepeni? N-am spus nici o vorbă care... — Nu trebuie să faci caz, Amy, spuse domnul Peters. Nu e treaba noastră ce face această tânără doamnă. Mai ia o bomboană de mentă. E din cauza stomacului, Îi explică el lui Coral. Suferă de indigestie. — Tânăra doamnă! Nu mai spune! E o târfă! Coral Își trăsese bagajul de sub banchetă, dar acum Îl lăsă să cadă iarăși cu fermitate peste degetele piciorului domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral, Îmi zise. MOMA mă făcea Întotdeauna să mă gândesc la un vas uriaș din sticlă de zahăr, plin cu muște. Operele de artă arată ca niște bomboane gigantice suspendate În aer de fire invizibile, iar vizitatorii sunt reduși la niște puncte mititele negre, care mișună en masse de la Kooning, la Warhol și la LeWitt. Of, unde era oare spațiul liniștit, ca pentru meditație Zen, despre care citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele în mînă, printre care caută o bancnotă de 25, se oprește la chioșcul cu ziare, să aleagă ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un alt obicei interesant al acestora este adunarea în jurul unui butoi de vin și folosirea unor paie lungi de un metru pentru băutul licorii. Etnia shui (majoritatea în provincia Guizhou): copiii shui merg de la o casă la alta să primească bomboane, iar cel care capătă cele mai multe dulciuri este considerat cel mai norocos în Noul An. Etnia bai (majoritatea în provincia Yunnan din sud-vestul Chinei): la prima masă din Noul An se bea apă dulce, obicei ce simbolizează o viață dulce în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit o bomboană cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]